32,832 matches
-
să ajung În Kenya, să protejez elefanții de gloanțele braconierilor. -Africa e un continent nesigur, periculos. E plin de războaie, foamete, sida și multe alte boli groaznice, iar albii nu sunt iubiți acolo. -De ce e oare atâta suferință și violență În lume? Antoniu nu mai răspunde, gândurile lui sunt În altă parte. Își dă seama că Uniunea Europeană care Îl frământa atâta de ceva vreme, s-a Îndepărtat În ultimul timp de gândurile lui. I se pare o prostie să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Nu le vezi disperarea din priviri? Cârduri de cerșetori cenușii. Toți, dar absolut toți, par personajele tragice ale unui piese. Fiecare cu mimica lui, cu Îmbrăcămintea lui rufoasă, cu Înfricoșarea lui, cu spaima de frig, de durere, de Întuneric, de violență, de-și-mai-rău. Plăcințica Îl privește insistent, și ochii ei se măresc, pe măsură ce Antoniu vorbește; se fac două ape adânci În care cuvintele, sunetele, se pierd. Doisprezece ,, Dacă mă urc pe bolovanul ăsta umflat ca burta polițistului de lângă Ambasada Franței, o văd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și transformări succesive, prin plecarea uneia din familii, câștigasem dreptul de-a ocupa apartamentul de la parter. Împreună cu cei patru copii, decisesem să iau totul de la Început la vârsta de 43 de ani. Am părăsit domiciliul conjugal, cu mari temeri În privința violenței părăsitului soț și tată, folosind o strategie care a dat totuși roade: adolescentul și fiica au plecat primii, pe furiș, Îndesându-și În buzunare sandvișuri și Într-un rucsac cărțile și caietele de școală, iar eu m-am strecurat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
de panică, simte că puterile Îl părăsesc și se hotărăște să plece, exact În momentul În care cadavrul femeii este acoperit cu un cearceaf , ridicat de pe trotuar și așezat pe o targă. Antoniu coboară treaptă cu treaptă În adâncul metroului. Violența nu este un spectacol pentru el. O urăște, Îl revoltă, Îl neliniștește, Îl macină, Îl face să nu mai iubească nici măcar lumina, singura care nu l-a trădat niciodată. Coboară treptele Încet, urmărit, strivit de valul de oameni care coboară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mai amețea de la câte-un pahar, Îl dojenea, și-l obliga să se culce. Oricum, bătrânul devenea ca un copil când era amețit: se bucura pentru orice fleac, sau devenea dintr-odată sentimental și foarte docil. Antoniu a văzut atâta violență generată de alcool, a asistat neputincios la atâtea confruntări terifiante, unele care-au dus chiar la crimă, Încât nu s-a Întovărășit niciodată cu ea, dimpotrivă, i-a devenit dușman. A văzut copii morți de comă etilică, a văzut oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
nefolositor. Dintr-odată, totul Își pierde sensul pentru Antoniu, mâinile și picioarele se mișcă independent de creier, se gândește la cărțile care zac În subconștientul lui ca niște crime nemărturisite. O durere scurtă și vie Îl săgetează, se Înconvoaie sub violența ei. Inima a devenit o jucărie, un sac de box În care Antoniu a lovit fără cruțare și fără Încetare atâta amar de ani. A lovit cu sete, dar nu a dat Înapoi. A continuat să-și ducă existența nomadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
s-a răcit. Cu un ultim efort Îi mai ceruse noaptea, o poveste pe care Antoniu a scos-o din străfundurile memoriei și i-a spus-o pe un ton de preot, care Împărtășește muribund. Era o poveste despre ură, violență și libertate. Era viața unui om, din care Antoniu făcuse aproape zece pagini de literatură. Acum, nici el nu-și explică de ce, vroia să-l mântuie pe Kawabata, cu această istorie care nu avea nici o legătură cu moartea lui. Povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
privindu-l cu ură. În toți anii de vagabondaj, ani care-l Învățaseră legile aspre ale străzii, și ale ghetourilor, ani În care viața Îi fusese pusă În pericol de multe ori, Antoniu nu cunoscuse un asemenea amestec de nemernicie, violență și ură. Până la abominabila crimă, fusese angajatul unui depou de tramvaie. Cu siguranță, creierul lui defect cocea acum o nouă crimă. Pentru asta, făcea antrenamente dure, ca un sportiv de performanță. Își făcea nevoile În Încăpere, În lighean, și-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
