2,142 matches
-
un anumit raport față de lume). În Coran Djinnii reprezintă o categorie de îngeri inferiori, sunt entități spirituale invizibile. Care se pot revelă printrun corp eteric, acționează în lumea istorică prin “inspirații” sau chiar prin îndeplinirea diferitelor munci în favoare unui vrăjitor, Pot fi subordonați unui om care stăpânește magia Cazul lui Solomon de unde și manipularea fenomenelor meteorologice legate de ploaie grindină și vânt) având și posibiltatea de a asculta Coranul și a se mântui asemenea oamenilor așa cum o parte dintre oameni
Djinn () [Corola-website/Science/328718_a_330047]
-
pentru violarea fiicelor sale de către invadatori, Boudica ridică o armată și invocă înspăimântătorul aspect războinic al Zeiței. Relatând evenimente din Epoca Bronzului, "Sword of Avalon" (2009) se concentrează asupra moștenitorului de drept al tronului Britaniei, vândut ca sclav în timp ce crudul vrăjitor Galid uzurpă conducerea regiunii. Anderle, Doamna Lacului, i se opune. Cărțile seriei Avalon acoperă câteva secole din istoria antică a Britaniei, dar publicarea lor nu s-a făcut în ordine cronologică. Fiecare volum povestește evenimente dintr-o perioadă istorică diferită
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
cum spun țăranii noștri”". Mihail Sadoveanu a scris câteva povestiri pescărești în anii '20 ai secolului al XX-lea, pe care le-a adunat într-un volum intitulat "Împărăția apelor" și tipărit în 1928 de către Editura Cartea Românească din București. „Vrăjitorul de șerpi”, una dintre povestirile din acest volum, descrie o întâmplare povestită prin anul 1927 de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești într-o ședință a Academiei Române, la care a participat și Sadoveanu. Povestitorul ar fi mărturisit public că a asistat la fermecarea
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
o povestire intitulată „Minunea” pe care a publicat-o în „Adevărul literar și artistic” (anul IX, nr. 377, 26 februarie 1928), iar apoi în volumul "Firimituri" (Editura Cartea Românească, București, 1929). Pornind de la aceeași întâmplare, Ion Pillat a scris poezia „Vrăjitorul de șerpi” pe care a publicat-o pentru prima dată în volumul "Caetul verde" (Editura Cartea Românească, București, 1932), cuprinzând versuri scrise în perioada 1928-1932. Această întâmplare l-ar fi inspirat pe Mircea Eliade în scrierea nuvelei „Șarpele” (1937). Unele
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
Mircea Eliade în scrierea nuvelei „Șarpele” (1937). Unele ediții tipărite în anii '40 ai secolului al XX-lea au completat volumul "Împărăția apelor" cu alte patru povestiri („Pe Dunărea veche”, „Taine”, „Popas” și „Diavolul Bălții”) adăugate între capitolele „Singurătăți” și „Vrăjitorul de șerpi”. Toate cele patru povestiri adăugate ulterior proveneau din volumul "Priveliști dobrogene" (Institutul de Arte Grafice și Editură Minerva, București, 1914). O parte dintre povestiri („Pescuitul cu undița”, „Despre instrumentele și despre norocul pescarilor”) au fost incluse apoi, alături de
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
scoici cu mâna și să facă mâncare folosindu-se de puținele alimente pe care le oferă natura. Mihail Sadoveanu intuiește valențele literare ale legendelor și superstițiilor populare, consemnând unele practici magice străvechi și taine uitate ale naturii în povestiri ca „Vrăjitorul de șerpi” și „Toaca”, fără a adânci însă misterul. Criticii literari au apreciat că originalitatea acestei scrieri o constituie tocmai lirismul său în evocarea realistă a unei lumi vegetale și animale vii care trăiește după alte reguli diferite de cele
