4,446 matches
-
trebuia să se întâmple. Grimus a spus: — Am aflat tot ce am vrut să aflu. Am fost tot ce am vrut să fiu. Sunt desăvârșit. Am plănuit asta. E timpul. Dar în vocea lui subțire și ascuțită se simțea nesiguranța Vulturului subsumat dinăuntrul lui, a celui de-al doilea eu, care protesta. El nu își alesese această moarte. Flann O’Toole a spus: — Unde-ți este mașinăria, domnule Grimus? Ai ținut-o ascunsă de servitoarea ta, asta știm sigur. Dar de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
a terminat foarte repede. Stăteam în camera secretă cu Media, ce fusese cuprinsă de groază, și ne uitam în jos, spre sicriul Trandafirului de Piatră. Era gol. Trandafirul dispăruse, iar noi nu. Omul care fusese Vultur-în-Zbor și era acum parte Vultur, parte Grimus, făcea dragoste cu Media, care fusese curvă, iar acum era reazemul lui, și în acel moment gorful Koax, care se transportase pe vârful muntelui Calf, a simțit ceva ciudat. Cețurile din jurul insulei. Cețurile care o învăluiau și o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
legendară din cultura indiană, prezentă în parabolele lui Buddhagosha. Pasăre legendară din mitologia turcă. Pasăre legendară din mitologia rusească. Păsări gigantice din mitologia chineză. Corespondent al păsărilor Pheng din mitologia iraniană. Pasăre de pradă mitică din cultura persană, asemănătoare unui vultur. Pasăre mitică asemănătoare phoenixului provenită din mitologia Orientului Mijlociu, o altă întruchipare a simurgului. Numele unei păsări mitice din cultura persană. Potrivit etimologiei populare, si ar însemna treizeci, iar pasărea era considerată puternică precum treizeci de păsări, atât de bătrână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
noastră. — Știi dumneata că semeni puțin cu Julián, cînd era tînăr? Întrebă pe neașteptate părintele Fernando. Lui Fermín Îi scăpără privirea. Acum e-acum, mi-am zis În sinea mea. O să jucăm totul pe cartea asta. — Aveți un ochi de vultur, sfinția voastră, proclamă Fermín, prefăcîndu-se mirat. Perspicacitatea domniei voastre ne-a demascat fără milă. Veți ajunge cel puțin cardinal sau papă. — Ce vreți să spuneți? — Nu e evident ca lumina zilei, prealuminate? — La drept vorbind, nu. — Ne putem bizui pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
de o ciudată nebunie căci Ei nu cunosc drumul și nu știu Ce se poate face mai mult? Peste spectacolul coșmaresc al realității macabre se suprapune subconștientul torturat al artistului care scoate la iveală “spectrele spaimei și ale morții: cortegii de lilieci, <<vulturul carnivor>>, precum și simboluri ale luptei fără speranță și ale finalului macabru.” Demonii lui Goya vor avea o posteritate directă: romanticii îl descoperă cu uimire și admirație, Daumier și expresioniștii îl moștenesc, iar Picasso a continuat marile linii ale artei lui
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
țină niște serbări mărețe și poftise pe lângă paladinii palatului și vasalii coroanei, pe toți străinii, fie ei creștini sau sarazini care se aflau atunci în Paris. Printre acești oaspeți se aflau: regele Grandonio al Spaniei;, Ferrau sarazinul cu ochi de vultur, Orlando și Rinaldo - nepoții împăratului, ducele Namo și Astolfo,englezul, cel mai frumos bărbat de pe acele vremuri; Malagigi, vrăjitorul și Gano de Maganza, nemernicul trădator care avea dibacia de a-l face pe rege să creadă că-i era devotat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ei felicitându-l pe învingător și consolând pe învins. Mandricardo și fecioara au pornit apoi spre porțile castelului, pe care le-au găsit nepăzite. In castel au găsit un scut agățat de un stâlp de aur. Emblema acestuia era un vultur alb pe un câmp de azur, în amintirea păsării lui Zeus, care l-a răpit pe Ganymed, floarea neamului frigian. Dedesubt se aflau gravate următoarele cuvinte: “:Muritorul care va strânge acest scut va trebui să fie tot atât de puternic ca și
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
în obrazul lui cu strigăte înfricoșătoare. Dar netulburat de această nouă piedică el a continuat a se opinti, până când rădăcinile copacului au ieșit din pământ. Un mare vânt s-a stârnit atunci însoțit de tunete și fulgere, iar șoimii și vulturii și-au luat zborul cu țipete de groază. Dar toate acestea nu au făcut decât să dea un nou dușman la ivelală; căci din gaura făcută prin smulgerea trunchiului a ieșit un șarpe furios, care, aruncându-se asupra lui Mandricardo
