3,815 matches
-
a Încercat să facă Shuster. — În această privință, Îi port cea mai mare admirație. Dar nu pot să mă Împiedic să-mi spun că, dacă ar fi izbutit mai puțin bine, noi nu ne-am afla astăzi Într-o stare vrednică de plâns: democrația noastră - anihilată, teritoriul - invadat. — Ambițiile țarului fiind așa cum sunt, așa trebuia să se Întâmple, mai devreme sau mai târziu. — E Întotdeauna mai bine ca o nenorocire să se Întâmple mai târziu! Nu cunoști oare povestea măgarului vorbitor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mine! Bucătăria e iluminată puternic; prea puternic ca să mai fie și odihnitor, să fiu sinceră. Este o bucătărie din aceea veche, demodată, cu gresie ieftină pe jos, cu blaturi Formica și cu o bandă fluorescentă pe mijlocul tavanului, pentru ca gospodina vrednică să se poată asigura la modul absolut că nu există nici o urmă cât de mică de praf sau murdărie pe undeva. Și nici nu există așa ceva în această bucătărie. Este înspăimântător de curat, ca într-o fotografie demonstrativă dintr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
prin chakra, sau Plexul Frontal. „Ce este plexul frontal?” Întrebă Amparo. „O boală incurabilă?” Bramanti preciză că trebuia distins Între adevărații rozacruceeni, urmașii Marii Frății Albe, evident secreți, ca Ordin Antic și Acceptat, pe care el nu era Îndeajuns de vrednic să-l reprezinte, și așa-zișii „rozsicrucieni”, adică toți aceia care se inspirau, din motive de interes personal, din mistica roză-cruce fără să aibă dreptul s-o facă. Recomandă publicului să nu acorde Încredere nici unui rozicrucian care s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
pe baricade. Nimeni! Ergo, spune-ne, Îngere, ce altceva mai trebuie să știm? Trebuie să aflați, întâi și-ntâi, că înțelepciunea imemorială a bunilor și a străbunilor voștri, își arată astăzi prețul. Roadele! În negura adâncă a trecutului, cele mai vrednice, mai strălucite, mai prevăzătoare și mai cuvioase dintre minți, au hotărât să răspândească, în cele patru colțuri ale lumii cunoscute, din Scoția și până în Italia, și din Iberia până la Marea Neagră, odată cu învățătura, crezul și botezul Mielului sacrificat, și cele șapte
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
vreo Sfântă Taină, poate doar pentru transsubțierea apei, în agheasmă și pentru sublimarea mirului... și cam atât. Dar, un om, un om fără de păcat sau unul căit, un laic ce s-a dezis să mai fie păcătos, dacă se dovedește vrednic, acela va dobândi har dumnezeiesc și va fi ca și uns, prin mijlocirea unui înger. Aceasta se poate face! "Căci spre Mine a nădăjduit și-l voi izbăvi pe el, a zis Domnul și-l voi acoperi pe el și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
acum un text, cu același ritm și cu aceleași caractere grafice, precum mesajele recepționate de la Înger, pe telefonul mobil al lui Dănuț: " Asmodeus, Sephirahul plurivalent, Șarpele beznelor, Împodobit cu tot focul infernal, Chiar acum vă judecă. Nici o speranță! Doar Acela vrednic, Va să smulgă sabia și Să spargă oglinda, Deschizând porțile veșniciei, Pentru cei plecați! " Dan! Dănuțule!! Dane...!!! Strigătul înfricoșat, dar și hilar, al Fratelui, întrerupe brutal tirada doctă și sforăitoare a custodelui. Și declanșează avalanșa acțiunii: Profesorul, costumat ca un
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
și neputincios. Dănuț se opintește în tălpi, mai dihai decât un juncan, venele gâtului umflându-i-se arborescente, de atâta efort, de spaimă cumplită și de dezamăgire. Cu exact același rezultat... Că doar n-o fi falitul de Boss, Cel vrednic! Ce fază! Și până la coadă, măcar să fie! menește Fratele. Cu tot pericolul extrem al situației, când îi vine rândul, Vierme procedează într-un stil de mare campion. Tacticos, el depune la picioarele scării răclița, pentru a institui bariera sfântă și
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
mare și toate fetele alergau și zoreau ca sfârlezele, încît de-abia a putut schimba două vorbe cu Marioara. Era mulțumit și cu atâta. Dăduse ochii, de altfel, și cu boierul Miron, care l-a lăudat că s-a purtat vrednic la oștire. Pe drum, din vorbă-n vorbă, Petre se răcori, tînguindu-se că ar vrea să se așeze și dânsul, că biata Marioara destul l-a așteptat doi ani, dar nu știe dacă se va putea înlesni să facă nunta
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
