7,597 matches
-
BALADĂ VITICOLĂ În Biblie e povestit ( Și cine dintre noi nu știe) Că tata Noe-ar fi sădit El, cel dintîi vița de vie. Urmașii au considerat Că Noe-a fost un mare om, Iar de bețivi fu declarat Drept cel mai mare agronom
BALAD? VITICOL? by Constantin IURAȘCU Tataia () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84341_a_85666]
-
sau al lui Xenophon, care încă se mai sărbătorește azi în Georgia prin obiceiul prezenței unui "Tamada", maestru de ceremonii al mesei -, cultul lui Dionisos sau al lui Bachus, reuniunile festive, serbarea Sfântului Vincențiu, noul beaujolais, sărbătoarea culesului sau carnavalul viticol, paharul de vin băut între prieteni, reprezintă tot atâtea momente frumoase de care profită cei cărora le place să trăiască viața din plin. Dar, în același timp, vinul reprezintă o băutură vătămătoare pe care Coranul o interzice dar o promite
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
-lea, începe să fie plantată în Egipt și folosită la fabricarea vinurilor funerare. Grecii, promotorii vinului în Europa, răsădesc vița de vie în Sicilia și Italia meridională, apoi, îi învață viticultura pe romani care, la rândul lor, transmit deprinderile lor viticole galilor. I. O băutură mitică " Mitul este o poveste cu caracter special, o narațiune în care zeitățile joacă unul sau mai multe din rolurile principale."3 Fără îndoială că vinul se încadrează complet în acest tip de definiție. Astfel că
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
încet, prin taina Euharistiei, sinonimă cu civilizația vinului. În urma cuceririi Mexicului în secolul al XVI-lea, misionarii spanioli se vor servi de cultura vinului pentru a aduce religia creștină, și prin urmare civilizația vinului, în ceea ce va deveni Noua Lume Viticolă. America, pe care călugărul și cartograful german Martin Waldseemüller o va boteza astfel în 1507, după numele navigatorului italian Amerigo Vespucci, este descoperită și cunoscută drept Pământul unde crește vița de vie în stare sălbatică începând cu anul 1000. Precum
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în sudul Californiei. În anul 1769, preotul franciscan Junipero Serra înființează prima misiune în San Diego de Alcala. Sub numele de "viile misiunii" (Mission grape) soiurile de origine spaniolă vor fi utilizate până la sfârșitul secolului al XIX-lea de către industria viticolă californiană. Până în momentul în care filoxera (descoperită în 1868 de către botanistul francez Jules Planchon sub numele de Phylloxera Vastatrix și care devastase deja viile europene precum și pe cele de pe coasta de est a Statelor Unite) sosește în California în vagoanele trenurilor
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
decembrie 1933, la ceea ce unii numeau "nobila experiență". Ultimul stat american care a ratificat acest amendament punând capăt prohibiției a fost Mississippi, în 1961. Acest eșec politic a avut consecințe grave atât de ordin cantitativ cât și calitativ asupra economiei viticole. Această situație dramatică i-a inspirat pe specialiștii din acest domeniu, impulsionați de viticultorii californieni din Napa Valley (influențați, la rândul lor, cel mai probabil de crearea în Franța, cu un an mai devreme, a denumirilor de origine controlată), să
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
De atunci, producția Statelor Unite (în special din Sonoma și Napa Valley sau a viilor de pe coasta de est) nu încetează să se perfecționeze, atingând în prezent culmi oenologice ce nu erau rezervate decât marilor podgorii europene. Vechea și Noua Lume viticolă fac parte deopotrivă din civilizația vinului. Această comunitate culturală este produsul istoriei, mai exact al mitologiei, oenologiei și geografiei, altfel spus, din Olimp la Napa Valley. Capitolul II VINUL ȘI RELIGIILE În Antichitatea păgână vinul era considerat un dar al
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
podgoriile franceze sunt de obicei rezultatul unei alăturări între o reședință episcopală (uneori aleasă în funcție de calitatea terenului) și un curs de apă navigabil (cum este cazul celor de la Bordeaux, Lyon și Paris), pentru că, așa cum bine se spune într-un proverb viticol francez, "podgoria trebuie să cunoască fluviul 26". Extinderea podgoriilor a fost cu atât mai rapidă cu cât în anumite regiuni franceze numărul preoților reprezenta a cincea parte din populația adultă. Înainte de Conciliul de la Constanz din anul 1414, taina Euharistiei a
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
anul 1035, ordinul cartusian se bucură de o organizare realizată după modelul cistercienilor. Originalitatea sa rezidă în revenirea la și mai multă austeritate, liniște și viață contemplativă. Însă asceza cartusiană nu reprezintă un obstacol în calea îmbogățirii considerabile a patrimoniului viticol francez. Pe lângă vinurile de Cahors și de Mougères, ca să nu le menționăm decât pe acestea, cartusienii ne-au lăsat drept moștenire divinul chateauneuf-du-pape, care și-a împrumutat numele de la Palatul Papilor din Avignon, a cărui construcție a fost întreprinsă de
