4,713 matches
-
aproape, era puțin măslinie, dar lumina ce radia dinăuntru îți crea iluzia că e de un alb pal. Apoi mai era și felul în care se îmbrăca, lăsând intenționat să i se zărească sânii imenși, expuși ca o marfă în vitrină. Nu prea înaltă, dar bine sculptată, cu mușchi fermi și bine definiți de fibre alungite, trădând mult antrenament, cu un picior care știa să pășească în așa fel încât să atragă toate privirile trecătorilor, era o ispită de care niciun
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
că cel care scrisese profitase de un moment de neatenție din partea mea, sfîrșitul cuvîntului fiind cam rasolit, semn că fusese scris În mare grabă... Oricum, purtase mănuși groase. M-am Întors pe strada principală exact pe unde venisem Într-o vitrină modernă din colțul de pe dreapta, am văzut un manechin fără picioare atîrnat pe sîrmă, decorat În toate nuanțele de mov. Diverse articole de Îmbrăcăminte - pentru mîini, brațe, bust, picioare - erau atîrnate pe el cu mult gust. Vitrina nu mai avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
venisem Într-o vitrină modernă din colțul de pe dreapta, am văzut un manechin fără picioare atîrnat pe sîrmă, decorat În toate nuanțele de mov. Diverse articole de Îmbrăcăminte - pentru mîini, brațe, bust, picioare - erau atîrnate pe el cu mult gust. Vitrina nu mai avea nici un alt ornament, iar manechinul era În așa fel prins intre oglinzi din toate părțile, Încît aranjamentul ți se părea foarte complicat. Îți stimula imaginația, trebuie să recunosc, și plecai de-acolo cu impresia că ai văzut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
un nume de dezmierdare. Cred Însă că i se potrivea foarte bine și mă fascina această latură a caracterului ei. Cu toate acestea, Îmi mențin părerea că sugerează o calitate, dar și un defect În același timp. Ușa de lîngă vitrină consta dintr-o simplă placă din rășină acrilică. În ea se reflecta ca Într-o oglindă gardul de scînduri ce Împrejmuia șantierul de peste drum și tot În ea mi-am văzut și chipul. Cel pe care-l vedeam avea părul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
invitat pe câțiva sărăntoci de grade diferite la un restaurant pe malul lacului. O portugheză, un ceh, eu și un albanez - ca să respect ordinea dată de gradele de pauperitate. Au început să vină chelnerii, întâi cu șervete calde, apoi cu vitrine pe rotile: 20 de feluri de pește, 14 feluri de pâine, 20 de feluri de brânză, fructe din care puține văzusem (eu în ’90 îi cumpăram băiatului meu banane, din ’92 îi cumpăram ananas și cam trei ani mă căram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
s-a strangulat. Am băut o seară întreagă apă minerală. Nu am putut să înghit nimic. Mi-era frică să casc gura ca să nu iasă afară plânsul pe care-l oprisem undeva, la mijlocul gâtului. Cristophe era dezolat. Chelnerii perindau alte vitrine prin fața mea, presupunând că nu-mi place oferta. Singurul lucru pe care i l-am comunicat generosului coleg elvețian a fost: - Mă simt ca la carnaval și știu că mâine se termină. Mă întorc în lumea mea. Și mă doare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
simțit bine. Poate doar acolo, pe podul pictat din Lucerna. O țară perfectă, dacă treci peste faptul că au adunat și banii multor escroci și criminali în depozitele băncilor de acolo, i-au curățat frumușel și i-au așezat în vitrina cu civilizație. Și vacile s-au stresat de apariția mea în peisaj. Veneam de la Geneva în micul sătuc în care aveam noi seminarul despre Pedagogie des philosophes. Ca să o iau pe scurtătură, am intrat pe sub o sârmă să trec pajiștea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
până la cer. Tot ce vedeam era imaginea fiecărei clădiri reflectată în geamurile clădirii din fața ei. Nimic, nimic nu arăta ca acel oraș să fie locuit. Mergeam pe străzi îngrozită, ca în filmul The Day After. La un moment dat, în vitrina unei clădiri turn, am văzut ceva care nu era gri-metalic sau fumuriu: o carpetă colorată în roșu, mov, galben și verde. O carpetă orientală, kitsch, după gusturile noastre. M-am lipit de acea vitrină, ca de un țărm, așteptând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
After. La un moment dat, în vitrina unei clădiri turn, am văzut ceva care nu era gri-metalic sau fumuriu: o carpetă colorată în roșu, mov, galben și verde. O carpetă orientală, kitsch, după gusturile noastre. M-am lipit de acea vitrină, ca de un țărm, așteptând să aud un semn de viață. Ei bine, Mircea, la sfârșitul acelei prime săptămâni americane, după ce am înjurat zilnic sub cedru America lor cu codri, căprioare și maici, întrebându-ne de ce Dumnezeu nu suntem la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
