6,587 matches
-
întâmplă, într-un act de o echitate mai adâncă decât putem noi să pricepem. Gândurile noastre nu pier... Nici intențiile - și, cu atât mai puțin, faptele. Totul e să le înnobilăm prin iubire. Prin credință adevărată. Prin altruism. Fata cu vioara mă aștepta, după o scurtă reprezentație în fața unui public improvizat. Avea o mică pălărioară de soare, ceea ce o făcea de-a dreptul adorabilă. Am făcut o mică reverență în fața ei, apoi i-am întins aceeași bancnotă simbolică, ridicolă aproape. "Te
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (II) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2224 din 01 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350227_a_351556]
-
May Să cerceteze Grădina Levitației - Se terminase contractul arendei primite de la Legiuitorul Luminii - Julia May atingea flori de ciuperci cu palme deocheate și sterpe Șoptea frunzelor reumatice În nopțile negre de suflet Brize șovăielnice de la Dunăre alergau să-și acorde vioara în regatul celor pustii al celor necitați în gazete de stradă, în autobuze sau trenuri; petrecuții, din avioane, agățați de telefoane mobile asurzeau alternative planete în ceruri Julia May se încrunta în ierburi baroce fierte în culori de măslin; invizibilii
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
suflet Duh purtător de sfârșit Patru cercuri, la mijloc văpăi cu povârnișul veșnic în față Patru cercuri și-un oaspete de suflet De jur împrejur, la mijloc văpăi - De departe oglinda cu vise chema pe Julia May Exersa mereu la vioară în iatacul de la bloc Iscodea tânjind de după perdele jocuri cu câini maidanezi Cu mâna beteagă aranja câte-un ornament prăfuit aflat pe bufet de când era mititel și măicuța-l dezmierda când îi punea notele pe portativ O partitură zdrențuită de
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350287_a_351616]
-
de muzică. În școli se predă muzica generală, (cam o oră pe săptămână), și din clasa a VI-a se începe de obicei muzica de ansamblu, ori instrumentală ori vocală, în cor. Dar educația muzicală intensă cu ore de pian, vioară, etc., plus teoria muzicii, în cadrul orarului normal al unei școli de muzică este ceva ce nu există în S.U.A. Și acest lucru mi se pare foarte trist. Aici, societatea este mult mai fascinată de sportivi celebri și fiecare școală (și
INTERVIU PIANISTA MAIRA LILIESTEDT de DACINA DAN în ediţia nr. 2042 din 03 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/350282_a_351611]
-
Cel care huruie că un mecanism ucigaș, cinic, pregătindu-se în fiecare clipă să ne strivească că pe niște insecte... Cel care a înghițit în adâncurile sale metalice orice urmă de sentiment, de sensibilitate... La intersecție, o fată cântă din vioară... Cuprinde cu armonia muzicii sale cerul și pământul... Îi învie, chiar lângă noi, pe mării clasici, ne ajută să ne amintim cine suntem... O văd aproape în fiecare zi... O ascult, fascinat... Îi înmânez o bancnotă, mai mult ca un
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
a creat o capodoperă. Da, a creat-o. Dar în același timp, capodoperă nu există deja? Natură pe care ne „străduim” să o ucidem în fiecare zi cu uzinele noastre, nu e o capodoperă? Câtă sensibilitate îi trebuie fetei cu vioară ca să transpună această operă în magice armonii? Cât din sufletul sau își rupe? Câtă dragoste față de absolut are? Dar nici politicienii, nici oamenii de știință încuiați în laboratoarele lor ultrasecrete n-au putut să înțeleagă aceste lucruri. Sunt convinși, în
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
eu, neștiut de nimeni, pulverizat printre stelele Universului... Poate astfel aș fi reușit să mă apropiu mai mult de Creator și să scap odată de blestemul malefic al Pământului. Într-o noapte, am visat-o pe mică țiganca interpretând la vioară ei, la aceeași intersecție, din mării maeștri. Magia armoniilor cuprinsese întreg orașul, luminat de un soare ce își făcuse apariția dintre nori. Monede argintii cădeau din toate părțile, acoperindu-i pălărioara așezată discret la câțiva metri, iar la sfârșit am
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
e greu... Pe cine reprezinți?”. „N-am nici cea mai vagă idee despre ce vorbești. Dă-mi drumul său îmi chem fie tovărășii, fie poliția”. „Poliția? Ha, ha, ha, asta e tare rău... După ce ați ciuruit-o pe fata cu vioară, crezi că ai vrea într-adevăr să chemi poliția?”. „Amice, hai că încep să vin de acasă. Ești sisi... dingo... Bălăceanca, înțelegi ce vreau sa spun? Care fata? Care crimă?”. L-am privit cu atenție, temându-mă pentru prima dată
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