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de pânză, iar în mânaă ținea o carte deschisă. Cât despre calul înaripat, acesta n-avea nimic de vrajă în el, era un animal natural dintr-un soi ce trăiește pe munții Riphaeni. Ca și grifonul, el avea cap de vultur, picioare prevăzute cu gheare lungi și aripi acoperite cu pene, restul trupului fiind acela al unui cal. Acest animal ciudat poartă numele de hipogrif, Eroina noastră l-a atacat pe vrăjitor când dintr-o parte, când dintr-alta cu toată
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
Lotrul a răspuns calm: ― Vreau o ulcică cu vin roșu, din cel din care bea bărbatul tău, și un copan de pui rumenit, așa ca pentru un om flămând - a răspuns el, învăluind-o cu toată puterea privirii sale de vultur! Și cum în timp ce ștergea masa hangița s-a aplecat cam mult, el a mângâiat-o fără veste pe sâni. Drăcoaica s-a făcut a nu băga de seamă, ba făcând o pe nevinovata, s-a lăsat chiar mai mult cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
inimii tale tea dus în rătăcire, pe tine, care locuiești în crăpăturile stîncilor, și domnești în înălțime; de aceea, tu zici în tine însuți: Cine mă va arunca la pămînt?" 4. Dar chiar dacă ai locui tot atît de sus ca vulturul, chiar dacă ți-ai așeza cuibul între stele, tot te voi arunca și de acolo, zice Domnul." 5. Dacă ar fi intrat la tine niște hoți, sau niște tîlhari de noapte, cum ești de pustiit! ar fi luat ei oare mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85129_a_85916]
-
să-ți dau nici o notă, pentru că nu există nici o cifră care să exprime totala dumitale neștiință... Și zero ar fi prea mult! Cred că și dumneata ești de acord! Ca să debiteze cineva astfel de inepții, este ca și cum ar spune că... vulturul, care este cea mai mare pasăre de pradă, vede cu coada... sau ceva cam în felul ăsta, înțelegi dumneata? Nu tot ce zboară se mănâncă, domnule, și nu tot ce se mănâncă are gât, să ții minte de la mine! ― Vă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
inimă și Înclină capul. În spatele lui, descălecară căpitanii și luptătorii, care puseră genunchiul drept la pământ. În jurul oaspeților, pe două rânduri perfect aliniate, două detașamente de vânători domnești În uniformele lor cafenii cu fireturi galbene și cușme cu pană de vultur scoaseră săbiile și le ținură vertical, cu garda mânerului În dreptul bărbiei. La creneluri, trâmbițele vestiră sosirea unei mari solii. Voievodul făcu trei pași și Întinse mâna. Gestul lui era o poruncă, anume aceea de a renunța la etichetă și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
suferită vreodată de Ordinul scutului și spadei. - Fraților... spuse Pietro, iată cu ce mi-am frământat mintea de când l-am lăsat singur pe măria sa. Vă cer să mă ascultați și să mă sfătuiți. Luptătorii Își apropiară caii și așteptară. Un vultur plană larg pe deasupra pădurii, dispărând dincolo de crestele munților. - Știe cineva ceva de căpitanul Oană? - Nu, căpitane... spuseră câțiva luptători aflați chiar În fața lui Pietro. - Apărătorii s-au Întors de la malul Nistrului, dar fără Oană și fără Erina. Asta poate Însemna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
O ceată de aproape douăzeci de ieniceri năvăleau spre el. Privi pe jos, căutând o armă. Nu găsi. Se ridică Într-un genunchi, Încercând să-și țină echilibrul pe vântul acela năprasnic. Și atunci văzu umbra. Crezu că e un vultur, sau un nor, sau o stafie. Umbra veni de nicăieri, se rostogoli În aer, căzu În mijlocul ienicerilor și dezlănțui măcelul. Alexandru nu Înțelese Încă nimic, dar văzu o armă ciudată, cu un mâner lung, lanț și seceră sau buzdugan la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Nu e ultima, Pietro... mormăi Oană. Cine e necunoscutul care l-a salvat pe Alexandru? De ce n-ați ajuns voi? Pietro șovăi să dea un răspuns, privi spre ceilalți Apărători, care ridicară capetele spre cer, privind cu interes zborul unui vultur care se rotea deasupra luminișului. Nimeni nu Îndrăznea să dea vestea. Și nici să Încalce rugămintea lui Ștefănel. Era treaba lui Pietro, să se descurce. Ei așteptau doar ordinul de atac. - Tăcere? ridică ușor vocea Oană. De când refuză Apărătorii să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Dar respirația lui, sau concentrarea lui, sau forța lui interioară produceau un efect inimaginabil asupra naturii. Biciuite de vânt, valurile deveneau mai mari. Spuma lor acoperea deja toată plaja de nisip. Ștefănel lăsă brațele, foarte Încet, ca niște aripi de vultur obosit de zbor. Apoi le ridică, așa cum ar fi ridicat o greutate inumană. Greu. Lent. Cu mușchii umerilor tremurând. Valurile crescură. Vântul deveni geamăt al mării. Geamătul deveni vuiet. Cerul se Întunecă. Lumina zilei scăzu, scăzu, până deveni o biată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
