10,579 matches
-
tot aripi de îngerifrânte,Se mai văd și cum oameni în halate albe,E haos mare-n jur,e multă lume.Se-adună enoriașii omagiu,Lumânările sezăresc arzânde,Lacrimile se scurg printre palme,Se-aude implorată divinitatea.Pe ziduri se zăresc dese umbre,Sunt îngeri zburând în noapte,Zeci de aripi zac răsfrânte,Sunt treaz,sunt plâns de durere.(Celor dispăruți într-o seară de noiembrie...colectivă)... XI. LECȚIA DE PICTURĂ,DIN VOLUMUL ÎNTÂLNIRE CU ASTRUL, de Mihai Mircea Matei , publicat
MIHAI MIRCEA MATEI [Corola-blog/BlogPost/383255_a_384584]
-
Acasa > Poezie > Vremuri > TRECUTĂ IARNĂ Autor: Florica Gomboș Publicat în: Ediția nr. 1892 din 06 martie 2016 Toate Articolele Autorului TRECUTĂ IARNĂ Trecută iarnă... abia te-am zărit... abia am avut timp să beau un vin fiert la gura sobei, să cânt la fluier o doină, în amintirea frunzei ruginii. În somnul tău voi aprinde lampa, o să deschid o carte și voi asculta ploaia străvezie, gonind spre lumina
TRECUTĂ IARNĂ de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1892 din 06 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383284_a_384613]
-
au priviri deschise ! Mă chinuiesc să caut vinovatul Iubirilor ce-acuma-s interzise. Prin mintea mea sunt feluri de idei Pot spune chiar puternic avansate. Dar dintre toate ce numesc femei Ai caracter ”plesnind” de sănătate . Eu umbra ți-o zăresc în depărtare Aș vrea să fii cu mine tot mereu. Visez că va veni o zi cu soare Când noi vom mulțumi lui Dumnezeu. Chiar dacă visele-s alambicate Văd unii care vor să și flirteze ! Iar gânduri de îmi sunt
IUBIRE PĂCĂTOASĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 1989 din 11 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/383289_a_384618]
-
mamă! Ce-a zice când are să vină?” / Iedul simți cum că leșină De-atâta plâns și tânguit. / În urmă, capra a venit De la pădure, încărcată / Cu de-ale gurii. Asudată, Grăbea spre casă, obosită / Și oarecum neliniștită. Din depărtare a zărit / Capete-n geam și s-a gândit, Văzând că ele îi zâmbesc: / „Uite ce mult ei mă iubesc! Râd când mă văd! Le pare bine / Că mama lor acasă vine! Băieții mamei, băieți, / Frumușei și cucuieți !” Cu-astfel de gânduri
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
pe el. Lăsă bucatele pe foc, / Să fiarbă, și-o luă din loc Să-l caute pe lupul care / Se-afla în codru-acela mare. Se duce ea prin sihăstrie / Și-ajunge la o tihărie. Pe lup, acolo l-a aflat. / Zărind-o, el a întrebat: „Da’ ce vânt te-a adus pe-aici, / Dragă cumătră?” „Bine zici, Că numa’ vântu m-a adus” - / Răspunse capra - „cum ai spus! Vezi dumneata cumetre dragă? / Cu lucru ista nu-i de șagă. Nu știu cine mi-
CAPRA CU TREI IEZI de IOAN CIORCA în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383224_a_384553]
-
de mult, chilia din munte pentru Caravella. O întâlnise, până atunci, o singură dată, Dumnezeu știe unde. Poate tot într-un vis. EREMITUL. Eram Isus Cristos și mă răstigniseră. După primul leșin, m-am uitat, amețit, după Maria Magdalena. Am zărit-o înghenuncheată. Poate că plângea, nu-i vedeam chipul. Ar fi putut să nu vină. Biblia e plină de cazuri de infidelitate. Or, iubirea noastră spirituală - și nu doar atât - rezistase. Fiindcă EA venise! Mă iubise și o iubisem. Chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Să fii slab și să suporți cazna fără vreo speranță, iată eroismul! Jertfa. Înălțimea! Uită-te la cei doi tâlhari răstigniți alături, mistificatorule! Ascultă-i! Te blestemă și-ți spun doar vorbe de ocară. Pe fața lor, în afara furiei, vei zări căința. Ei suferă cu adevărat și te urăsc pentru spatele tău mai mult decât pe judecători sau pe soldații ăștia, care i-au ridicat pe cruce. Execuția ta e o mascaradă: toată viața vei trage foloase din povestea asta. Știi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
probabil un cutremur ori o alunecare de teren ce va face locul una cu pământul. S-ar putea ca toată Planeta să fie supusă unor convulsii cosmice, pentru că în Ursa Mare și în Capricorn, constelații ce influențează malefic Pământul, a zărit același semn: o literă magică, doar de el cunoscută, vestitoare de erupții și prăvăliri de munți! „Așa va fi, pentru că tot eu am prevăzut - și nu m-a crezut nimeni - cutremurul din Lisabona și explozia vulcanică din Java. Urmărind o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
