3,296 matches
-
a întâlnit, după trei ani, în strâmtoarea Bering cu o balenieră din San Francisco, și cât de mult s-au bucurat că au reușit să descopere Trecătoarea de Nord-Vest, că au reușit ceea ce, înaintea lor, au încercat atâția alții în zadar, mulți dintre ei plătind cu viața, iar asta a fost o descoperire capitală, deși comercial vorbind n-a prea satisfăcut așteptările, și cum urcam treptele, am înțeles că tata și-a dat seama că eu crezusem că ne-am rătăcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Marie se despărți de el văzînd că mama ei și cu Loïc coborau de pe bac. Voia să se ducă lîngă ei cînd Christian urcă la bord. Inima tinerei polițiste se strînse văzîndu-i chipul cu trăsăturile schimonosite de durere. Încercase În zadar să-l sune În mai multe rînduri de cînd cu ciocnirea din familie, dar mobilul lui era mereu ocupat. - Îl Însoțesc pe Gildas pînă la Brest, spuse el simplu. Și o sărută ușor pe obraz cînd sună pentru ultima oară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
durerii stăpînite. Știam că și ea se va chinui, dar nu știam că lucrul ăsta va avea un ecou În sufletul meu, ca o idee de nesuportat. Am văzut apoi o hotărîre sălbatică Înstăpînindu-se pe chipul ei În vreme ce Încerca, În zadar, să sfărîme zidul de ură. - Am să descopăr adevărul. Cu sau fără voi. Numai că, fără voi, o să-mi ia ceva mai mult timp. Cum Îmi putusem Îngădui asemenea emoții? Cum de putusem crede fie și doar o clipă că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fericirea să-l cunosc și... Observă o mișcare de agasare vizibilă la Arthus. - Și... vă propun să trecem În sufragerie, schimbă ea vorba, ca o amfitrioană model. În camera ei, Marie se Învîrtea În sus și-n jos. Încercase În zadar să se concentreze asupra primelor pagini ale unui roman, Însă ideea pe care o avea În minte Încă de la Începutul serii devenea o adevărată obsesie. Nu mai rezistă și azvîrli cartea cît colo. Ieși Încetișor, scoase din buzunar șperaclul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un ungher al ființei, Marie se agăță de bidon și se luptă cu Loïc, a cărui forță părea Înzecită de furie, insensibilă la jeturile de benzină care țîșneau, stropindu-i hainele și solul de jur-Împrejur. TÎnăra polițistă se Încordă În zadar cît putu mai mai bine, puterile o părăsiră o clipă, de ajuns ca fratele ei s-o dea la o parte și să scoată o brichetă Zippo, scăpărînd-o. Flacăra acesteia se reflectă scurt În pupilele ei dilatate. Uitînd de orice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mai putea depune mărturie. Iar ea Îi va Închide definitiv pliscul unui șantajist Îndeajuns de inconștient ca să cuteze s-o amenințe. Totul va reveni la normal. Înseninată de gîndul ăsta, Împinse ușa fabricii de faianță, cufundată În penumbră. Apăsă În zadar Întrerupătorul care acționa iluminatul atelierelor și se Încruntă. Precaută, străbătu În tăcere atelierul rezervat pictării obiectelor, fofilîndu-se fără probleme, datorită obișnuinței, printre rafturile suprîncărcate cu vase din faianță care așteptau să fie pictate. Figurinele albe aliniate ca la paradă aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Întors. El Își ridică ochii, Îi văzu arcada rănită și vînătaia care creștea, lungindu-se spre pomeți. Și plecă din nou capul. - N-am vrut, mormăi el cu o voce atît de slabă Încît aproape că nu-l auzi. În zadar Încercă să-l Îndemne să vorbească, nu obținu nimic mai mult decît un simplu: Îmi pare rău. Și ei Îi părea rău - o, cît de mult! Ce se petrecuse cu complicitatea care Îi unea mai Înainte? Fersen intră În jandarmerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
afla În centru. Căuta să priceapă care era semnificația acestei puneri În scenă macabre cînd vederea i se tulbură și se simți năpădită de o bruscă amorțeală, care o Împiedică să mai aibă măcar un singur gînd coerent. Luptă În zadar Împotriva amorțelii. Picioarele n-o mai susținură și, dînd drumul pietrei din mînă, se prăbuși pe dolmen. Strigătul care Îți Îngheța sîngele În vine se repercută deasupra landei și-l făcu să tresară pe Ryan, cufundat În scris În micul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
să se controleze În port și că uitase de prudența cu care pînă atunci Își Înconjurase iubirea adulteră, În primul rînd pentru a-l ocroti pe el. - Chiar credeai că vei putea să-mi ascunzi asta? Gwen tresări, căutînd În zadar cum să se justifice fără a-l jigni, cînd văzu pagina Întîi din Télégramme pe care Ronan i-o flutura pe la nas. Așadar la acea teribilă știre făcea el aluzie, și nu la legătura ei. Deși era la curent cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
