9,098 matches
-
-mi dau iluzia că mă Înfrupt din bucatele puse de o parte pentru cei pe care Îi iubim. Ce caraghioasă trebuie să fie, mă gîndesc, o femeie aproape bătrînă rozînd un os, mîndră și fericită că și-a descoperit suprema vocație - sacrificiul. În mine nu mai există nici o urmă de egoism. Nu mă mai bîntuie nici o individie, am realizat cea mai comodă sinucidere. Despre cer, despre teritoriile promise, despre nebuloasele roze, În care sufletul se lăfăie gol goluț ca un prunc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu mai cred În predestinare. Doamne, din cîte substanțe impure se plămădește iubirea, din cultură, din politică, din religie, din infirmitate, din arivism, și cît de puțină spontaneitate și cît de puțin sex. Poate numai imbecilii și cei care au vocația sărăciei și anonimatului total să mai aibă parte de cutremurarea aceea divină care te cuprinde deodată fără nici o noimă și Îi este hărăzită animalului ca să-și bucure trupul lui pieritor, pentru că trupul nu problematizează. Necunoscînd decît plăcerea și durerea, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
viața, morții cu morții, viii cu viii. Mă duc. Leon a murit acum paisprezece ani nespovedit, neîmpărtășit și fără lumînare. L-au găsit vecinii căzut deasupra ligheanului În care urina noaptea. Se pare că schizofrenia nu este ereditară, În schimb vocația eșecului i s-a transmis prompt primului urmaș odată cu onestitatea, cu discreția, cu intransigența, cu fuga de societate, cu dezinteresul lui pentru exterior - Își neglijează nu numai ținuta vestimentară, dar și respectarea unor convenții indispensabile care consolidează relațiile dintre oameni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
mai autentice decît discreția noastră ipocrită și sterilă. Cei mai mulți văd În ea o cabotină, neputînd depăși limitele unei logici comune sînt convinși că ea Își inventează cu obstinație situații limită pentru a deveni un caz, dar Birgit are o autentică vocație a tragicului Împins pînă la autodistrugere. Intuiește exact că drumul cunoașterii trece prin subterană. Spune adevăruri grave pe care nimeni nu e dispus să le audă, de aceea izolarea ei devine tot mai insuportabilă. Mă tem pentru ea. În ultima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
știu prea bine care! De aceea niciodată cele două absențe nu vor crea o singură prezență compensatoare. Interesant că În această lună se Împlinesc unsprezece ani de cînd ne „cunoaștem“, după toate aparențele, stimată Doamnă. țiar bate cîmpii Înțelepciunea lui vocația lui morală dacă ar ști cît mă Îndepărtează cu aceste scrisori pe care și le ascunde tocmai acolo unde știe că le voi găsi e dezgustător cu orgoliul lui lecțiile lui nesuferite prin care Încearcă să mă facă să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fac un cîntec pe cinste. Doamnă neagră, doamnă moarte, unde-s nucile lui sparte? — Bravo Guță! Vivat pomana rediviva! Pentru merite deosebite i se decernează menestrelului titlul de Cavaler al Ordinului Anna. — ... muntele lunii. Călătorii, aventuri. Atracția banului, dar și vocația eșecului. Fanatism. CÎtă cruzime. CÎtă impulsivitate. Ai două fețe, madonna... de ce-ți tremură mîna? — Berbecul vinee! — Ce-au cu tablourile mele, domnule, fă-mă să Înțeleg ce i-a supărat, Împărații, femeile goale, Fiara? Somnul rațiunii naște monștrii! Ți-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
pîrțurile — Treaba ta ce faci cu cinismele tale, dar nu mă mai amesteca și pe mine — Vrei să spui că nu ți-a convenit ipostaza de femme fatale. Atunci de ce ai acceptat? Nu se poate să nu-ți fi simțit vocația. Ți-ai trăit rolul pînă-n cele mai mici amănunte. Ai fost magnifică! — Nu e vorba de asta. Dar aș fi preferat mai multă discreție. E o deosebire Între noi doi. Pentru aceleași porcării oamenii te taxează pe tine drept artist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Spuneam că M. A. este poate cel mai apropiat ca structură tipologică de Domnul D. Cred că prin comparație am fost tentat să-i adaug personajului În discuție aceste valențe suplimentare. Poate ar fi putut fi un bun militar, avînd vocația supunerii oarbe și a bravării inconștiente. Mi l-aș putea imagina seara cufundat În tăcerile lui cum organizează războaie imaginare, armate imaginare, inamici imaginari, cum desfășoară strategii diabolice și trăsăturile i se Însuflețesc, conduce, Învinge. Acea „petrecere adevărată“ este fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