minute din pivniță, după ce a plimbat un timp lumina unei lanterne pe chipul decedatului, fără să constate nimic suspect. A rămas autopsia. Ea va stabili cu precizie cauza morții. Acum, el poate să afirme, că nu sunt semne vizibile de violență. Cloșardul este scos din pivniță Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mele să le petreacă în locuința noastră din Hereford Square unde noi în mod obișnuit dormeam în dormitoare separate. M-am culcat în fiecare seară beat mort. Refuzasem oferta lor de Crăciun, nu din teama unei izbucniri de mânie și violență, ci din teama de a nu da dovadă de prea multă supușenie. Simțeam nevoia să mă retrag pentru a mă înveșmânta din nou în zdrențele demnității și rațiunii mele. „Ei” mă lăsaseră gol pușcă. Acum speram să-mi recompun o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
a recunoștinței ei prompte - ce să fac pentru a o păstra pe Antonia, chiar și dacă aș fi dat greș, nefericirea mea actuală ar fi fost mai puțin precisă și mai puțin sâcâitoare. Mi se răpise prin înșelăciune clipa de violență, clipa de voință și putere, care ar fi fost specială chiar dacă n-ar fi avut efect; și cel puțin pentru asta n-am să-i iert niciodată. Mergând cu trenul mi-am dat seama de ironia sorții care cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
supunerea în fața dorinței Antoniei de a păstra intact acel fir care ne lega. Însăși acceptarea acestei situații era o tortură în sine iar legătura, deși blândă, era pentru mine ca lațul pentru un condamnat. Eram blestemat să fiu incapabil de violență. Și totuși, undeva în adâncuri, se zbătea în mine violența ascunsă în spatele durerii. Lucrul cel mai derutant era sentimentul pe care-l avusesem atunci, în preajma Antoniei, că am nevoia de ea, că am nevoie de ei; iar lucrul după care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
care ne lega. Însăși acceptarea acestei situații era o tortură în sine iar legătura, deși blândă, era pentru mine ca lațul pentru un condamnat. Eram blestemat să fiu incapabil de violență. Și totuși, undeva în adâncuri, se zbătea în mine violența ascunsă în spatele durerii. Lucrul cel mai derutant era sentimentul pe care-l avusesem atunci, în preajma Antoniei, că am nevoia de ea, că am nevoie de ei; iar lucrul după care tânjeam acum în chip abject era să mă văd cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ar plăti, ar fi foarte nefericitți. Ar fi niște prizonieri. Cred că țineți mult la fratele meu. Dar nu-i faceți nici un bine lăsându-l să scape atât de ușor. Își dorește, are nevoie de asprimea, de critica, chiar de violența dumneavoastră. Prin blândețe nu faceți decât să prelungiți această vrajă a minciunii pe care au țesut-o în jurul lor înșile și în jurul dumneavoastră. Mai curând sau mai târziu va trebui să deveniți centaur, să vă zbateți pentru a scăpa. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
demult că sunt un om violent. Îmi recunosc această vină și recunosc că mi-am supraestimat, după cum constat acum, capacitatea de autocontrol. A fost o nefericită și nedreaptă întâmplare ca dumneavoastră - care nu aveați nici o vină - să fiți ținta acestei violențe. Când v-am spus aseară că mi-ați făcut numai rău, am vorbit necontrolat. Acțiunile dumneavoastră, îmi dau seama acum, erau îndreptate spre mine fără răutate și fără nici un interes: ar fi o prostie să-mi imaginez că v-aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cvasifilială, s-au creat toate premisele pentru ca eu să intru în rolul de copil. Însă copiii, după cum știm, sunt niște mici sălbăticiuni, iar dragostea lor imatură pentru părinți uneori cu greu poate fi disociată de ură. Unei asemenea uri și violențe i-ați căzut dumneavoastră victimă nevinovată, deși nu întru totul întâmplătoare. Deși nu am față de dumneavoastră nici un fel de sentimente, nici măcar - așa cum v-am spus - o cât de mică antipatie, relația dumneavoastră cu Palmer v-a transformat într-un simbol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
l-am lovit cu toată puterea în față. S-a dezechilibrat și a căzut greoi la pământ. Antonia păși peste el și ieși în fugă din cameră. Încăierarea s-a încheiat aici, asta a fost tot. Cu excepția scenelor de film, violența este ceva penibil, caraghios și animalic. Palmer se ridică încet în genunchi, apoi reuși să se așeze pe podea cu spatele la perete. Își acoperea fața cu mâna. M-am lăsat în jos cu grijă. Am observat că sticla unuia dintre desene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