-i treaba. Eu sunt într-o gașcă de șmecheri. Dacă vreau, te trimit pe lumea ailaltă tot în trei zile. Dar pentru că vreau să înțelegi că ești nebun, urcă la mine în mașină. Mergem la intersecție. Dacă fața ta cu vioară e tot acolo, bine merci, iti miști fundul ăla mare într-o altă direcție și nu ne mai vedem niciodată?”. Să-l refuz, ar fi însemnat să-mi complic singur situația. Mai bine accept și văd pe parcurs ce se
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
M-a condus la mașină și a demarat după ce și-a aprins o țigară. În zece minute eram acolo. Ceea ce am văzut la intersecție m-a umplut de uimire, m-a pietrificat, m-a făcut să îngheț. Mică țiganca cu vioară își făcea numărul obișnuit. Era mai inspirată și mai... vie că niciodată. „Hai, spectacolul s-a terminat! Dacă te mai văd vreodată, te omor! Să te duci acolo, la ăia, stii tu... La nebuni. Or avea un tratament și pentru
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
-i spun „scuză-mă”, dar mi s-a părut că oricum mă umplusem de ridicol. Mai tarziu, acasă, am luat un calmant și am dormit buștean. * Când m-am trezit, mă aflam la o intersecție în centrul Capitalei. Cântam din vioară, însuflețit de un hâr neștiut, plutind între două lumi. Știam că trebuie să înviu trăirea marilor clasici, să o aduc într-o contemporaneitate absurdă, devorata de pătimi murdare și orgolii putrede. Într-o lume a pornografiei, a drogurilor și a
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
e astăzi? Am uitat. Dar știu, undeva în adâncul sufletului meu, că e o zi specială. M-am coborât prea mult pe Pământ sau m-am înălțat prea mult către Cer? Știu că se va petrece ceva. Când am rezemat vioară de peretele clădirii, obosit, s-a apropiat de mine. Mi-a întins, aproape ridicol, aceeași bancnotă uzata. „Am foarte mulți prieteni... dar niciunul adevărat. Îmi poți lăsa ID-ul tău?”, mi-a șoptit. Am zâmbit ușor și am mâzgălit ceva
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Am așteptat atât de mult... Trăiești... Vino, fii lângă mine, simte-mi prezenta...”. „O iluzie”... am murmurat, cuprinzând-o cu brațele. * Am ajuns la intersecție cu un sentiment de ușurare, de eliberare. Avea să fie pentru totdeauna acolo, cântând din vioară ei magică, dând o reprezentație grandioasă în fața unei lumi care își îngroapă sensurile cele mai profunde într-un morman de castele ale desfrâului, lume pe care ne încăpățânam să o numim realitate... Singură, murdară, desculța, înfruntând omenirea cu magia sunetului
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
El poate fi, desigur, doar un fir conductor între divinitate și semeni, un magic intermediar. Dar daca la capătul celălalt nu se află nimeni, va muri că electrocutat din cauza scurtcircuitului ce se va produce. Iată, stau aici la intersecție cu vioară mea, minunându-mă, bucurându-mă de fiecare zi. Încă mai trăiesc superbul mit al împlinirii, încă mai am impresia că în fiecare dintre voi am întâlnit complementul. Sunt simplu, singur, desculț. Am întâlnit cândva o fată... Ce joc e acesta
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
brusc. „Ha, ha...”, rase. „Da, desigur. Nu sunt o femeie ușuratica, dar știu să-mi recunosc alesul”. „Touché”. „Da, dacă tot e o iluzie, cred că ar fi cel mai potrivit lucru...”. * Din nou în fața intersecției. Mica mea țiganca, cu vioară ei fermecata, își făcea numărul... Nu. N-am s-o întreb. Voi strică totul cu întrebările mele. Poate că și ea știe că e un joc... Dar unul care nu se poate hrăni decât din mister. Din magie a necunoscutului
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
doi bătrâni veniți la pietrele funerare ale rudelor stăteau și priveau, pornind, în același timp, o discuție: „Săracul... Mi-e milă de el. Stă de foarte mult timp aici”. „Dar la cine a venit?”. „Față aceea... țiganca care cântă din vioară. A iubit-o foarte mult”. „Aha, da... Dar de ce a murit?”. „Niște nenorociți au coborât dintr-o mașină și au ciuruit-o cu mitralieră... În Capitală, la 12 ziua... Îți dai seama?”. „În ce lume am ajuns să trăim... Îngrozitor
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
pustie, dar poate, într-o zi, vor veni alți actori... alți spectatori... * După ce m-am trezit dintr-un somn adânc, am plecat către centrul orașului. Era o dimineață caniculară, cu un aer irespirabil, fierbinte. Am ajuns la intersecție... Față cu vioară era acolo, unduindu-și arcușul, dăruind lumii un fragment din eternitatea marilor clasici... Așteptând finalul, pentru a face o reverența în fața publicului care o urmărise fascinat. Pentru Dumnezeu... Sunt incapabil de a mai înțelege ceva, e ca un vis în