aci totdeauna, că poate am nevoie de tine! Se numea D. Roșu. Titu Herdelea se întoarse acasă, se închise în odaia lui și începu să lucreze cu pasiune. Își zicea că de acuma i s-au deschis toate drumurile. Numai vrednic să fie și să nu se descurajeze. Doamna Alexandrescu plecase cu Jean la părinții lui, la o partidă de cărți cu prelungire. Era liniște desăvârșită; rareori pătrundea până la dânsul câte un țipăt sau vreo sudalmă din curtea cu mulți chiriași
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
rușinat și aproape umilit în fața țăranilor. În sfârșit, după vreo jumătate de ceas, prefectul Boerescu își termină discursul, în loc de perorație, cu un îndemn vibrant: ― Așa, copii!... Ș-acuma să-mi dați îndată o dovadă că sunteți buni români și cetățeni vrednici! Vă cer dovada aceasta eu, părintele vostru și al județului nostru scump! Ei bine, dacă vreți să-mi arătați că sunteți cuminți, și cinstiți, și muncitori, cum știu că sunteți, atunci să nu mai ascultați vorbele ce vi le spun
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
acuzații, inclusiv că Isus ar fi o amenințare împotriva templului (14,57-58; cf. 13,1-2). Când Isus mărturisește că este el este cu adevărat Mesia, Fiul lui Dumnezeu, care va sta la dreapta sa, este acuzat de blasfemie și declarat vrednic de moarte (14,61-64). În dimineața următoare, autoritățile iudaice l-au trimis pe Isus la Pilat, prefectul roman al Iudeii și Samariei (15,1), care îl supune unui interogatoriu („Tu ești regele iudeilor?”) și se oferă să-l elibereze după
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
fi foarte bine o aluzie la incidentul înregistrat de Josephus. Într-adevăr, practicarea răstignirii în Israel în antichitatea târzie, atât de autoritățile iudaice, cât și de cele romane, a influențat înțelegerea textului Dt 21,22-23: „Dacă cineva comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău, pe care Domnul Dumnezeul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
6,6-8]). Al doilea motiv pentru care a-i îngropa pe morți era o datorie vine din faptul că, prin aceasta, se evita profanarea țării lui Israel. La baza acestei cerințe stătea Legea mozaică: „Dacă un om comite un păcat vrednic de moarte și este omorât, spânzurat de un lemn, să nu rămână noaptea cadavrul lui pe lemn și să-l îngropi în aceeași zi, căci cel spânzurat este blestemul lui Dumnezeu. Să nu întinezi pământul tău pe care Domnul Dumnezeul
Ultimele zile din viaţa lui Isus : ce s-a întâmplat cu adevărat by Craig A. Evans, N. T. Wright () [Corola-publishinghouse/Science/101017_a_102309]
-
îmi face plăcere și consider că este un lucru agreabil care șade bine unui copil de condiție liberă; pe când, dacă aud un copil vorbind cu seriozitate, îmi face o impresie dezagreabilă, îmi supără urechile și socotesc că este un lucru vrednic condiției de sclav. Când auzi un om gângurind sau îl vezi jucându-se, îți pare ridicol, lipsit de bărbăție și bun de bătut. Același lucru îl resimt eu și față de cei ce filosofează. Sunt încântat să văd că filosofează un
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
cei ce filosofează. Sunt încântat să văd că filosofează un băiat tânăr, îi șade bine și consider că acesta este un om liber, iar cel ce nu se preocupă de filosofie, un om aservit, care niciodată nu se va face vrednic de vreo faptă frumoasă și nobilă. Când văd însă un om matur filosofând încă, fără să se poată dezbăra de acest obicei, atunci cred, Socrate, că acest bărbat merită neapărat să fie bătut. Cum spuneam adineauri, omul acesta, cu toată
De ce filosofia by Armando Rigobello () [Corola-publishinghouse/Science/100977_a_102269]
-
anexarea Basarabiei, din cartea citată de noi și până aici. Procedeul anexării Basarabiei prin Tratatul de la București (16/28 mai 1812) a ilustrat perfect lipsa de scrupule și cinismul diplomației țariste. Rușii au purtat cu turcii, pentru încheierea păcii, „târguieli vrednice de un bazar oriental, demnitarii țarului au pretins, la început, stăpânirea integrală a ambelor Principate Române, apoi numai a Moldovei; după aceea, scăzând din preț, doar a teritoriului dintre Siret și Nistru, cu gurile Dunării, pentru ca, până la sfârșit, de teama
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
dăm țăranilor eroi ceea ce trebuie să dăm din toată inima și cu toată dragostea noastră”. Prin adoptarea reformelor - aprecia N. Iorga -, „România se pune la nivelul cerințelor neapărate ce se găsesc în inimile fraților noștri și încearcă să se facă vrednică nu numai de cucerirea Ardealului de la dușman, dar și de păstrarea Ardealului față de conștiința populară, mândră, curată și vitează a acestor frați”. Așa cum se va vedea, această modificare a Constituției va avea un impact pozitiv însemnat și asupra țărănimii din