că a fost văzut - întreg și nevătămat! - și în preajma Teatrului. A Cazinoului. Superstițiile fac parte din viața Stațiunii. Darling se jură că, uneori, spre ziuă, Astrologul încearcă ușa Pensiunii. Mă surprinde Romancierul, care povestește prin toate cafenelele că l-a zărit - în vreo două rânduri - dând târcoale casei mele! Imaginație înfierbântată, crede că viața e ca-n cărți; și-apoi, ce căuta scribul ăsta, noaptea, să bată, dintr-odată, drumurile, departe de bârlog? Cred că iscodește. Diseară, vor fi dublate gărzile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
în vizită - îți făcea astfel de daruri. Ți le rânduia la toaletă. Pentru că vroia să te statornicești la ea. Sigur asta, nu te înșelai, pentru că, mai înainte, avuseseși o experiență. L., pe care o frecventai de câteva săptămâni, ți-a zărit, într-o dimineață, aparatul de ras pe etajera din baie. După ce făcuserăți amor. Amorul acela dinspre ziuă, bâjbâit, între somn și trezie, cel mai instinctual. Nu a mai avut răbdare să-și termine dușul. A intrat în dormitor șiroind de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
a devenit M., ai scăpat. A fost o proiecție târzie a Prințesei. Nu mai regreți gafa din tinerețe. ROMANCIERUL. Magistratul nu va lăsa lucrurile chiar așa. Mai ales că - după cum umblă vorba - Astrologul se arată în mai fiecare noapte. E zărit, în același timp, în locuri diferite; aproape că nu există om care să nu îl fi văzut, în carne și oase, măcar o dată, de parcă nimeni nu mai doarme în Stațiune. Numai mincinoși. Magistratul întreține un zvon care-i convine, poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe ascuns, tot pe acolo au trecut, douăzeci și ceva de ani: un model de discreție. Nici Castelanul nu se dezminte; la rangul său, putea să vină la lumina zilei, nu noaptea, cum zice un pădurar că l-ar fi zărit. Poate era chiar Intendentul, ultimul. Nimeni nu mai știe cine cum arată, un haos! Îmi stau pe cap dărâmăturile alea! În loc să dorm, încerc că găsesc explicații... Sunt amenințat din toate părțile. E miezul nopții, îngerii mei păzitori veghează. Câte doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
pe ziduri, afișe cu o siglă cvasihieroglifică: un șarpe decapitat și o pasăre captivă, un vultur alb. Dedesubt, ca semnătură, Kikau Khasut. Nimeni nu știe despre ce e vorba, dar înscrisul are destinație precisă. Romancierul a mirosit ceva, a fost zărit, furișându-se, noaptea, în preajma Domeniului. Peste tot își vâră nasul. Poate îi găurește și lui Intendentul pielea; în urmă cu trei zile, a tras asupra unui pădurar, alt curios. Ancheta a stabilit că se urcase pe gardul Domeniului. Dacă va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
anilor, pe Caravella?... Nu se poate face un caz. Mai curios este faptul că, într-o noapte, un pădurar a văzut ieșind pe coșul donjonului un vârcolac! Dacă li se va sugera, cel puțin o sută de inși îl vor zări țâșnind pe horn chiar pe Castelan... § Una din obsesii: cine a distrus Biblioteca? Nu puteai să scapi un asemenea prilej. Poți să pui în seama personajelor orice inepție: păreri proprii pe care le strecori acestora, neîndrăznind să ți le asumi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
vreme de iarnă! - și de izvoare nevăzute. Poate unii își imaginează ziua în care Stațiunea, amestecată cu glodul, va aluneca la vale ca o plăcintă. Râul, blocat, va forma un lac. De sus, de pe creastă, curioși veniți de aiurea vor zări în unda limpede case aproape intacte, Primăria, fără Primar, fără Magistrat, numai cu pești uriași, intrând și ieșind pe uși și pe ferestre, Biserica, a cărei turlă se va ridica singulară peste ape, Cazinoul, din care - după spusele unora - se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Primăria, fără Primar, fără Magistrat, numai cu pești uriași, intrând și ieșind pe uși și pe ferestre, Biserica, a cărei turlă se va ridica singulară peste ape, Cazinoul, din care - după spusele unora - se vor auzi muzici; alții - noaptea - vor zări lumini. Vilegiaturiști - tot mai mulți - desfătându-se cu priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un strat de gheață, nu se vor zări decât forme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
noaptea - vor zări lumini. Vilegiaturiști - tot mai mulți - desfătându-se cu priveliștea unui oraș răsfrânt din unde; gândindu-se la vieți subacvatice; se va naște o legendă. Iarna, imaginea va fi estompată de un strat de gheață, nu se vor zări decât forme vagi. Într-un fel de conjurație a tăcerii, localnicii nu vorbesc străinilor despre cele ce vor fi; cei veniți, convinși că nu în timpul sejurului lor se va întâmpla nenorocirea, nu se sinchisesc. Și, de la zi la zi, nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