trădezi fanatismul. De ce mă obligi să-ți spun lucruri pe care preferam să nu le gîndesc? Eu nu aș fi Îndrăznit niciodată să mă exprim atît de ironic cu privire la sentimente care mie mi-ar fi total străine. — E chestie de vocație, dragul meu, hai să ne menținem În limitele politeții. Firește că acest sentiment s-a dovedit salutar de-a lungul istoriei exact prin perfidia cu care a creat supunerea „dacă te Însori cu una din alt sat sau din altă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
vezi dînd tîrcoale caselor păzite, dînd telefoane, trimițînd scrisori de solidarizare, iscălindu-se cu litere roșii, strigîndu-și cu glas tare numele În receptor, ca nu cumva să fie omiși de la Împărțirea decorațiilor, fie și post mortem. CÎtă fantezie incendiară, cîtă vocație eroico-poetică, un patos isterizat se consumă pe canalele de scurgere ale adevărului În numele gloriei și al puterii. Ce paradox! Cum se insinuează În sfera cea mai sacră a sacrificiului de sine demonismul practic. Și atunci să preferi trasul obloanelor, retragerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
nu simt și ei nevoia să fie din cînd În cînd „nesupuși“? Bârsan le cunoaște slăbiciunile și le oferă iluzia acestei libertăți. Uneori, iartă-mă, n-aș vrea să mă interpretezi greșit, Încep să mă Întreb care este adevărata lui vocație. Cred că ar putea fi un excelent șef de stat: mă conving tot mai mult că are stofă. — Ești teribil, vezi la asta nu m-am gîndit. Niki, șef de stat! Aș fi dat lovitura. — Eh, acum Înțelegi de ce Albu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
continuare despre expectativa lui Roosevelt, despre Pearl Harbour, despre credulitatea nemților, nu mai avea nici un haz. Singurul lucru interesant rămînea Tricicleta. Detaliile nesemnificative care ne disting. Micile noastre anormalități care ne impun celorlalți, ne fac să fim văzuți, asemenea unei vocații speciale, asemenea talentului. Probabil că fiecare om are nevoie de un semn anume prin care să fie el Însuși, neasemănător cu nimeni. Așa au apărut numele ca expresie a unei particularități prin care individul devenea un produs unic, de neconfundat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
de grădinărit, devin rentieri? Nu. Se aruncă Într-o tentativă și mai temerară și Încearcă altă glorie mai mare, una universală, de pildă să cucerești Parisul cum altădată toți Lucienii și Rastignacii lui Balzac. Dar pentru asta trebuie să ai vocație de erou, și nu de erou oarecare, de erou faustic, trebuie să semnezi din capul locului pactul cu diavolul. Îmi vin În minte Însemnările lui Rudolf B. „În R. cînd vrei să faci saltul, plasa socială te prinde În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
gladiatorilor de arena circului și de ce clovnul și mortul au În ochii noștri trăsături atît de asemănătoare?) Dar acest exil, acești oameni Își asumaseră riscul, pactizaseră cu o putere care le oferea un spațiu prielnic de manifestare a unei nobile vocații, doar și el luptase pentru aceeași cauză, aici, cu dușmanul În față, dar acolo? Nu avea el oare impresia că lupta lui nu mai este Întîmpinată de gloanțe, ci de aplauze? Rudolf era un om prea mîndru și prea liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca să nască un șoarece. Poate că Însăși neșansa vieții mele se explică prin inapetența mea la epic, la a emite cuvinte despre ceea ce văd toți și așteaptă de cînd și-au descoperit graiul să le fie mereu confirmat. Cred că vocația unisonului, lipsa capacității de a ne plictisi naște În noi o gravă perversitate - sîntem niște vietăți exclusiviste; nu ne acceptăm decît prin repetabilitate, și care este elementul cel mai dotat pentru garantarea repetabilității, cel mai limitat În excepțiile lui, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
care studia făcând eforturi mari numai pentru proba finală. Nu fusese interesat de studii și se străduia sporadic numai ca să le facă plăcere părinților, care erau profesori și credeau că meseria lor era cea mai interesantă și plină de sacrificii vocație. Natanael aparținuse acelui tip infantil cu o doză puternică de egocentrism, visând în secret să se ocupe de serviciul public ca să-și satisfacă egoismul său. Dar după întâlnirea plină de hazard cu Tua se schimbase starea lui de spirit. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
