2,884 matches
-
direcția unde este clădirea separatorului. Intru pe culoarul de la parter al pavilionului administrativ, trec de scări și mă îndrept spre ușile celor trei lifturi. Un moment, merg și eu, îmi strigă o voce cunoscută. E Tamara capul ei brumat stîrnește viscol cînd trece pe lîngă mine. Intru după ea în lift, închid ușile și apăs pe butonul etajului cinci, unde-și are Tamara biroul. Mă rezem cu spatele de cutia liftului și stau cu privirea plecată. Ascultă, Mihai, îmi spune Tamara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
tensiune. Să opresc? Nu. Mă descurc eu. De sus, din nori, cad fulgi deși, învăluiți de vînt. Ușa e lovită ritmic de ușorul metalic, iar zgomotul ei mă trimite cu gîndul la nopțile de insomnie ale copilăriei, cînd auzeam cum viscolul urla pe sub streașină și scutura zdravăn ușa de la intrare, în fața căreia, cuibărit pe bucata de preș din lînă, dormea cîinele. Tata se ridica din pat, lua șuba între umeri, aprindea felinarul și ieșea să vadă vitele. Mă sculam și eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Mihai, nici așa! Să-l intereseze doar dacă-s mulțumiți toți cei care i-au cerut flori. Acum să le mai ducă dacă are de unde. Magnolia e floare gingașă, ca omul; nu-i spin, să stea în bătătură. A venit viscolul acela după-amiază, a prins obloanele deschise și s-a jucat în voie printre crengile magnoliei. Cînd am venit eu, florile deja începeau să cadă. L-am anunțat și pe tehnician. A zis că-l sancționează pe Tomiță. Ha! acum, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
să-și aranjeze transferul la seră, printre flori. Îmi pare rău, moș Toadere! spun eu, ridicîndu-mă. Lasă, Mihai, că are ea grijă natura, mă asigură bătrînul. Uite aici, îmi arată el spre o creangă, mîine-poimîine se vor deschide noi muguri... Viscolul de azi a scuturat doar flori, care erau aproape trecute, dar tot atunci i-a dat magnoliei o nouă senzație de iarnă, a făcut-o să-și pregătească noi muguri pentru următoarele zile călduroase. Dacă vii peste două-trei zile, ai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se menține! exclamă bătrînul, arătîndu-mi o crenguță cu trei flori aproape deschise, pe care el le încearcă, să-mi arate că nu se rup. Astea au stat lîngă fereastră, la loc mai răcoros, n-au fost luate prin surprindere de viscol. Ai vreo prietenă? mă întreabă brusc moș Toader. Am, răspund timid. Bătrînul scoate din buzunar un cuțitaș, îl deschide și taie crenguța cu cele trei flori de magnolie. Să-i duci asta, îmi arată bătrînul crenguța. Mulțumesc! O să se bucure
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
capotul ei, cu etichetă de Hanovra. Livia își strînge din nou cordonul peste mijloc, înnodîndu-și-l încet, cu mișcări lente, ca o părere de rău. Știi, Mihai... Știu! Poți așterne patul și sufla-n cămin, / Eu și fără tine sînt de viscol plin." Versurile sînt ale unuia care a simțit dimensiunea reală a dragostei. La vîrsta noastră, floarea sufletului său se stingea deja, dar lăsa lumii petalele veșnic proaspete, plantase în Eternitate o piatră kilometrică... Dacă ai avut curiozitatea să vezi cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
probabil pentru că-i mai voluminoasă și cu coperți pînzate... Scot batista din buzunarul pantalonilor și-mi suflu nasul imediat ce simt că-mi vine să strănut. E cald și bine aici, în holul apartamentului, dar asta mă lasă rece "sînt de viscol plin" și nu-mi doresc decît să ajung acasă și să-mi fac o baie fierbinte la picioare... Mihai, îmi spune Livia, văzîndu-mă că-mi scot mănușile din buzunarul scurtei îmblănite, aș vrea să fii sigur că atît timp cît
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
te consideră totuși un suflet mărunt, meschin, orgolios! Mihai!... "Ajungă-i zilei răutatea ei!" îmi strigă încet Brîndușa, tremurînd de furie. Cerul e senin, doamnă, arăt eu cu privirea în sus, deși ar fi trebuit să fie înnourat, să viscolească! Viscolul să vă prindă așa, dezbrăcată... Măcar din afară să vă lovească furtuna dacă în interior domnește zefirul. Sfînta seninătate calmă a celor ce s-au pocăit după ce-au săvîrșit crime morale!... Tăiem vițelul gras pentru fiul risipitor! Ei bine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
