2,214 matches
-
aparent costisitoare. Interiorul era ușor curbat pentru a forma un canal îngust. De-a lungul canalului se rostogolea o bilă de lumină. Se răsturna încet, trecând aproximativ un minut până să parcurgă distanța până în partea cealaltă. În același ritm lent zăbovea, părând că meditează la ce va face mai apoi și, cu o enormă chibzuință, își începea călătoria înapoi. Tocmai această mișcare fără noimă îl fascina pe Czinczar. Își apropie mâna grijuliu cam la un țol de bilă. Nu se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85069_a_85856]
-
victime, iar economia a înregistrat pierderi de până la 50% din economia națională a acestui mic stat urgisit de soartă. Sâmbătă, 1 ianuarie 2011. Revenit la 130 de la finii Brătuleanu de la Revelion, m-am odihnit între orele 2 și 830, mai zăbovesc un pic și mă scol îmboldit de o strașnică lumină a acestei zile cu mult soare și... ger pe măsură. Să fie oare ca o prevestire că anul 2011 va fi mai bun, mai frumos și mai dătător de speranțe
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Alex nu primi răspunsul așteptat și porni cu pași zoriți către bucătărie... De la un timp, sub diverse pretexte, Olga evita să o însoțească pe Ina spre casă la terminarea programului, așa cum făcea de obicei. În seara despre care vorbim, chiar zăbovi mult peste program. A doua zi, fiind anunțată o inspecție de la Ministerul Sănătății, Olga puse în ordine împreună cu mai multe colege dosare, fișe privitoare la evidența medicamentelor, a instrumentarului, și inspectă în grabă curățenia din saloane. Ajută chiar la schimbarea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
intre în posesia unor dovezi certe. De aceea, ținu să-l reexamineze pe noul născut, cu toată atenția, chiar a doua zi. Trecură câteva zile și, într-o dimineață, în timp ce se afla la o vizită de rutină prin saloane, medicul zăbovi mai mult lângă patul Olgăi solicitându-i, cu prudență profesională, să i răspundă la unele întrebări: - Spuneți-mi, vă rog, doamnă Stamate, înainte de sarcină ați folosit anticoncepționale? - Nu, domnule doctor, ferească sfântu’, și eu și soțul meu ne-am dorit
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
îl aplaudă: - Bravo Săndele, bravo, mai zii! - Așa pe uscat, șefu’!? - Uite, ține de la mine un pol, să ai și mâine ce bea. Săndel își îmbogăți cântecul, cu note de jale, de bucurie, de inimă albastră, dar Alex nu mai zăbovi; se întovărăși cu drumul spre căminul lui, purtând cu greu aburii condensați ai alcoolului care nu se evaporaseră încă. Când ajunse în dreptul porții, se opri câteva clipe; în sufragerie era lumină! Ar fi preferat ca Ina să doarmă, era dificil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
într-un loc, cofrajul cedase și betonul, încă din turnare, se bombase nerespectând linia cerută în plan. Era o problemă care se putea remedia prin migală și cioplire atentă, dar cum de nu observase nici unul? Aceasta era întrebarea. Alex nu zăbovi mult pe șantier, promițându-le tuturor că va veni În fiecare zi, târându-și anevoie gipsul, fiindcă voia ca și această lucrare să fie ireproșabilă. Cât timp fusese nevoit să stea acasă, așa cum îi recomandaseră medicii, zăbovea în pat cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
întrebarea. Alex nu zăbovi mult pe șantier, promițându-le tuturor că va veni În fiecare zi, târându-și anevoie gipsul, fiindcă voia ca și această lucrare să fie ireproșabilă. Cât timp fusese nevoit să stea acasă, așa cum îi recomandaseră medicii, zăbovea în pat cu un ziar sau o carte în mână căutând să alunge singurătatea și urâtul. Din când în când, mai căuta jurnalul soției sale să vadă dacă sporiseră foile scrise, dar nu reuși niciodată să-l găsească. Ina se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
unul cu numele meu, așa că, În loc să mă enervez și să mă stresez mai mult decât o făcusem deja, am cumpărat pur și simplu alt bilet. Două mii două sute de dolari, pentru că era săptămâna modei, iar eu cumpărasem În ultimul moment. Am zăbovit preț de o clipă Înainte de a scoate cartea de credit a firmei. În fine, mi‑am zis. În fond, Miranda cheltuiește cam tot atâta Într‑o săptămână doar pe coafat și machiaj. În calitate de asistentă secundară a Mirandei eram pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