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
murmurat, în timp ce o mângâiam ușor pe spate. „Așa e. În fiecare zi...”. „Toți vorbeau, râzând într-o doară, Eu voiam să le spun despre tine, Mă gândeam numai la tine... Eu plângeam, ei râdeau. Ce ciudat! Iar țiganii cântau din vioară Cântecul lor preferat, Cântecul lor neuitat! ... și anii ce s-au scurs de ieri. Trec țiganii, cântecul lor ascult, Sparg paharul, vreau să te uit!” - se auzeau din combină muzicală versurile binecunoscutei piese Cargo. * Stau singur, rece, pustiit, ținând o
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
Cântecul lor preferat, Cântecul lor neuitat! ... și anii ce s-au scurs de ieri. Trec țiganii, cântecul lor ascult, Sparg paharul, vreau să te uit!” - se auzeau din combină muzicală versurile binecunoscutei piese Cargo. * Stau singur, rece, pustiit, ținând o vioară. Întotdeauna am cântat pentru voi... doar pentru voi. Am încercat să-i aduc pe adevărații virtuozi într-o contemporaneitate pierdută. De câte ori v-am amintit că lumea e doar o iluzie? Ce ați putea câștiga mai de preț decât acest adevăr
ULTIMUL DANS CU REGINA ŢIGANILOR (I) de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/350231_a_351560]
-
vară mă sufoca. Apoi, la ora 14.00, s-a întâmplat ceva de-a dreptul incredibil. În preajma parcului, pe o întindere de zeci de metri, stăteau zeci de fete identice, aliniate ca în fața unui test. Toate aveau înfățișarea ta, purtau vioara ta, ba chiar aproape că puteam intui că dacă ... Citește mai mult Inima îmi bătea nebunește. Peste câteva minute doar, mă voi afla în locul convenit, la intrarea în parc - noul loc de întâlnire. Voi fi, oare, capabil să sparg blestemul
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
vară mă sufoca.Apoi, la ora 14.00, s-a întâmplat ceva de-a dreptul incredibil. În preajma parcului, pe o întindere de zeci de metri, stăteau zeci de fete identice, aliniate ca în fața unui test. Toate aveau înfățișarea ta, purtau vioara ta, ba chiar aproape că puteam intui că dacă ... IX. ULTIMUL DANS CU REGINA ȚIGANILOR (I), de Mihai Iunian Gîndu , publicat în Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017. Această trilogie poate că nu întrunește întotdeauna și pe deplin toate
MIHAI IUNIAN GÎNDU [Corola-blog/BlogPost/350235_a_351564]
-
sau le-am jucat doar pe unele. Dar parcă vocea tatălui nu mai era convingătoare. Tataia câștigase bătălia. Și ca să-și pecetluiască victoria, i-a spus pe un ton poruncitor: - Să dai copiii la muzică. Să le iei pian și viori să învețe să cânte muzică adevărată! Iar zilele următoare au mers amândoi să vadă ce pian aveau unii oameni de vânzare. S-au oprit la un pian mare de concert, fabricat la Viena în 1806, ce aparținea unui compozitor care
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
împrietenit rapid cu toți, iar în apartament aveau loc adevărate spectacole muzicale, ce se încheiau seara târziu, la un pahar de vorbă. Mai mulți vecini veneau să-l asculte și unii intrau în formație căci știau să cânte ba la vioară, ba la flaut ori la alte instrumente. Profesorul știa să creeze atmosferă, trecând de la Bach la Mozart și apoi la muzică ușoară cu atâta naturalețe că nimeni nu simțea cum trece timpul. Deși locuiam într-un bloc în care stăteau
ATHOSUL NEAMULUI MEU (1) de BRUNO ŞTEFAN în ediţia nr. 1068 din 03 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350409_a_351738]
-
5 Vin-o mai aproape în brațele mele Ai văzut cum ți-a zburat rochia spre tării Ca un fulger ți-a dezvăluit trupul arămiu Curbura spatelui tău este ca o ploaie de primăvară Șoldurile tale sînt arcuiri dulci de vioară 6 Răpăitul ploii în parcul cu alei Ce se învîrt în jurul statuilor ecvestre Ferestrele trîntite de vîntul pervertit Clopotnița troznind pe bolta Catedralei Cortegiul de fecioare cu părul despletit Sâni coapse și tăcerea ce le-a încremenit 7 N-am
POEME DE DRAGOSTE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 41 din 10 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349003_a_350332]
-
frunte Și-apoi s-aștept hazardul să se-ntâmple... Pe-un strop de vânt... Pe-o pală de cuvânt... Doar degetele-mi să-ți atingă norii Și să-ți răsfire cârlionții din priviri Când mă asculți s-auzi doar sunetul viorii Din asfințitul meu, gemând de amintiri. Ating doar luciul adâncimii tale... Stropesc cu nuferi clipele ascunse. Nu știu cât mă scufund în vise, Sau cât în țelurile tale... John Coltrane & Johnny Hartman - My One and Only Love http://youtu.be/tGNW3Jtkvug Blue
NUFERI de MIRELA STANCU în ediţia nr. 847 din 26 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349091_a_350420]