O stare trecătoare, magnetică; unde ce produc o puternică atracție sexuală; afectul numit dragoste este doar o exacerbare în planul cerebral a dorinței de împreunare. Există în creier un punct. Înnebunisem, în tinerețe, după Balerină; îmi vâjâia capul când o zăream. O mare zăpăceală, nu văd - acum - deloc sublimul pasiunii mele: numai instinct. Romancierul își pierduse mințile și mai și, dar după cine nu și le-a pierdut? A fost un armăsar, doar pentru asta l-au plăcut femeile. Nici una nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
km pe zi. Uneori, câte 20-30. Apar unde nu se așteaptă nimeni. Văd tot, aud tot. Și VOCEA: îmi cere să-l salvez pe Romancier. Nu: scape cine poate!” ............................................................................................... Am văzut-o ieșind din bloc pe Caravella. Nu m-a zărit. Eram cu bloc cu tot în roman, nu avea cum. Am avut o erecție spontană. Coborând pe frânghie, voi desena pe zidul clădirii două K-uri de opt etaje. ............................................................................................... Seara, câinii își scot stăpânii la plimbare. La capătul unei lese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
timp, după ce părăsiră povârnișul fortificației, cei doi bărbați se scufundaseră În labirintul de străduțe care diviza centrul așezării. Înaintau cu repeziciune, căutând să-și deschidă calea prin mulțimea Îngrozită care se Îndrepta spre locul de debarcare. La capătul unui coborâș, zăriră portul interior, ocrotit de un zid aflat Încă În picioare. Era acolo o corabie, așa cum nădăjduiseră. O galeră neagră, Înclinată spre tribord, cu chila atingând fundul, din pricina mareei scăzute Încă. Pe vela strânsă pe lângă catarg se deslușea roșul crucii. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
dezlănțuit de izbitură scufundase zeci de refugiați, În mijlocul Înfricoșătoarelor urlete de panică, urnind Încă o dată chila navei din mâl. Tânărul izbuti să revină cu capul la suprafață, trăgând anevoie aer În piept. Își căută cu disperare tovarășul, dar nu se zărea nici urmă de el printre trupurile ce se zbăteau Împrejur. — Ce-i Înăuntru? strigă Încă o dată bărbatul de pe galeră. În jurul său, marinarii se apucaseră să facă pârghie cu vâslele pe fundul mării, Începând să Împingă ambarcațiunea spre larg. — Adevărul! mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Ponte Vecchio, din teren se Înălța contrafortul lateral al turnului lui Farinata, șeful casei. Ruinele răsăreau din pământ ca niște uriași dinți sfărâmați. Acea esplanadă răvășită urma să devină adevăratul centru al orașului, În proiectele administratorului drumurilor. Mai Încolo, se zărea masa Întunecată a noului Palat al priorilor, de acum aproape finisat, cu turnul său nemăsurat. Un uriaș adormit, asemenea unui titan fulgerat de Jupiter, cu brațul Întins pentru a lovi cerul. Cine știe câte pietre ghibeline, Încă mânjite de sângele lor, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
prea puțin convins de acea cursă nocturnă nefirească. Podeaua se hurduca pe dalele ce pavau strada, fără ca benzile din piele prin care era suspendată să poată atenua smuciturile. Migrena lui Dante se Înrăutățea, În acele zdruncinături chinuitoare. Prin deschiderea laterală, zări cum se perindau fațadele aspre ale vechilor ziduri, apoi carul o coti spre râul Arno, până la rampa care ducea spre Ponte alle Grazie. Aici, fură opriți de garda cartierului, care supraveghea tranzitul. Bargello, după ce se lăsase recunoscut la lumina torțelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
o mască funebră. Priviți. Din amorfa masă cenușie a măștii păru să le sară În ochi amprenta unui chip omenesc răvășit de agonie, cu gura Închisă și cu dinții strânși Într-o mușcătură bestială. Pe suprafața de tencuială se puteau zări câteva smocuri de păr cenușiu și fragmentele de piele rămase prinse În cavitate atunci când coaja fusese smulsă. Capul mortului parcă se afla acolo, sub ochii lor, Înghețat de privirea cumplită a unei Gorgone. Abia atunci, poate pentru a-și dezlipi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
un fulger de lumină pe un perete, atenția lui Dante se opri asupra marelui mozaic aflat În spatele celui ucis. Ridică torța, plin de curiozitate. Lumina alunecă peste un pumn de pietre de mozaic multicolore, căzute sub schelă. Pe perete se zăreau urme din aceeași tencuială din care fusese făcută masca. — A fost asasinat cu materia operei sale, murmură. Se dădu câțiva pași Îndărăt, pentru a surprinde mai bine ansamblul. Pe perete trona figura maiestuoasă o unui bătrân, cu o musculatură puternică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]