privește la dărîmăturile noastre, și la cetatea peste care este chemat Numele Tău! Căci nu pentru neprihănirea noastră Îți aducem noi cererile noastre, ci pentru îndurările Tale cele mari. 19. Ascultă, Doamne! Iartă, Doamne! Ia aminte, Doamne! Lucrează și nu zăbovi, din dragoste pentru Tine, Dumnezeul meu! Căci Numele Tău este chemat peste cetatea Ta și peste poporul Tău!" 20. Pe cînd încă vorbeam eu, mă rugam, îmi mărturiseam păcatul meu și păcatul poporului meu Israel, și îmi aduceam cererile înaintea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85076_a_85863]
-
gara Burdea, când a coborât din tren, a avut norocul să întîlnească pe Ștefan Oanță, care l-a adus cu căruța până la Lespezi, așa că a călătorit ca un boier. ― Dar hai să mai mergem și pe-acasă, mamă, că am zăbovit destul cu dumnealor, zise apoi Petre, luîndu-și rămas bun. Pantelimon îl însoți cu lădița. Casa lor era din jos de curte, aproape de capul satului, înspre Ruginoasa. Îndată ce se depărtară puțin de horă, Petre întrebă: ― Marioara pe unde-o fi, mamă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
luă rămas bun. Eugenia invită pe Titu să meargă și pe la ei, deși ei nu sunt așa de bine aranjați la Lespezi. ― Ai să ne faci plăcere, adăugă ea cu un surâs bun. Dar să nu amîi, că noi nu zăbovim pe aici mai mult de câteva zile! ― Am să viu chiar mîine! murmură Titu Herdelea fericit. ― Foarte bine!... Nu-i așa, Gogule? zise Eugenia către bărbatul ei. ― Mai încape vorbă! aprobă dânsul. Ce zici tu e sfînt! După plecarea lor
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
râdea cordial, se scuză că mai are puțină treabă în sat și apoi e dator să se prezinte coniței și stăpânei Nadina. Se oferi chiar să ducă și pe tânărul Herdelea înapoi la Amara, dacă-i face plăcere. ― Atunci mai zăbovește prin sat, zise Gogu, jovial. Că doar n-o să îndrăznești să-mi momești oaspeții cu teleguța dumitale? De altfel, fii sigur că Nadina nu e grăbită să-ți vază mutra, căci știe bine cât o înșeli și pe ea! Conduse
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
știut! Porniră mai mulți deodată să vorbească, fiecare despre altceva. Petre Petre, care stătea lângă Nicolae Dragoș, strigă militărește: ― Stați, oameni buni! Unul câte unul să spuie ce vrea, ca să ne putem înțelege ca oamenii! Începu Luca Talabă fără a zăbovi însă cu nici un cuvânt asupra grijilor primarului, ci ocupîndu-se îndată de Babaroaga, care nu-l lăsa pe el să doarmă. Iarna, oricât de grea, trece ca părerea, ca mâine se desprimăvărează și vin muncile: ― Ce facem, măi oameni? Stăm așa
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
reproș! protestă Dragoș. Credeam numai că poate cunoști motivele, cu toate că în fond ar fi același lucru... Atunci când zici să plecăm? ― Cât mai repede! așa-mi sună ordinul! spuse plutonierul. Dacă însă vrei să-ți aducă ceva de acasă, mai putem zăbovi vreo oră, dar mai mult nu, căci până la Pitești e cale lungă și căluții lui moș Lupu... ― Foarte bine... Întrerupse învățătorul, căutând să păstreze o ținută demnă, mai cu seamă simțind că începea să se clatine. Auziși, tată, porunca?... Acu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
dar flăcăul urmă, săgetîndu-l cu o privire urâtă, deși cu același glas: ― Nu te uităm noi nici pe tălică, n-ai grijă, nea Cristache!... Ne-om socoti după cuviință, numai să-ți vie rîndul! Că de-acu n-om mai zăbovi cu răfuielile, fii pe pace! Oamenii dimprejur, care râdeau, care bombăneau. Cârciumarul păli și bâigui foarte răgușit: ― Da cu mine ce-aveți, măi Petrică băiete, că doar... Petre îl împinse la o parte, fără răspuns, zicând către Toader Strîmbu: ― Bine
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Ileana să-i spuie deci cucoanei, când se va trezi, ce s-a întîmplat, ca să chibzuiască dumneaei ce-i de făcut, deoarece, în halul în care se află, șoferul nu e în stare să ducă mașina. Dar nici să mai zăbovească pe-aici cucoana nu e bine. Focul de la Ruginoasa are să se întindă și încoace, negreșit, și oamenii sunt îndîrjiți. De aceea el s-a gătit să pornească îndată cu brișcă, numai să adape calul, la Gliganu, la stăpânul lui, să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
uitat primejdia adevărată. Din înfățișarea lui se dumeri, își aduse aminte și zise scîncit: ― Unde să fug ?... Scapă-mă!... Ce să fac ? Petre nu voia să se înduioșeze. Repetă mai aspru: ― Fă ce te-o îndrepta Dumnezeu, cucoană, numai nu zăbovi deloc... Ieși morfolindu-și sfârșitul. Nadina îi auzi bocancii pe dușumele. Își căută ciorapii, bălăbănind cu mâna lângă canapea și șoșăind din buzele uscate, parcă ar fi vorbit cu cineva: ― Trebuie să plec... Unde să plec?... Doamne, Doamne, unde să
