43,797 matches
-
asiriană" și o femeie de o "bunătate glacială", veniți să absolve pe cei care se aflau întîmplător acasă, ori catadicsiseră să răspundă. Deși figurile emaciate ale celor doi zîmbesc înainte de a saluta, se acumulează deja o tensiune pe care motivul vizitei inopinate ("Am trecut să vă vedem pentru a întreba dacă doriți să cunoașteți adevărul") o amplifică. Oportunitate ratată, deoarece în ziua aceea pe lista de priorități, printre cumpărături și telefoane, adevărul nu-și găsea locul. Refuzul de a accepta Adevărul
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
mașini care trec pe stradă. Atenția este deturnată dinspre text spre exterior, analizînd scrîșnetul roților, zgomotul sec al unor portiere închise. Tensiunea se amplifică și aceleași zgomote sînt surprinse în apropiere într-o așteptare încordată. Se aud chiar șoapte. O vizită surpriză, pusă la cale de prieteni sau de rude, ucide siesta. Inutil de a găsi scuze. Pînă una alta nici vorbă de plăcere, iar premeditarea acestei vizite are ceva din "tandra brutalitate a crimei comise cu o armă albă, a
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
sînt surprinse în apropiere într-o așteptare încordată. Se aud chiar șoapte. O vizită surpriză, pusă la cale de prieteni sau de rude, ucide siesta. Inutil de a găsi scuze. Pînă una alta nici vorbă de plăcere, iar premeditarea acestei vizite are ceva din "tandra brutalitate a crimei comise cu o armă albă, a perfectei capcane". Prozator al faptului neînsemnat pînă la a deveni invizibil, decupînd în momentul trecător plăcerea nostalgică, dar și structura de adîncime a raporturilor sociale și a
Clipa cea repede și alte plăceri minuscule by Simona Brînzaru () [Corola-journal/Journalistic/15973_a_17298]
-
de personalități ce se excludeau prin profesiune și convingeri, numai ca exercițiu al spiritului sau ca record sportiv? Răspunsul de mai sus la cam aceeași întrebare rămîne, cred, valabil. Și, tot așa, jurnalul Marthei Bibescu pe 1915 e aglomerat de vizite contradictorii prin definiție și știri rezultate din surse de mîna întîi despre mersul războiului. Și asta în jurnalul unei femei foarte frumoase de 27 de ani, rîvnită de mulți bărbați și întreținînd relații cu înalte personaje din capitala României. Jurnalul
Martha Bibescu în 1915 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15983_a_17308]
-
Nu mai revin asupra motivului ce mă făcuse să scriu acel pamflet, am mai arătat în cîteva rînduri. Pe scurt, era prin anii 1960, P. D. nu plecase, era încă director la editură. Întîmplarea a făcut să mă duc în vizită la Alexandru Balaci, redactor-șef al Esplei, ușă-n ușă cu P.D., director. Bun confrate cum e, Balaci mă reținuse un timp în biroul lui, când, pe ușă apare înalt, dezinvolt, elegant, Petru Dumitriu. Habar n-avea de mine, nu
Exerciții by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16003_a_17328]
-
nici o bănuială de partizanat ori omisiune. E un fapt că - după întreruperea de un an și jumătate a premierelor cu filme românești și după ce am văzut ce-am văzut înaintea întreruperii și la reluarea premierelor în primăvara trecută - cărțile de vizită ale cinematografiei autohtone la începutul noului secol, verificate la zi pe ecrane, sînt în total exact trei: Lucian Pintilie, care a izbutit cinci filme după 1989 - ultimul inedit, După-amiaza unui torționar - și doi debutanți sprijiniți de el: Nae Caranfil, ajuns
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
Nae Caranfil, ajuns la al patrulea film în nouă ani - dintre care două încă inedite pentru publicul românesc, Dolce far niente, Filantropica - și dumneata. Care crezi că ar fi, să zicem, primele trei enunțuri sau atu-uri de pe cartea de vizită personală sau pariuri dintr-un manifest prin care - asemeni celorlalți doi coechiperi ai ștafetei salvatoare - ai brava neșansa istorică, "falimentul" și "moartea" filmului românesc? Filmul ca reportaj asupra autorului său Cristi Puiu: Nu știu nici eu dacă pot să-mi
Manifest împotriva operei inventate din nimic by Valerian Sava () [Corola-journal/Journalistic/15990_a_17315]
-
tot evitat să-l întîlnesc. Mi se părea de-a dreptul frivol să-ți vezi, în carne și oase, Modelul. S-a întîmplat totuși ca, în noiembrie trecut, să-l zăresc la Tîrgul de Carte Gaudeamus. A doua zi, în vizită la soții Naum, mi s-a pus condiția să nu deschid reportofonul. Știam c-o să-l deschid. Am făcut-o după o jumătate de oră. "îmi place să vorbesc cu ea!", i-a spus Gellu Naum, pe la mijlocul întrevederii noastre, doamnei
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