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
comparată cu „Olanda pictorilor de acum câteva secole, cu oameni în zdrențe, umflându-se cu vin și contemplând cu ochi lacomi mari bucăți de cărnuri fripte”. Valoarea creației sadoveniene este recunoscută chiar și atunci când autorul repovestește o poveste cunoscută; astfel „Vrăjitorul de șerpi” a lui Sadoveanu este considerată mai frumoasă și de o mai mare profunzime fantastică decât „Minunea” lui Brătescu-Voinești, deși cea de-a doua povestire era narată de un martor direct al acelei întâmplări. Volumul "Împărăția apelor" nu a
Împărăția apelor () [Corola-website/Science/334879_a_336208]
-
semnificații. Steagul-curcubeu a fost conceput în anul 1978 de către Gilbert Baker (n. 1951), un artist din San Francisco. Mulți au sugerat că inspirația lui Baker pentru conceptul steagului derivă din balada „Over the Rainbow”, interpretată de Judy Garland în filmul "Vrăjitorul din Oz" (1939), dar și din revolta de la Stonewall care a avut loc la câteva zile după moartea lui Judy Garland (ea a fost una dintre primele icoane gay). O altă sugestie a originii steagului-curcubeu este faptul că în campusurile
Simboluri LGBT () [Corola-website/Science/335475_a_336804]
-
Dragons", elementul magic cunoscut sub numele de Cartea Întunericului (josnic) ("book of vile darkness") este o carte supranaturală, care servește ca un ghid de referință al Răului și pentru acordarea de puncte de experiență și un bonus pentru atributul înțelepciunea vrăjitorilor răi, în timp ce face rău sau corupe pe cei din alte aliniamente (rase). Deși este listat ca element magic în prima ediție și în ediția a 2-a, istoria acestui volum și a copiilor sale este prima oară detaliată în cartea
Dungeons amp; Dragons: The Book of Vile Darkness () [Corola-website/Science/331468_a_332797]
-
acordate din 1975 și recompensează cele mai bune producții franceze din fiecare an. Filmele cele mai premiate sunt: Cele mai bune 10 filme românești, conform Uniunii Cineaștilor din România și Asociația Criticilor de Film, sunt: În clasificarea de pe Rotten Tomatoes, "Vrăjitorul din Oz" (1939) se află pe primul loc. Lista celor mai bune 10 filme este următoarea: Lista Metacritic cuprinde aproape 9000 de filme în funcție de punctajul obținut. La 30 decembrie 2015, lista celor mai bune 10 filme era următoarea:
Listă de filme considerate cele mai bune () [Corola-website/Science/329996_a_331325]
-
la posedare demonică sunt de la sumerieni, care credeau că toate bolile din corp și minte au fost cauzate de „demoni de boală” numiți "gidim" sau "gid-dim". Preoții care au practicat ritualuri de exorcizare din aceste țări au fost numiți "ashipu" (vrăjitor), spre deosebire de "asu" (medic) care aplicau pansamente și unguente. Multe tablete cu scriere cuneiformă conțin rugăciuni pentru anumiți zei, solicitându-li-se protecție de demoni, în timp ce alții cer zeilor să expulzeze demonii care au invadat trupurile lor. Culturile șamanice cred, de
Posesie demonică () [Corola-website/Science/331138_a_332467]
-
este considerată de multă lume ca fiind o farsă, iar potrivit unor relatări Hans Pfaall și cei trei creditori ar fi niște bețivi ce tocmai se întorseseră dintr-o călătorie de peste mări, în timp ce omulețul fără urechi ar fi un pitic vrăjitor ce ar fi dispărut de câteva zile din vecinătatea orașului Bruges. Povestirea a fost publicată pentru prima dată în ediția din iunie 1835 a revistei lunare "Southern Literary Messenger" cu scopul de a fi o farsă. Ea a fost inclusă