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
pe care aceștia, ca toți profesioniștii din viticultură care se respectă, îl prăznuiesc la data de 22 ianuarie în fiecare an. Cât despre sfinții ocrotitori ai viței de vie, aceștia sunt împărțiți după criterii funcționale și sezoniere. În primul trimestru viticol, în cursul căruia se realizează tăierea și primele arături sunt cinstiți sfinții care favorizează urcarea sevei cum ar fi sfântul Vincențiu (22 ianuarie), sfântul Paul (25 ianuarie), sfântul Blasiu (3 februarie) sau sfântul Albin (1 martie). În al doilea trimestru
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
sfântului Petru (1 august), a sfântului Lavrentie (10 august), a sfântului Roch (16 august) sau chiar a Sfintei Fecioare Maria "Notre Dame" prăznuită la data de 15 august, care mai este numită uneori "Notre-Dame-des-Vignes". În sfârșit, ultimul trimestru al anului viticol este cel al culesului viilor și al fermentației. Sfântul Remi (1 octombrie), sfântul Sergiu (7 octombrie), sfântul Grat (16 octombrie), sfântul Caprais (20 octombrie), sfântul Martin (11 noiembrie), sfântul Eloi (1 decembrie), sfântul Nicolae (6 decembrie), sfânta Otilia (13 decembrie
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
a nu se confunda cu biserica Saint-Germain-le-Vieux, situată în Île de la Cité, în Paris. Alții susțin că atunci când francezii i-au bătut pe burgunzi în anul 534, influența ocrotitoare a Sfântului Vincențiu s-a întins din Burgundia pe toată regiunea viticolă a Galiei. Mai sunt și cei care se iau după legenda despre măgarul Sfântului Vincențiu care ar fi păscut vârfurile ramurilor de vie, învățându-i astfel pe viticultori să taie via38. Drept mulțumire aceștia l-ar fi ales atunci pe
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
combinații evocatoare de sacru ("vin sang" (fr.) vin sânge). Alteori, s-a vrut ca patronimul să fie sinonim al abundenței ("vin cent" (fr.) vin cent). Variațiile posibile din jurul cuvântului "vin" explică în mare parte prețuirea acordată sfântului Vincențiu de comunitatea viticolă. Totuși, nu asta pare să fi fost cauza principală. Data la care este sărbătorit Sfântul Vincențiu, 22 ianuarie, se află într-o perioadă crucială a ciclului anual. Ea corespunde aproximativ solstițiului de iarnă și trecerii de la o stare de somn
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
Beaujolais Nouveau. Partizanii lui i se roagă ca vinul nou să fie cel puțin la fel de bun și proaspăt ca cel din roada anului care a trecut, iar tradiția serbării lui să dăinuie mereu."53 III. Sărbătorile culesului viilor și carnavalurile viticole Dionisiile, Bacanalele, Lupercaliile, Saturnaliile, aceste sărbători simbol al reînnoirii dar totodată și prilej al răsturnării perceptelor morale curente, care invadau străzile orașelor antice cu freamătul sarabandelor nebunești și obscene, reprezentau deja încălcări legale și periodice ale ordinii stabilite. Carnavalul este
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
despre o soție nestatornică sau infidelă, despre un soț nestatornic sau înșelat, verva clericilor fiind inepuizabilă la capitolul moravuri sexuale. În zilele noastre, chiar și cei din domeniul justiției, nu mai pun în scenă astfel de procese. Totuși, tipicul carnavalurilor viticole se realizează întotdeauna în formă de proces ca la Cournonterral sau la sărbătoarea Fecos la Limoux. Trimiterea în judecată în timpul Carnavalului de către un tribunal din popor în care acuzatul este reprezentat de către un manechin de paie este tradițională în toate
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
al Angliei, duce de Normandia și conte de Anjou, Henric al II-lea Plantagenet a lansat definitiv dincolo de Canalul Mânecii moda și gustul pentru vinurile franțuzești. Timp de aproape trei secole, Bordeaux și-a consolidat în Evul Mediu numele de capitală viticolă a lumii civilizate. Pentru a consuma aceste vinuri, englezii au înființat o adevărată "flotă a vinului" pe care cronicarul Froissart a evaluat-o în anul 1373 la o cantitate de 300 nave. De unde și expresia a bea ca un englez
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
apoi la 250 în anul 1934 și la doar câteva zeci în zilele noastre. Dar grădinile întinse de la periferia regiunii pariziene amintesc încă de amplasarea vechilor culturi de viță de vie, iar Parisul păstrează și în zilele noastre urmele trecutului viticol. De aceea există drumuri denumite Clos Bruneau (în arondismentul V), Clos Feuquières (arondismentul XV), Clos Lamotte (arondismentul XIX), Cité-des-Clos (arondismentul XX), sau Rue Vignon (arondismentul VIII) ori Rue des Vignoles (arondismentul XX). La fel, găsim Rue de la Goutte d'Or