mod constant, oamenilor de teatru. Numele său a devenit o garanție pentru calitate. Deși a avut constant oferte și în București, regizorul s-a ținut departe, lucrînd cu mare plăcere în provincie. Astăzi, platforma lui este o serioasă carte de vizită. În stagiunea aceasta, s-a hotărît să spună "da" Capitalei. Mai exact, Teatrului Mic. Spectacolul se numește Spionul balcanic de Dusan Kovacevic (traducere de Octavia Nedelcu) și aș spune că este o continuare a investigațiilor regizorului pe două planuri: unul
Comedie claustrofobă by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16018_a_17343]
-
de copii și mai are timp să-și croiască și cîte un palton între două zîmbete binevoitoare. Iar Fiica (același F mare) se fardează strident și pune o fustă de două palme numai pentru a-și scandaliza tatăl venit în vizită, pe stradă nu ar ieși niciodată așa, în plus are 10 la engleză fără meditații. Gena nu moare, toate femeile patriei o poartă. Telenovelele vin deci pe un teren fertil și se adresează unor largi categorii de femei, nu puține
La anu' plecăm de Acasă by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15621_a_16946]
-
înainte de competiția propriu-zisă. întrebări grele... rămîne să ne bucurăm totuși că un atare premiu face vizibilă o scriitoare despre care altfel am fi auzit poate mai greu. Cum n-am frecventat cu asiduitate cenaclul lui Mircea Cărtărescu, din puținele mele vizite nu-mi aduc aminte s-o fi auzit citind pe Simona Tache. Am înțeles totuși că a fost prezentă acolo, iar poezia ei mărturisește clar această influență. Cartea e compusă aidoma garderobei unei cochete în pas cu moda. Nimic nu
Duduci literare by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15623_a_16948]
-
Mircea Mihăieș N-am crezut niciodată în inteligența politică a pedesiștilor, însă acțiunile lor din ultimele zile arată gradul de prostie agresivă la care a ajuns acest partid. În loc să încerce să exploateze avantajul real creat de vizita lui Adrian Năstase în Statele Unite (de data aceasta, premierul a primit mult mai mult decît se aștepta - ceea ce se pare că-i creează o stare de perplexitate), prostovanii din partid au luat-o pe arătură. Nu sunt singurul care să
Zgomotul și euforia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15706_a_17031]
-
în jur, la nici zece metri de el și începu să se dezbrace. Nu-l observase. își scoase întîi bluza, o bluză verde, trăgînduși-o peste cap și dezvelindu-și sînii. Semănau cu două coifuri culcate, cum văzuse el într-o vizită la Muzeul Județean de Istorie, și aveau și ei vîrfuri ascuțite, mai închise la culoare, ca niște țepușe. El nu mișca, ținîndu-și respirația. Profesoara se aplecă și atunci coifurile se răsturnară și ele cu țepușa în jos, scoase dintr-o
Proză de zile mari by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15744_a_17069]
-
de a doua o numea de-a dreptul "vaca"). Dar, repet, era primită peste tot și prezența ei era o onoare pentru amfitrion. Cele două războaie mondiale le-a petrecut la București, împărțindu-și timpul între cele două castele și vizite suspuse din mediul diplomatic. Dar izbutea, chiar atunci, să călătorească și să strălucească prin saloane. Ultimul război a fost mai greu. Parisul era ocupat de nemți, Anglia mereu bombardată, încît a fost nevoită să stea, cam desțărată, în România, și
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
aflîndu-se, poate, în arhiva regretatului meu prieten Cristian Popișteanu sau în altă parte. Dl. D-tru Hîncu ar trebui să-și asume o astfel de responsabilitate de mare interes. Acest "jurnal berlinez" e, cum spuneam, din 1938. Și însemnările se datorează vizitei făcute în Berlin, unde soțul ei, George Valentin Bibescu, în calitatea sa de președinte al Federației Aeronautice Internaționale, trebuia să onoreze congresul programat, în acel an, la Berlin. Iar regimul hitlerist, cu preocuparea sa războinică pentru aviație, a ținut să
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
popor din univers". Curînd acest exces de naționalism și de convingere că germanii sînt poporul arian hipersuperior va însîngera Europa, copleșind-o cu cruzimi neproduse nici în Evul Mediu. Și Martha Bibescu gîndește cu fiori, la viitorul ei cînd, în vizită în România, Kronprințul și fratele său au avut cu ea, pe puntea unui vas, o discuție ademenitoare. S-au mai revăzut de cîteva ori și Kronprințul, edificat, îi mărturisește îngrijorat: "Acum dînsul (Hitler, n.m.) a trecut la reînarmare. Vechea armată
Martha Bibescu în 1938 by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15748_a_17073]
-
pentru a-l intervieva pe premierul României. Cum-necum premierului i s-au pregătit dinainte aceste interviuri, care erau prevăzute în programul turneului, la ore precise și cu precizări referitoare la momentul difuzării lor. Echipa care s-a ocupat de programul vizitei merită felicitată pentru succesele mediatice ale premierului. La fel cum Adrian Năstase însuși, care a știut să se descurce convingător în aceste interviuri, merită o bilă albă pentru asta. Doar trei dintre premierii care s-au perindat la Palatul Victoria