putut vedea niciodată, respiră greoi și gem, creând un soi de cor al durerii mute. Ce știu ei ce faptă măreață și dobitoacă în același timp voi isprăvi eu în curând, ce știu ei despre faptul că asta a fost vocația mea, să mă sinucid, săvârșind astfel păcatul ultim și cel mai mare... Ce bine că nu vor vedea nimic și nu vor putea interveni, iar gândul că dimineața următoare paznicii spitalului vor veni și vor constata nepăsători decesul meu, dând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
venit În contradicție cu principiile sale expuse În lucrarea Vara și pustie. „Arta e cunoaștere, iar cunoașterea e asexuată, cu alte cuvinte «amoral㻓, citează Franckel o aserțiune a lui Haas. Învățatul Ben Haas, care era Îngemănarea poetului cu moralistul, două vocații contradictorii, se va strădui așadar, ca acea cunoaștere asexuată a artei, căreia orice trăire Îi era prețioasă, să fie În consonanță cu acele principii etice care nu o vor sărăci: „A crede În cuvînt, chiar dacă e vorba de Sfînta Scriptură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
Apoi, tot În spiritul denigrărilor, se va ralia cu adversarii Maestrului și, Într-o revistă abia apărută, Kadima, va porni un atac josnic și prelungit Împotriva acestuia, apelînd la „bîrfe și intrigi, dovedind că nu era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas avînd titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
anului 1976, În care este vorba despre ceva absolut previzibil psihologic și anume despre „o Îndelungată luptă necinstită dusă de un discipol Împotriva maestrului care, urzind tot soiul de tertipuri și intrigi, se va dovedi nu lipsit de o anumită vocație“. În acest fel povestirea va pierde cu timpul semnificația alegorică și-și va deplasa tot mai mult punctul de greutate În plan realist, dacă nu chiar documentar. Slavă celui mort pentru patrie este prelucrarea unei legende urbane, cea mai populară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
și în medicina modernă, autosugesștia juca un rol esențial în vindecarea bolnavului care avea adâncă înrădăcinată credința că se va face bine de îndată ce va fi descântat, tămâiat, afumat, cântat de cel sau cea care își lua sau nu în seriosă vocația de vindecător. În satul Lunca din comuna Filipeni, Floarea V. Botușanu, moașa neoficială a părții de josă a satului (partea bisericii, școlii, Drăgăneștilor) a învățat moșitul de la o altă babă a satului și apoi a moșit singură toată viața. Butușanca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Bădăluță a fost o personalitate, conștient de valoarea sa, avea în el o ființă superioară, impunea respect, era exigent, părea distant, era seriosă și temeinic, totul era gândit, chibzuit, așezat pe un portativ al priorităților și valorilor. Era finanțist prin vocație și formație, nu risipea banul public, nici pe-ai lui, deși, șștia să ajute, atunci când se impunea. Personal am beneficiat de ajutorul lui, când am avut nevoie de niște lentile Zeissă (nu se găseau la noi) pe care mi le-
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Pe patul de moarte, progenitorul meu m-a pus să jur că, dacă nu voi apuca să-ndes pe cap tricornul Gărzii Civile, atunci, cel puțin, o să mă fac funcționar și-o să las baltă orice pretenție de a-mi urma vocația pentru lirică. Eu mă număr printre cei de pe timpuri, iar unui tată, chiar dacă e un dobitoc, trebuie să-i dai ascultare, mă-nțelegeți dumneavoastră. Chiar și așa, să nu credeți că am disprețuit cultivarea intelectului În anii mei de aventuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
și numai printr-o simplă jumătate de cuvânt, intențiile secrete care animau spiritele alegătorilor. În marea lor majoritate, spionii erau profesioniști, aparțineau serviciilor secrete, dar erau și unii care veniseră din voluntariat, patrioți amatori de spionaj care se prezentaseră din vocația de a servi, fără remunerație, cuvinte care se regăseau, cu toatele, în declarația dată sub jurământ pe care o semnaseră sau, și nu erau puține cazurile, veniți și din plăcerea morbidă de a denunța. Codul genetic a ceea ce, fără să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
n-am izbutit să culeg nimic. Dacă aș scrie un roman, în loc să narez faptele pe care le cunosc despre o personalitate curioasă, aș fi inventat o mulțime de lucruri ca să explic schimbarea sentimentelor lui. Cred că aș fi arătat o vocație puternică în copilărie sau o adolescență zdrobită de voința tatălui ori sacrificată nevoii de a-și câștiga existența. L-aș fi zugrăvit mânios pe încorsetările vieții. Iar în lupta dintre pasiunea lui pentru artă și îndatoririle poziției sale în viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]