7. El este grozav și înfricoșat; numai din el însuși îi iese dreptul și mărirea lui. 8. Caii lui sunt mai iuți decît leoparzii, mai sprinteni decît lupii de seară, și călăreții lui înaintează în galop de departe, zboară ca vulturul care se repede asupra prăzii. 9. Tot poporul acesta vine numai ca să jefuiască, privirile lui lacome caută înainte, și strînge prinși de război ca nisipul. 10. Își bate joc de împărați, și voievozii sunt o nimica pentru el, rîde de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85093_a_85880]
-
sau: "I-am dat cu hadașca la venă și am scos primul hohot. Toți au urlat ca unul. - Așa, bravii mei hatelași! Am rîs și ne-am veselit pînă seara tîrziu, cînd l-am aruncat în prăpastia Hau, hrană pentru vulturii argintii. Doar Kolin s-a dus la pițuit. Îl liniștea să taie-n seară pițele la cudate." - Mai viu este un basm, în fapt, o degradare a mitului lui Atot. Fiecare îl povestește cum vrea el adaptîndu-l la trebuințele educației
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85073_a_85860]
-
a unui alb în Asia, adică trăgea o linie clară de demarcație. Gloanțele lui aveau scopul să le amintească prevederile legii. Repetați după mine. După zece minute sau cam așa ceva, generalul dădu ordin de retragere. Când se întoarse la masă, vulturii și ulii dădeau târcoale. Morții erau așezați în stive de-a lungul pereților de la Jallianwala Bagh. Fântâna, aflată într-un colț, era plină de ele. Când s-a lăsat întunericul, rudele care veniseră să-și caute morții au fost atacate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
prinde făptura Cu degete gheare în pori nepătrunși, Sculptură să facă Pe soclu de piatră Și picuri de tine Să-mi pară de pluș. Prea mult arid Dă-mi, Doamne, Calmul pietrei Și pacea prelinsă Din stâncă De gheara de vultur Mă-ngheară Și vântul de toamnă Mă-mbrâncă. Asmute la stână Doar luna, Din raze împleată Oftatul Ca bice să-mi Scapere-ntruna Pe dorul, din doageSăltatul! Poteca mă leagă De piatră Și ducă-se ... până devale Ocol să-i picteze Pământul
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
casele din Aczib vor fi o amăgire pentru împărații lui Israel. 15. Îți voi aduce un nou stăpîn, locuitoare din Mareșa; slava lui Israel va merge la Adulam. 16. Rade-ți părul, din pricina copiilor tăi iubiți; lărgește-ți pleșuvia ca vulturul, căci ei se duc în robie departe de tine! $2 1. Vai de cei ce cugetă nelegiuirea și făuresc rele în așternutul lor; cînd se crapă de ziua o înfăptuiesc, dacă le stă în putere. 2. Dacă poftesc ogoare, pun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85117_a_85904]
-
Cerului. Mai mult, asta se întâmplă în continuare. În timp ce respir adânc aerul proaspăt, îmi atrage atenția acoperișul galben al Palatului Seninătății Binevoitoare. Îmi amintesc de concubinele în vârstă și de felul în care s-au holbat la mine ca niște vulturi înfometați. O poveste de-a lui An-te-hai nu vrea cu nici un chip să-mi iasă din minte: soarta unei concubine favorite din dinastia Ming după moartea Împăratului. A fost atrasă într-o cursă pusă la cale de o conspirație a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
ceasurilor. Cocoșul are creasta mare și roșie, penajul negru și o coadă cu pene de un verde ca smaraldul. Are înfățișarea unui bătăuș, cu ochi răi și ciocul ca un cârlig, iar ghearele-i sunt la fel de mari ca ale unui vultur. Strigătul lui îmi amintește de cineva care ovaționează: Cu-cu-ri-guuuuuuuu... cu-cu-ri-guuuuuu! E drept că îl deșteaptă pe Majestatea Sa cu cântatul său, însă împăratul nu are și energia de a se ridica din pat. Într-o noapte, Hsien Feng aruncă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
griji din ziua în care am devenit consoartă imperială! Voi continua să-mi fac griji până în ziua în care voi muri! Luptându-se să-și țină firea, s-a ridicat cu ajutorul eunucilor. Cu ambele brațe ridicate în aer, părea un vultur ce-și întinde aripile ca să-și ia zborul de pe marginea unei stânci. Noi nu îndrăzneam să ne mișcăm. Nurorile - Nuharoo, eu, doamnele Yun, Li, Mei și Hui - îi înduram discursul gălăgios și așteptam momentul în care ne va permite să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]