Marfa lui Adrian Năstase by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15757_a_17082]
-
în Statele Unite și în Marea Britanie. Oricum, faptul că premierul e primul om politic autohton care reprezintă România la nivel înalt împreună cu soția sa, calcă în sfîrșit un tabu autohton provocat de repulsia față de prezența femeii de stat, Elena Ceaușescu, în vizitele de lucru ale bărbatului de stat, Nicolae Ceaușescu. Dacă e să judecăm drept, primul vizat de această repulsie, cu toate efectele secundare, ar fi trebuit să fie bărbatul de stat, Ceaușescu, nu ,,academiciana". * Apropo de repulsie, Rodica Ciobanu remarcă în
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15738_a_17063]
-
pornise "sistematizarea" Bucureștiului. Informîndu-se înainte de a pleca din Anglia despre disidenții români, a aflat că nu prea există, după ce dictatorul român primise felicitările președintelui Carter pentru expulzarea lui Paul Goma. La recomandarea exilaților români, decisese totuși să-i facă o vizită lui Constantin Noica; sfatul lui Mihnea Berindei și vîlva creată în 1979 de o emisiune a Europei Libere a adus-o pe Jessica Douglas-Home în casa Marianei Celac. Relatările întîlnirilor avute cu Noica, Pleșu, Dinescu, Mariana Celac, dineul dat la
Povești din spatele Cortinei de Fier by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15743_a_17068]
-
Săraru primul înscăunat într-o asemenea funcție, cu concursul telefonului. Nenorocirea e că fotoliul de director al Naționalului nu se potrivește cu anvergura ocupantului său, căruia i-ar sta mai bine pe scaunul său de președinte al Fundației Niște țărani. * Vizita lui Adrian Năstase în Statele Unite a stîrnit reacții dintre cele mai diverse în ziarele centrale. În ADEVĂRUL Rodica Ciobanu avansează ipoteza că Washingtonul îl preferă pe Năstase ca interlocutor, nu pe Ion Iliescu. * ZIUA, cotidian al cărui redactor șef s-
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
pe Năstase ca interlocutor, nu pe Ion Iliescu. * ZIUA, cotidian al cărui redactor șef s-a aflat printre ziariștii care l-au însoțit pe premier în Statele Unite, e de părere că Năstase a obținut tot ce se putea în această vizită în care a fost primit și de președintele Bush, deși această primire nu era prevăzută în program. * În CURENTUL, Tia Șerbănescu scrie că ,,vînătorul Năstase pleacă din SUA cu tolba plină", dar nu uită să remarce autoarea Brefului: ,,Bine că
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
De fapt, nu e chiar o surpriză: și românilor de rînd le merge mai bine în America decît acasă". * Cornel Nistorescu amintește în EVENIMENTUL ZILEI că România a mai fost primită cu onoruri și încredere în America: După mai multe vizite de succes sau vizite istorice, România a ajuns pînă la a nu mai avea vreo șansă pentru NATO și un fel de codașă a plutonului. Acum lucrurile s-au relansat. Întrebarea este dacă Adrian Năstase va repeta experiența nefericită a
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
chiar o surpriză: și românilor de rînd le merge mai bine în America decît acasă". * Cornel Nistorescu amintește în EVENIMENTUL ZILEI că România a mai fost primită cu onoruri și încredere în America: După mai multe vizite de succes sau vizite istorice, România a ajuns pînă la a nu mai avea vreo șansă pentru NATO și un fel de codașă a plutonului. Acum lucrurile s-au relansat. Întrebarea este dacă Adrian Năstase va repeta experiența nefericită a îmbătării cu apă rece
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15756_a_17081]
-
spre divagație a interlocutorului amenința ritmul emisiunii. Mai presus de toate acestea, Stelian Tănase era - este! - un om cu idei. în ciuda aparențelor, oamenii cu idei nu sînt prea mulți. Mai ales cu idei de televiziune. în plus, cartea lui de vizită îl recomanda cu prisosință tocmai pentru o astfel de emisiune, accesibilă unor largi segmente de public, dar în același timp de un bun nivel cultural. Căci Stelian Tănase este un scriitor de primă mînă, autor a peste zece cărți, și
Frica de normalitate by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Journalistic/15760_a_17085]
-
simbolului tipului vulgar, bădăran și agresiv ("în ofensivă"), care ne bate la ușă. Concluzia firească a acestor observații e că cei de la Biblioteca Națională a României, în cazul cel mai fericit, și-au pierdut simțul umorului, remediul fiind, poate, o vizită la Sala de Oglinzi din Odesa, care dezvoltă autoironia. Sau poate că nu. Cît despre lectură: lectură plăcută...
În vizită la Biblioteca Națională by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/15780_a_17105]