bag fisa, formez numărul și spun: "Haideți, Don Șef, să bem, fir-ar ea de viață! Lăsați lădițele pentru flori. Sîntem și noi flori la urma urmei. Haideți să ne udăm cu vin... Să ni se scuture petalele arse de viscol. Mîine vom înflori din nou..." Imaginea cabinei telefonice se pierde încet, pe măsură ce eu mă cufund tot mai mult în somn. O amorțeală plăcută mă cuprinde, înfiorîndu-mă. Apoi, dintr-o dată, mă trezesc în combinat. Sînt singur în curte și mă uit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
masă de Anul Nou. Ne-am simțit foarte bine în mijlocul lor și după un timp, i-am vizitat iarăși. Când mi-am propus să merg singur a treia oară, nu am reușit să mai intru în sat, deoarece începuse un viscol năprasnic. Abia am reușit să ajung acasă, iar în aceea vineri seara nici măcar nu m-a mai luat somnul, pentru că nu am reușit să ajung la ei. A doua zi, sâmbătă dimineața, în jurul orei 8:30, împreună cu pastorul Adrian Andrei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
care a fost deszăpezit, pe lângă calea ferată și astfel am reușit să ajungem cu mașina până aproape de casa unde erau adunați prietenii noștri de adevăr. Ne-au povestit ultimele experiențe și ne-au prezentat problemele cu care se confruntau din cauza viscolului. Aveau lipsuri mari, unii dintre ei terminaseră lemnele, alții nu mai aveau alimente, iar drumurile fiind închise, magazinele din sat nu au mai fost aprovizionate și nu aveau de unde să procure cele necesare. Am hotărât să nu rămânem mai mult
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
etc. Un lucru foarte important pe care îl face ADRA este că nu lasă alimentele pe la primării ca să le împartă cei de acolo, ci aceste pachete sunt împărțite de către voluntarii ADRA direct acolo unde este cea mai mare nevoie. Cu toate că viscolul încetase de o săptămână, cele mai multe pachete s-au împărțit la periferiile satelor deoarece nu ajunsese nimeni până acolo. Am întâlnit persoane bolnave, singure, persoane cu dizabilități, imobilizați la pat, etc. Când am ajuns la o bătrână ne-a spus că
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
de voluntari au reușit să deszăpezească peste 50 de case în 17 localități în județul Buzău. Din câte știu au mai fost încă 150 de voluntari în județele Vrancea și Brăila. Aceste trei județe au fost cele mai afectate de viscolul din luna februarie 2012. Acțiunea de deszăpezire a continuat toată săptămâna, venind voluntari din București, Brașov, Dâmbovița, Prahova, Buzău, Constanța și Covasna. Domnul să-i binecuvânteze pe toți și știu sigur că dorința lor de a-i ajuta pe cei
Rănit de oameni ... vindecat de Dumnezeu! by Ionel TURTURICĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91603_a_93002]
-
unii erau chiar orfani de război. Mergând cu colindul și plugușorul cu elevii mei, am îmbrăcat pe cel mai bun școlar. Am pregătit o serbare școlară pentru răniții dintr-un spital din Ploiești, deplasându-ne cu mare greutate pe un viscol, dar am adus zâmbet pe fețele răniților care-și făcuseră datoria de ostași ai țării. La 17 februarie 1942 primesc vizita unui inspector școlar care a venit de mi-a adus ordinul de mobilizare. Mă despart cu greu de școlarii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
hitleristă! Cei din Primul Război Mondial - mă refer la români - aveau credința tare în dreptatea cauzei pentru care luptau, pe când noi... pierduserăm războiul din start... În noiembrie 1942, pe o vreme potrivnică, dușmănoasă, cu lapoviță în România și ninsoare și viscol prin locurile în care mă aflam, primesc o veste minunată. Ni se năștea primul și unicul nostru copil. Sunt anunțat că avem o fată mare și frumoasă!... Sentiment nou pentru mine, cel aflat la răscruce de drumuri și de vânturi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
încordați. Linia frontului era tot mai aproape de noi. După 29 martie lucrurile se precipită: batalionul se retrage, mă lasă ca ariergardă și-mi trasează itinerariul de urmat. Ninsese abundent în acea zi de 29 martie 1944. La căderea serii un viscol spulberă nămeții îngreunându-ne vizibilitatea și deplasarea. Glumeam cu ostașii mei și le spuneam că mă tem că rușii vor trece pe lângă voi și nu-i vom vedea... La miezul nopții, pe un viscol și mai vrăjmaș pornim cu Dumnezeu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
martie 1944. La căderea serii un viscol spulberă nămeții îngreunându-ne vizibilitatea și deplasarea. Glumeam cu ostașii mei și le spuneam că mă tem că rușii vor trece pe lângă voi și nu-i vom vedea... La miezul nopții, pe un viscol și mai vrăjmaș pornim cu Dumnezeu înainte prin viscolul tot mai năpraznic! Mergem forțat într-un marș epuizant, căutând să ne încadrăm itinerariului și orarului stabilit, urmând să ajungem în punctul terminus al deplasării la o anumită oră. Către cinci