stradă lăturalnică și pustie. Când am coborât din mașină, în jur am văzut clădiri argintii până la cer în care se scăldau fețele altor clădiri argintii până la cer. Totul era pustiu. Am luat-o aproape instinctiv în dreapta. M-am lipit de vitrina unde spărgea monocromia o carpetă colorată în roșu, galben, mov și verde, o carpetă kitsch. În spatele meu, vocea Doinei a fost singurul semn al realității: - Mihaela, asta e carpeta? Eu nu comentez povestea asta. O tac. Mă rog, e mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
încercați voi vreo zece ani de comunism ca să vă potoliți? Interesant e că sentimentul de fetiță cu chibrituri mi-a dispărut. În primii ani mă strivea tot ce era sfârșit de iarnă în Occident: străzile pline cu ghirlande și beculețe, vitrinele ucigător de bogate, rafturile tixite cu podoabe, muzica revărsată din toate ușile magazinelor. Comerț, ispită, capitalism. În mine trăia încă foarte acut memoria activă a Crăciunului anilor ’80. La apogeu, reclama strigată prin megafon în parcul central al Hunedoarei: „Ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
La apogeu, reclama strigată prin megafon în parcul central al Hunedoarei: „Ia caloria! Cumpără vată pe băț!”. Era aproape singurul produs care se mai oferea în Orășelul Copiilor. Andrei, pe la vreo doi ani, se prindea de urechi în fața câte unei vitrine: „Mo Căciune, adu tu dalului, că Nicu nu dă nimic”. Tipul politiza intens: personal is political devenise o realitate și pentru prunci. Tovarășul emana de toate. Le prohibea pe toate. Era un Deus ex machina. Nodul cauzal al tuturor cauzelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
luminată strălucitor, plină de „expoziții” ispititoare care îți arată ce ai putea avea dacă nu ai câștiga la limita subzistenței. În fond, Mall-ul nostru e o expresivă metaforă de tipul: România, starea de fapt. Chiar la intrare este o vitrină superbă, plină de oglinzi în care se reflectă cățelușii vii: cockeri, caniche, alsacieni, pechinezi. Câini de rasă. În fața vitrinei e o mare îmbulzeală: copii doritori de puppets, părinți care nu au o sută de dolari să așeze sub pomul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
subzistenței. În fond, Mall-ul nostru e o expresivă metaforă de tipul: România, starea de fapt. Chiar la intrare este o vitrină superbă, plină de oglinzi în care se reflectă cățelușii vii: cockeri, caniche, alsacieni, pechinezi. Câini de rasă. În fața vitrinei e o mare îmbulzeală: copii doritori de puppets, părinți care nu au o sută de dolari să așeze sub pomul de Crăciun o jucărie vie, cumpărată pe bani mulți, cât un salariu mediu. La picioarele lor, atingându-le călcâiul, puppets
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
cărți de identitate! Voi ține minte cât am să trăiesc ce înseamnă o zonă devastată după un război, plină însă de restaurante multiculinare, cu mii de tineri care mișună fără rost pe străzi, flancați de miliții ONU, privind seara prin vitrinele restaurantelor ca fetița cu chibrituri cum mănâncă internaționalii aduși să facă un stat dintr-o comunitate suprarealistă. Pentru prima oară în viața mea am simțit cum țupăie testosteronul în atmosferă, în cel mai amenințător sens. Mai mult de jumătate din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a importanței sale și a golului, pe care-l credea de neînlocuit, ce-l lăsase prin pensionare. La această orbire contribuia și faptul că restaurantele, cârciumile, magazinele purtau încă aceleași firme în zeci de culori și denumiri ca înainte de război, vitrinele la fel de luminate. Un lucru scăpa însă atenției, ca și cum nimic nu se întâmplase, pentru că era ascuns, și anume că proprietarii acestor magazine, cârciumi și restaurante, purtători ai comerțului, deși erau în majoritatea lor aceiași, nu mai semănau cu ei înșiși, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
sparge învelișul poveștilor odată cu destuparea sticlelor de șampanie - încă multe la data aceea în magazinele alimentare - servită în pahare înalte de cristal de Boemia (34 la număr), din timpul cununiei păstrate, parte din ele, pe ultima etajeră de sticlă a vitrinei din sufragerie, împreună cu bogăția de farfurioare și cești de cafea japoneze, pictate, de pe celelalte etajere, alături de statuete de Sèvres, porțelanuri de Meissen ale doamnei Carolina Pavel, dăruite de părinții ei, luxul moștenit al casei Pavel, singurul lux semănând - dar numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de farfurioare și cești de cafea japoneze, pictate, de pe celelalte etajere, alături de statuete de Sèvres, porțelanuri de Meissen ale doamnei Carolina Pavel, dăruite de părinții ei, luxul moștenit al casei Pavel, singurul lux semănând - dar numai în spațiul restrâns al vitrinei, cu cel al marii burghezii. Și, această înșelare alimenta vivacitatea domnului Pavel, deși în sinea lui nu dădea doi bani pe ea - o „sticlărie și atâta tot” își spunea dar nu rostea aceste aprecieri în fața soției. Și doamnele acelei nopți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