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
cal care-și destindea osteneala. Zidurile rămase în picioare din castelul cel nou se profilau mai negre pe cerul albastru-vînăt al înserării. Grigore privea cu băgare de seamă, ca un cercetător străin, întorcînd capul când încoace, când încolo, fără a zăbovi însă lângă ruine. Deodată din ograda argaților apăru logofătul Leonte Bumbu, speriat, parcă nu și-ar fi crezut ochilor, iar din conacul vechi bucătăreasa Profira, care începu să bocească cu un glas răgușit ca de bărbat, repezindu-se să sărute
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
și de suferință, îi zise la despărțire. Nu vreau să abuzez de prietenia dumitale... Iți mulțumesc și nu voi uita niciodată devotamentul adevărat cu care ai înțeles și ai suportat toanele și tăcerile mele!... De altfel nici eu nu voi zăbovi mult pe aici acuma. Singurătatea și toate umbrele care rătăcesc aici în aer m-ar neurasteniza complet. Trebuie însă să iau dispoziții pentru muncile încă neîncepute și pentru reparația celor ce se mai pot repara... Cu aceeași brișcă galbenă și
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Nici nu-i auzi pe ceilalți când sosiră. Se deschiseră și ușile mici, înăuntru se aprinseră lumini pâlpâitoare, ca de torțe. Apărură chiar și câțiva vizitatori, care trecură pe lângă statuie, fără a se opri, ca și când n-ar fi fost, și zăboviră prin încăperi. Când totul se liniști, luminile se stinseră moale ca niște lămpi acoperite cu mâna și ușile se închiseră. Petrache își socoti munca încheiată pentru ziua aceea. Turnă câte o găleată de apă la rădăcina gutuilor, mai aruncă o
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
locul ei și făcu ordine în lădița cu scule. Își luă, apoi, mopul și găleata umplută de cu seară. Începu să frece lespezile cu o râvnă neobișnuită, aruncând câte o căutătură spre statuie. Dacă te mulțumeai cu atât, fără să zăbovești cu privirea, aveai impresia că era o adevărată coroană, care fusese tot timpul acolo. Lespezile bine lustruite sclipeau în bătaia soarelui ca o pânză de apă groasă, plumburie, încât s-ar fi putut ca vizitatorii să aibă nevoie, în fața acestui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ca la un dislexic. Vede literele, dar nu le poate citi. Așa și cu el, trăiește într-o lume de sunete pe care nu le înțelege. — De unde știi ? — Uiți că eu l-am făcut ? Nici bunul Dumnezeu n-ar fi zăbovit atâta să-l deznoade și să-l pună la loc... Cosmina nu-și putu lua ochii de la masca înfășurată în bandaje, dar întrebarea nu era pentru bolnav : — O să te scrântești, nu-i așa, profesore ? Simți cum începi s-o iei
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
la biserică... Brusc, se posomorî. — Nu pot, suspină, dacă beau singur... Nu-mi vine... Dacă nu bei cu mine, cum să te afurisesc ? Și nu mai așteptă, puse cele două pahare în rând și le umplu, dar, văzând patru pahare, zăbovi ceva mai mult. Pe mușama se întinse o pată rubinie în care își muie mânecile largi ale anteriului. Ciocniră, Maca apropie paharul de buze, dar, simțind privirea neînduplecată a popii, trase o dușcă zdravănă. Atunci fața rumenă și nădușită se
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Parcă ai avea mai multe degete... Parcă ai avea mai multe mâini... Parcă ar fi în tine mai mulți bărbați deodată... Maca se strâmbă de dezgust. Își strânse pumnii în buzunare și o porni pe scări în sus. Umbra mai zăbovi câteva clipe, apoi veni după el, înfășurându-i-se în jurul tălpilor, ca niște încălțări îmblănite. Închise ușa și rămase rezemat. Observă, cu mirare, că suferă și nu găsea niciun argument care să-l domolească. La urma urmei, nimic nou. Doar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Eunucul-șef Shim își pune mâinile în șold și inspiră adânc. E cel mai înalt loc din tot Pekingul. Vechii experți feng shui credeau că această zonă posedă cea mai mare energie vitală și spirite de vânt și apă. Fetelor, zăboviți o clipă pentru a ține minte această priveliște, căci cea mai mare parte dintre voi nu va mai avea niciodată șansa de a o vedea din nou. Avem noroc de o zi senină. Furtunile de nisip din deșertul Gobi se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]