Hans Pfaall () [Corola-website/Science/334341_a_335670]
-
turasynzi, care a declanșat Vremea Gheții Negre, sau Urgia. Partea întunecată și periculoasă a magiei este denumită "vrilxingna". Printre practicile ei se numără măcinarea cadavrelor mort și inhalarea pulberii pentru a căpăta măiestria celor morți. Dacă în cele Nouă Principate vrăjitorii sunt temuți, în Caxyan ei sunt venerați și conduc poporul. În cărțile fantasy tehnologia lipsește, ea fiind înlocuită de magie. Nu la fel se întâmplă în lumea imaginată de Stackpole, în care cele două se dezvoltă în paralel. Astfel, cu ajutorul
Marile descoperiri () [Corola-website/Science/331593_a_332922]
-
original: "Dorothy din Oz") este un film american muzical de animație pe calculator din 2013 regizat de Will Finn și Dan St. Pierre. În rolurile principale joacă actorii Lea Michele, Dan Aykroyd și Kelsey Grammer. Scenariul este bazat pe cărțile "Vrăjitorul din Oz" de L. Frank Baum și "Dorothy din Oz" scrisă de nepotul acestuia, Roger Stanton Baum. Filmului i-a fost dedicată o știre în cadrul Jurnalului pentru copii, emisiune difuzată la Digi 24. Dorothy Gale (Lea Michele) împreună cu cățelul ei
Legendele din Oz: Întoarcerea lui Dorothy () [Corola-website/Science/331635_a_332964]
-
Stanton Baum. Filmului i-a fost dedicată o știre în cadrul Jurnalului pentru copii, emisiune difuzată la Digi 24. Dorothy Gale (Lea Michele) împreună cu cățelul ei, Toto, se întoarce în Kansas și descoperă orașul devastat. Ea decide să meargă iarăși la Vrăjitorul din Oz, pe drum întâlnindu-se cu vechii ei prieteni, Omul de tinichea (Kelsey Grammer), Sperietoarea (Dan Aykroyd) și Leul (Jim Belushi), aflând că sunt în mare pericol. În noua calatorie spre Oz, Dorothy întâlnește un om făcut din gelatină
Legendele din Oz: Întoarcerea lui Dorothy () [Corola-website/Science/331635_a_332964]
-
filmul, având numai cuvinte de laudă la adresa lor. Invitată în emisiunea Simonei Gherghe, "Acces Direct" declară despre experiența inedită și în premieră de a fi vocea personajului care i-a marcat copilăria, Dorothy: ""Uite acum în câteva zile se lanseză Vrăjitorul din Oz, animație 3D și eu să fiu vocea lui Dorothy, ceea ce este absolut senzațional pentru că este una dintre poveștile mele preferate, este puțin schimbată dar arată extraordinar ... Da, o să și cânt, am vreo 5 cântecele plus generic, coloană sonoră
Legendele din Oz: Întoarcerea lui Dorothy () [Corola-website/Science/331635_a_332964]
-
fi: "Leul în iarnă" de James Goldman (2001, Teatrul Național Ion Luca Caragiale), "Cumetrele" de Michel Tremblay (1994, Teatrul Odeon), "A fi sau ce va fi..." de Lyle Victor Albert (Teatrul Metropolis), "Nebunia regelui George" de Alan Bennett (Teatrul Bulandra), "Vrăjitorul din Oz", după basmul lui L. Frank Baum (Teatrul Excelsior), "Scandal la operă!" de Ken Ludwig, "Ultimul Don Juan" de Neil Simon, "39 de trepte", după filmul lui Alfred Hitchcock, "Blues" de Arthur Miller (2008), "Război și pace", adaptare după
Petre Bokor () [Corola-website/Science/331776_a_333105]
-
Institutul Meteorologic din București și astfel el a fost reprezentat cu diverse instrumente specifice în mână. Grigore Ventura are trabucul în colțul gurii pregătindu-se pentru o partidă de biliard. Bogdan Petriceicu Hasdeu ("Șef de balet macabru") - apare ca un vrăjitor bătrân care ține de urechi două schelete. Mihai Văcărescu (cronicar monden al publicației "L'Independance Roumaine") - apare ca un arbitru al modei urmărind atent frumosul și bunul gust. Nicole Vermont ("Foca savantă") - începe optimist o nouă lucrare de pictură. V.