24 Dragostea pătimașă se hrănește din orice. Așa se face că, după ce am trecut peste durerea și șocul provocate de hotărârea lui Georgie, aceasta mi-a deschis un fel de canal prin care dorințele mele s-au scurs, cu o violență sporită, spre Honor. Parcă totul fusese plănuit; și, în această lumină, gestul lui Georgie, deși nespus de dureros și de răscolitor, a căpătat semnificația unui sfârșit de capitol. Se pare că nu aveam să mă bucur de nici un fel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
Întors peste o săptămână - Îmbrăcat cu o cămașă scrobită și o geacă de piele, gândindu-se, desigur, că asta l-ar putea ajuta. Bărbații de genul lui Întotdeauna cred asta. Își Închipuie că pot „ajusta“ micile neînțelegeri - chiar și cu violență, dacă e nevoie. Serios, spuse Dora imitând un ton plângăreț. — Nu sunt chiar așa cum crezi tu. Își stinse țigara. I-am zis să se ducă la altcineva. La Dominique, de pildă. Lui Îi place să aibă de-a face cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
ca formă de strategie defensivă - pentru că, o dată cu trecerea timpului, inamicul devenea din ce în ce mai mult propriul său fecior iubit. Într-adevăr, pe durata perioadei mai îndelungate de furie îndeobște numită adolescența mea, ceea ce mă înspăimânta cel mai mult la tata nu era violența trecătoare pe care mă așteptam s-o reverse el asupra mea, ci violența pe care, în fiecare seară, la cină, îmi doream eu s-o comit asupra stârvului său ignorant și barbar. Tare-mi venea să-l trimit urlând pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
propriul său fecior iubit. Într-adevăr, pe durata perioadei mai îndelungate de furie îndeobște numită adolescența mea, ceea ce mă înspăimânta cel mai mult la tata nu era violența trecătoare pe care mă așteptam s-o reverse el asupra mea, ci violența pe care, în fiecare seară, la cină, îmi doream eu s-o comit asupra stârvului său ignorant și barbar. Tare-mi venea să-l trimit urlând pe lumea cealaltă când lua cu furculița mâncare direct din castron sau când leorbăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
l-a silit să facă ce făcuse, spuse el; Harold, cu mintea lui stupidă și încăpățânată, îl făcuse pe taică-său să treacă la măsurile din ziua aceea. Ai fi zis că peste Newark s-a abătut un val de violență, într-atât de înspăimântător era vacarmul care a răbufnit dintr-o dată pe scări: Hesh ieși în goană din apartamentul părinților săi, trecu pe lângă ușa noastră și coborî în beci, însoțit de un zbang infernal. Mai târziu am văzut că smulsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ei! Fiindcă, dacă-ncepe careva cu „băgăreții ăia de ovrei“ sau pronunță cuvântul „jidan“ sau „l-am jidănit de i-au mers fulgii“ - ei bine, atunci am să le trag o jidăneală de-or să-și înghită dinții! Nu, fără violență (de parcă chiar aș fi fost un violent), las’ să fie ei violenți, că așa sunt ei. Nu, nu, o să mă ridic frumușel în picioare - și (vu den?) o să le țin o cuvântare! O să-i fac de rușine și o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Uită-te numai la visurile lui, așa de dulci și mesianice! Recunoștință față de părinți, loialitate față de seminție, devotament față de cauza justiției. Ei, și? Ce-i rău în asta? Muncă pe brânci într-o profesiune idealistă, jocuri jucate fără fanatism sau violență, jocuri jucate între oameni care gândesc cu toții la fel, jocuri în care se râde mult. Ce era rău să crezi în toate astea? Ce s-a întâmplat cu bunul meu simț de la vârsta de nouă, zece, unsprezece ani? Cum de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
discursuri, femeile dădeau petreceri. Dar În goana plină de reverberații a expresului gălăgia era atât de obișnuită, Încât era echivalentul liniștii, iar mișcarea era atât de continuă, că după o vreme mintea o accepta ca nemișcare. Doar afară trenul era violența posibilei acțiuni, iar trenul Îl va ține În siguranță cu planurile lui vreme de trei zile. La sfârșitul acestora, va ști destul de limpede cum să trateze cu Stein și domnul Eckman. De Îndată ce termină Înghețata și desertul și achită nota, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]