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
străzilor Saules cu Saint-Vincent, cei 2.000 de m2 din Clos Montmartre se întind pe suprafața fostei Piețe a Libertății, amenajată de către artistul Francisque Poulbot, fondatorul republicii Montmartre. Expunerea la nord a podgoriei Clos Montmartre este un fel de aberație viticolă, ceea ce explică de ce culesul său are loc mult mai târziu, adică la mijlocul lunii octombrie, concomitent cu recolta viilor de Champagne. La câteva zile după ce culesul a fost efectuat de către viticultorii din serviciul de parcuri și grădini al Parisului, are loc
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de origine cum ar fi pomerol sau saint-émilion, și au plasat mouton-rothschild pe poziția a doua, adoptând astfel celebra deviză: "Primul nu este. Al doilea nu binevoiește. Rămâne doar vinul de Mouton." Anul 1911 va marca limitele regiunii de cultură viticolă; anul 1936 primele denumiri de origine controlată; anul 1953 aducea clasamentul vinurilor graves; anii 1955, 1958 și 1959, clasamentul vinurilor saint-émilion; în timp ce apartenența lui château mouton-rothschild la categoria "Premiers Crus" s-a stabilit în cele din urmă în 1973. Aceste
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
fiind deci "private și lipsite de valori juridice"62, au fost cu toate acestea, recunoscute prin intermediul articolului 284 din Codul vinului care autorizează utilizarea pe etichete a cuvintelor "cru classé" "atunci când este vorba de vinul de Bordeaux provenind din domeniile viticole ce figurează în clasamentul din 1855". O sută nouăsprezece ani mai târziu, s-a produs ratificarea comunitară prin intermediul regulamentului nr. 2133/74 de la 8 august 1974 ce prevedea ca vinurile de calitate produse în regiuni determinate, vinurile cu denumiri de
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
franceze și în rândul tuturor claselor sociale. Totuși, în jurul anilor 1855 și 1885 se înregistrează un regres efemer. Această diminuare a consumului de vin a fost cauzată de oidium, mucegaiul pulverulent și de filoxera care au dus la scăderea producției viticole și la creșterea prețului vinului. Exceptând aceste cazuri, consumul total de vin a crescut de la 24 051 054 hl, media anilor 1850 1854, la 64 104 922 hl în perioada 1905 1909. Consumul anual al francezilor a fost de 59
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
de vedere climatic, se observă un regres al culturii viței de vie, în departamentele meridionale se înregistrează o dezvoltare a acesteia. Replantările ce au urmat invaziei filoxerei din 1855 au creat deja, la începutul secolului al XX-lea, o suprafață viticolă superioară celei din 1850 în Aude, Gard, Hérault și Pirineii Orientali. Cele patru departamente din regiunea Languedoc-Roussillon, care în 1875 nu reprezentau decât 18 % din producția totală, în 1899 vor atinge un procent de 50 % (adică 21 346 000 hl
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
procent de 50 % (adică 21 346 000 hl pe 348 560 ha) reprezentând doar 23 % din podgoriile franceze (spre exemplu, Herault producea 66 hl pe hectar, pentru o medie națională de 29 hl/ha)69. Mai mult, în 1909, cu ajutorul viticol oferit de departamentele Bouches-du-Rhone și Var, cele șase departamente meridionale reprezentau 54 % din producția metropolitană. În concluzie, cultura viței de vie tindea să dispară din regiunile climatice nefavorabile, concentrându-se și extinzându-se în cele meridionale. Situația din secolul al
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
în rachiu. Totuși, extinderea pieței nu a dus la alterarea calității vinului deoarece produsul de calitate inferioară exista deja. Odată cu creșterea cererii, acest produs a fost treptat asimilat. Mai ales în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, producția viticolă s-a mărit. Cultivată pe suprafețe mari și răspândită în diverse regiuni ale Franței, vița de vie a fost intens exploatată, astfel încât producția a crescut în mod considerabil. Dacă totalul suprafețelor cultivate cu viță de vie s-a diminuat de la
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]
-
000 ha în 1850 la 1 637 000 în 1909, recolta metropolitană a crescut de la 30 251 000 hl, media deceniului 1850 1859, la 54 717 292 hl, media deceniului 1900 1909. Această creștere se explică prin faptul că producția viticolă s-a specializat, cele mai mari producții înregistrându-se în departamentele din Sud. În 1907, după demonstrația din 9 iunie la care au participat 600 000 de persoane, Ernest Ferroul, primarul orașului Narbonne și organizatorul răscoalei, anunța demisia tuturor municipalităților
Istoria vinului by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER () [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]