și sărăcire, vizând lichidarea, nedeclarată, a patronatului, pentru netezirea drumului necesar consolidării ideologice și sociale a Puterii. Lefurile se plăteau în milioane, începuse panica, totul până la mijlocul lunii august când avu loc o strategie economico-financiară numită „stabilizare monetară”, ce relumină vitrinele prăvăliilor, dar nu ca înainte de război, nimic nu era ca înainte de război, vremea abundenței trecuse, lipseau mărfurile de import ce coloraseră circuitul mai ales aici la marginea Levantului, halvaua de pe malurile Bosforului, bananele, curmalele, cafeaua, mătăsurile de China, stofele englezești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
trotuar sub copertine colorate pe care, la deschidere dimineața sau seara, târziu, la închidere, le derulau băieții de prăvălie îmbrăcați excesiv de curat, pantaloni călcați la dungă, cămăși albe scrobite, și șorțuri, asemenea, învârtind de o manivelă aflată în interior lângă vitrină, ori chiar patronii în persoană. Ce vremuri! La timpul acela o cunoscuse pe domnișoara Carolina Stanciu - azi doamna Carolina Pavel - era subțire „adusă ca prin inel” părul răsucit în bucle îi cădea pe umeri, fața îi era albă și vorbirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dar doarme, nu s-a simțit bine. - Atunci... cu dumneavoastră, îndrăznii, salvând clipa. - Cu plăcere, poftiți înăuntru. Merserăm împreună, intrarăm în același antreu, apoi, prin ușa din fața dormitorului în care fusesem dimineața, în sufrageria cu o masă ovală maro-închis, o vitrină oarecare cu bibelouri ieftine, afară de două din ele părând mai răsărite. Pe jos un covor bej cu desene confundabile în amurgul ce stăpânea odaia. Ea aprinse lumina, care depărtă pe loc distanțele dintre noi și aruncă în altă realitate mobila
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
asfaltul trotuarului larg din partea asta a străzii moleșește trecătorii, care-și pierduseră voiciunea. Tinerețea anotimpului își lumina vitalitatea prin policromia vestimentației, cu deosebire a celei feminine; rochiile în diversitatea lor coloristică dând impresia unei abundențe comerciale, contrazisă însă de primele vitrine, pline numai cu stămbării colorate; cât despre rochia de mătase albastră a profesoarei era dinainte de război, croită din material cumpărat atunci și păstrat de maică-sa, grijulie pentru fata care la vremea aceea intrase la facultate. - În rezumat, spusei reluând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dumneavoastră de eleve de la liceul de fete sunt colectivități adolescente și gălăgioase, munca dumneavoastră devine astfel o antrenare socială a bucuriei de a exista, în timp ce munca noastră se săvârșește, privind substanța, numai în singurătate”. Micul pendul din sufragerie, aflat deasupra vitrinei, bătu orele 9 seara, dar afară era încă lumină. Vocea de răspuns amuți; liniștea instalată acum, după cele nouă lovituri discrete de gong, n-o mai tulbură ca înainte. „Și totuși, când mă gândesc...” Vorbirea i se opri brusc de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
regele având migrene, cineva din suită a fost trimis anume să cumpere niște leacuri de la farmacia din centru a domnului Ionescu, cum acesta a refuzat orice plată în monedă, cerând în schimb favoarea de a trece pe geamurile celor două vitrine ale farmaciei emblema coroanei și inscripția „Furnizorul Curții Regale”, încuviințare pe care regele, râzând, a dat-o pe loc, și de atunci până în decembrie ’47, strălucitoarea reclamă în auriu garantase, pe lângă siguranța tămăduitoare a hapurilor, și afluxul unei clientele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
dispoziție în viitor, oricând va apela la el. Ajunși în centru, intrarăm pe strada principală, era potop de lume și ne oprirăm la o cofetărie. Luând loc la o masă, ea îi spuse fiicei să se ducă să vadă la vitrina interioară ce fel de prăjituri sunt și să comande ce va crede. „Câte două!” precizai eu. Fiica se ridică de la masă, și în timp ce începu să-și facă loc printre consumatorii ce ocupau fără rost intervalul dintre mese, mă adresai Anei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]