Nicolae Petrescu-Găină () [Corola-website/Science/335459_a_336788]
-
a moștenitorilor acestora. Odată cu împlinirea vârstei de 15 ani, Jorg decide să revină la castelul tatălui său și să-și ceară titlul de moștenitor. Între timp, tatăl său s-a recăsătorit și acum așteaptă un fiu. Sfătuit de Sageous - un vrăjitor păgân - el încearcă să scape de pretențiile lui Jorg, trimițându-l pe acesta într-o misiune sinucigașă: cucerirea inexpugnabilului Castel Roșu și îndepărtarea amenințării lui Gelleth. Pentru aceasta, regele îi dă o armată neînsemnată, pe care tânărul o adaugă răufăcătorilor
Prințul Spinilor () [Corola-website/Science/333841_a_335170]
-
unde locuiește Maleficent), Fast Food-ul lui Jafar (este administrat de acesta, așa cum este menționat și în film), Castelul Îndepărtat (Unde locuiește Regina cea Rea), Casa Diavolului (unde locuiește Cruella de Vil), și Insula Condamnaților (care este ascunsă lângă Insula Pierduților). Vrăjitorul din filmul "Fantezia" este poziționat aici de Regele Bestie pentru a lucra la Școala Dragonului cu scopul de a ajuta studenții care au avut părinți cu puteri magice să se adapteze la metode mai moderne decând bariera Insulei Pierduților neagă
Descendenții (film din 2015) () [Corola-website/Science/334625_a_335954]
-
o povestire intitulată „Minunea” pe care a publicat-o în „Adevărul literar și artistic” (anul IX, nr. 377, 26 februarie 1928), iar apoi în volumul "Firimituri" (Ed. Cartea Românească, București, 1929). Întâmplarea este relatată și de Mihail Sadoveanu în povestirea „Vrăjitorul de șerpi” din volumul "Împărăția apelor" (1928); celebrul romancier a afirmat că a auzit-o într-o ședință a Academiei Române de prin anul 1927, fiind povestită chiar de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. De asemenea, pornind de la această întâmplare, Ion Pillat a
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
din volumul "Împărăția apelor" (1928); celebrul romancier a afirmat că a auzit-o într-o ședință a Academiei Române de prin anul 1927, fiind povestită chiar de Ioan Alexandru Brătescu-Voinești. De asemenea, pornind de la această întâmplare, Ion Pillat a scris poezia „Vrăjitorul de șerpi” pe care a publicat-o pentru prima dată în volumul "Caetul verde" (Ed. Cartea Românească, București, 1932), ce cuprindea versuri scrise în perioada 1928-1932. „Șarpele” conține unele fapte și date biografice inspirate din copilăria și adolescența lui Mircea
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
tânăr frumos și fermecător, pe care oamenii din cartea mea îl întâlnesc într-o pădure este sau nu o „personificare” a șarpelui care va apărea mai târziu la mânăstire. În orice caz, Andronic este solidar cu esențele serpentine: e frumos, vrăjitor, îi plac întunericul, sălbăticiunea pădurii și trăiește și el în mit, în legendă. Între el și șarpe se dovedește a fi o legătură magică, directă. Și numai el, care, poate, e un zmeu din lumea noastră, are o putere reală
Șarpele (nuvelă) () [Corola-website/Science/334686_a_336015]
-
Vrăjitorul (titlu original: "Warlock") este un film american idol din 1989 regizat și produs de Steve Miner după un scenariu de David Twohy. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Julian Sands, Lori Singer și Richard E. Grant. Povestea filmului prezintă
Vrăjitorul (film) () [Corola-website/Science/334864_a_336193]
-
original: "Warlock") este un film american idol din 1989 regizat și produs de Steve Miner după un scenariu de David Twohy. Rolurile principale au fost interpretate de actorii Julian Sands, Lori Singer și Richard E. Grant. Povestea filmului prezintă un vrăjitor rău din secolul al XVII-lea care fuge în secolul XX fiind urmărit de un vânător de vrăjitoare. A fost urmat de filmele "" (1993) și "" (1999). Vrăjitorul (Sands) este ținut captiv în Boston, Massachusetts în 1691 de către vânătorul de vrăjitoare
Vrăjitorul (film) () [Corola-website/Science/334864_a_336193]