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
îngreunându-ne vizibilitatea și deplasarea. Glumeam cu ostașii mei și le spuneam că mă tem că rușii vor trece pe lângă voi și nu-i vom vedea... La miezul nopții, pe un viscol și mai vrăjmaș pornim cu Dumnezeu înainte prin viscolul tot mai năpraznic! Mergem forțat într-un marș epuizant, căutând să ne încadrăm itinerariului și orarului stabilit, urmând să ajungem în punctul terminus al deplasării la o anumită oră. Către cinci dimineața ne adăpostim în incinta unui sovhoz să ne
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
prezență în rândul camarazilor mei... Plec și ajung pe ai mei cu oarecare greutate, urmând ca în seara următoare să poposim pentru odihnă într-un sat german, cu toți locuitorii fugiți din calea tăvălugului rusesc. La 2 aprilie un alt viscol ne face greutăți pe singura cale de acces spre Iaska, în stânga Nistrului și Krokmaz pe dreapta. Ajunși aici, și oamenii și locurile sunt mai prietenoase, mai ales le simțeam ca ale noastre. Doar pășeam pe pământ românesc cu salba de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
la "Casa Ardeleanu" sau "Casa Secăleanu" din selectul cartier Titan? Răspundeam cu un surâs discret și enigmatic precizând că dorim să ne păstrăm "exclusivitatea"! La sfârșit de noiembrie am pornit-o! Era un început de iarnă urâtă, cu lapoviță, îngheț, viscol, frig și noi, ca marii îmbogățiți ai Europei, urma să fugim de iarnă în însorita Americă de Sud! Am zburat cu TAROM-ul până la Frankfurt și de acolo ne-am continuat drumul cu un avion al companiei columbiene AVIANCA. Personalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
sale. După tratative "ca între vecini", la 15 februarie se semna "Înțelegerea cu privire la deschiderea Casei de Cultură a României la Budapesta și a Casei de Cultură a Ungariei la București". Întoarcerea de la Budapesta a fost de coșmar se declanșase un viscol puternic, aeroportul din Budapesta era închis și a trebuit să călătorim cu trenul, rătăcind în noapte prin pusta înghețată, într-un compartiment la fel de înghețat, precum celebrul doctor Jivago prin Siberia. Gândul că o făceam pentru "noua patrie" avea însă să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
lecția de la ora două (oriunde ar fi avut loc), iar la cea de la ora patru ajungea după cinci. Starea de tensiune În care-l așteptam, sperând că măcar o dată perseverența lui supraomenească va da Înapoi În fața zidului cenușiu al unui viscol, era un sentiment pe care eram convins că nu-l voi mai Încerca la maturitate (dar am Încercat din nou acest sentiment, când, forțat de Împrejurări, am dat la rândul meu lecții și când așteptam În camerele mele mobilate din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
am Înțeles că a vrut să spună că cele două personaje nemaipomenite, Înveșmântate În mantii strălucitoare sub formă de conuri, Își spuneau unul altuia că vor rămâne veșnic buni prieteni). De la Frankfurt am plecat la Berlin, unde am sosit pe viscol și În dimineața următoare am luat nord-expresul care sosea În mare viteză de la Paris. Peste douăsprezece ore ajungea la granița rusă. Pe fundalul iernii, ceremonia schimbării vagoanelor și a locomotivelor căpăta o nouă și stranie semnificație. Sentimentul emoționant de rodina
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
caut eu În acest tărâm de vis stereotip? Cum am ajuns aici? Nu știu cum, cele două sănii au dispărut În zare, lăsând În urmă o iscoadă fără pașaport care stă pe drumul alb-albăstrui din New England, În cizme și manta pentru viscol. În urechi nu-mi mai sbârnâie zurgălăii care se Îndepărtează, ci doar șipotul propriului meu sânge. Totul este nemișcat, Încremenit, vrăjit de lună, oglinda retrovizoare a imaginației. Zăpada este Însă reală și când mă aplec și iau un pumn din
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
absolut nimic“. „Trebuie să vă contrazic“, Îi replică Lenski, cu o oarecare demnitate. Stând În mașina noastră țeapăn, de parcă era Împăiat, Lenski a fost dus la universitate, a rămas acolo până seara, s-a Întors cu sania printre nămeți, prin viscol, și s-a urcat disperat și tăcut În camera lui. Spre sfârșitul șederii lui la noi, s-a căsătorit și a plecat În voiaj de nuntă În Caucaz, În munții lui Lermontov, și apoi s-a Întors să mai petreacă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]