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
încercînd să zîmbească: - Dar această nobilă vocație ne obligă, Oncle Manolache. Lasă-i pe alții, de-alde Caimata și Zamfir, să joace șah din deznădejde. Noi trebuie să ne înfruntăm destinul, să acceptăm deci tragedia ca singurul mod de existență vrednic de un artist dăruit cu atâția morți; morți pe care, vrând-nevrând, îi purtăm în spate. Prea ne-a strâns în brațe destinul, prea ne-a urmărit nenorocul... Maria roși brusc și căută speriată privirile lui Antim. - Te rog, nu vorbi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
în demersul ce înșeală depinde adesea, alungarea deplină a semnelor unui bine interior defunct, distrugerea ruinelor ce încă supraviețuiesc din templul primar al unei foste conștiințe pozitive. Masca omului pătruns de negativitate expune privirilor o apariție ce se dorește cordială, vrednică de încredere, adică aptă de a fi însoțitor, tovarăș bun pe drumurile incomode ale destinului. Răutatea se înveșmântă aici în giulgiul prieteniei consolatoare, al apropierii calde pe care te poți bizui, în care te poți lăsa pe tine însuți așa cum
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
mereu și mereu că mi-am pierdut slujba, nu scapi o ocazie ca să-mi scoți ochii. Mereu aduci vorba. — Tu aduci vorba. Spui că-ți pare rău, dar de fapt te gândești că sunt un ratat, un nimeni, un tip vrednic de dispreț. — Asta-i ce gândești tu, nu ce gândesc eu. Aș putea să te ucid pentru vorbele astea. — Tu nu te sinchisești decât de prestanța ta, nu-ți pasă cât rău faci altora, nu-ți pasă de nimic important
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
invidia pe George pentru că se eliberase din cătușele moralei, în timp ce aproape fiecare femeie din Ennistone se gândea că poate ea ar fi făptura potrivită pentru a-l salva pe George de el însuși. Ar fi o exagerare, dar lucrul e vrednic de a fi înregistrat. Oricum, s-ar zice că anticipez. Țin numai să adaug că oamenii serioși au văzut în „accidentul“ lui George un exemplu al felului în care dezordinea ivită la un anumit nivel poate duce la prăbușirea barierelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
din categoria lucrurilor pe care le discutam pe vremuri. Ce este conștiința? La urma urmei există măcar? — Ce altceva există? răspunse John Robert posomorât. — Ce sunt mobilurile personale, suntem răspunzători de ele? Spuneați odată că mobilurile noastre, ale tuturor, sunt vrednice de dispreț. Dar unii gânditori văd în crimă o formă de grație divină. Uneori am simțit că o crimă e un fel de datorie. Nu înseamnă asta un soi de dovadă transcendentală? Din moment ce crima e o datorie, atunci „Rău, fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
pietrei dar, firește, toți lichenii colorați au dispărut. — Le-au curățat, le-au frecat cu niște porcării de perii, au cutezat să le atingă, pe acestea, lucrurile cele mai apropiate de divinitate din tot ce pot vedea vreodată cetățenii noștri vrednici de dispreț! Rozanov rămase locului, cu poalele pardesiu lui fluturând în vânt, cu gura deschisă și fața contractată de durere. Preotul îl privi un moment, apoi se hazardă să-l tragă de mânecă, pentru a-l grăbi îndărăt, în direcția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să vadă lucruri și mai crâncene. Se obișnuise oare cu ele?) „Cine sunt acești oameni copleșiti de atâta durere?“ Vergiliu îl informează că aceasta este „condiția sufletelor mizerabile care au trăit ferindu-se de infamie, dar și fără a fi vrednice de laudă. Amestecați cu ei, sunt îngerii căzuți, cei care nu sunt nici rebeli, dar nici loiali Domnului, cei care au trăit doar pentru ei înșiși“. „Maestre, ce-i face să strige în asemenea hal?“ „Nu cunosc speranța morții, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
putea descifra acest lucru în intervalul ăsta de așteptare! Nu-l poți explica pe George pornind de la vechile teorii emise în jurul lui. Sunt la fel de gratuite ca și când ai afirma că-i posedat de diavol. Pe el îl macină ceva mult mai vrednic de milă, ceva ca o boală, ca o nevoie inexorabilă, ca obsesia sexuală, ca o foame de ceva, o foame obsesivă, vinovată, furioasă. Acum știe foarte bine că nu se va realiza în viață în nici un fel, că nu va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]