că nu a murit Înecată. Făcu o pauză spre a-și pregăti efectul. - Avea gîtul tăiat. Jumătate de oră mai tîrziu, Marie oprea mașina În fața SRPJ. Franck Caradec și adjuncții săi Încercaseră să stoarcă mărturisiri de la Yvonne Le Bihan. În zadar. - Cardiologul meu m-a internat la spital În ajun ca să fiu pregătită să efectuez un set de analize a doua zi, la prima oră, repetase ea. Am profitat că să-i dau binețe Mariei Kermeur. Cardiologul confirmase. În ciuda unui interogatoriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de lașă. Își Întoarse ochii și la rîndul ei părăsi Încăperea. * * * Lumina lividă a neoanelor accentua cearcănele polițistului. Diverse dosare stăteau deschise, pahare de carton pentru cafea umpleau coșul de gunoi, scrumiera dădea pe dinafară de mucuri de țigară. În zadar se străduia să-și disciplineze gîndurile, acestea Își urmau cursul și se Întorceau invariabil spre port. Spre cafenea. Spre ea. Se Întrebă dacă Își pusese rochia albă pe care o purtase În seara aceea la Brest. Și Își spuse că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
hâțânate, vânturate parcă de ventilatorul-policandru de la protoierie, adus de părintele protopop din călătoria duhovnicească de la Kazan, pe la începutul anilor ’80. - Oferta mea rămâne valabilă încă trei zile. Apoi s-ar putea să mă rugați, cu lacrimi, dar va fi în zadar. Popa Băncilă îl urmări cum se îndreaptă spre ușa dinspre grefă. Mergea acela săltat, țopăit, opărit. Sub redingota lungă, albăstrie, fundul i se contura plin, bombat. Parcă avea un ceaunaș sub încrețiturile hainei. „O poartă cu coc“, se veseli popa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
acolo. Se mai privi încă odată în oglinda șifonierului și iarăși se plăcu. Dădu să închidă ușile. Porni, dar piciorul nu se desprinse de dușumea. Încercă să-l urnească pe celălalt, dar tot nu reuși. Se sforță, și tot în zadar. Ceva greu o țintuia locului. Nu se mai putea desprinde. Încercă să se aplece, să vadă ce s-a întâmplat cu picioarele ei, dar nu reuși decât să se îndoaie puțin. Crengile din vârf foșniră speriate, ca bătute de un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Samuel nu programase așa ceva, iar acum nu era în stare să oprească eroarea. O singură soluție exista (cea mai dureroasă opțiune a programatorului): resetarea. Exploratorul încercă din răsputeri să o evite, înghețând programul și efectuând manevre de oprire, dar în zadar. După un timp, însăși comanda de înghețare nu mai putu fi invocată. Pe urmă, spre stupefacția lor, pădurea își pierdu caracterul complexși se prefăcu într-o sferă verde care îi închise înăuntrul ei. Erau prinși în capcană, în calea unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Au dispărut atâția dintre ai noștri, frații mei, încât am pierdut șirul. Câți dintre voi n-au rude ucise de oamenii lui Jo, sau ai lui Humphrey, sau ai ticălosului de Frank Sun? Vreți ca ei să fi murit în zadar? Pentru ce? Pentru ca voi să dați bir cu fugiții, să vă ascundeți în lumea din afară, într-un loc călduț? Atunci nu sunteți niște oameni de onoare. Știți că libertatea nu vi se poate lua. Sunteți liberi să plecați sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dezgustător, larma unui rezervor uriaș însă complet neputincios. Deschise ușa și o închise precipitat în urma lui. Nu remarcase bine chiuveta când intrase și sufletul îi tresări abia acum. Culoarea carmin a acesteia îl binedispuse. Răsuci mânerul cu striații, dar în zadar. Nu curse nici o picătură. Îl răsuci și pe celălalt, până când se pomeni cu el în palmă. Se uită în jur. Era singur, doar cu reflexia din oglindă. Înșurubă robinetul pe filet cu mari precauții, temându-se să nu-l scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
plec; deși știam cum urma să iasă totul, voiam să văd cu ochii mei. La sfârșit, Sally mi-a spus că fusese o lectură excepțională. Eu și norocul meu. Violet Tranter nu-și făcu apariția. Matthew ne spuse că în zadar sunase la numărul ei de acasă și la cel al impresarului ei, care nu mai vorbise cu ea de câteva zile, dar că era sigur că-i spusese de lectură. Fu întrerupt de zgomotul ușilor trântite și toată lumea își ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și peste șobolani pe acolo. Când și când se mai aude câte un râcâit. — Minunat. Parcă suntem în Quatemass and the Pit1. Cercelul se înțepenise bine în balama. Lurch încerca să-l extragă cu o bucățică de sârmă, dar în zadar. Ridic capacu’, ca să slăbesc oleacă balamaua, îi zise el lui Marie. Tu o scoți cu asta, bine? Zis și făcut, descuie trapa, înjurând în timp ce trăgea cu greu la o parte capacul ruginit. — Mai cu viață, din încheietură, Lurchie, îi recomandă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
depășea treizeci de centimetri, animalul era imens și dacă ar încerca să-l rănească, ar fi sfârșit el însuși, însoțit de harpon și ambarcațiune, pe fundul lagunei. Lanterna licări de două ori și se stinse lin. Ar fi fost în zadar să încerce să o reaprindă; nu mai era nimic de făcut decât să aștepte, să se obișnuiască din nou cu întunericul și să spere că animalul nu va pleca. Noaptea era mai întunecată ca oricând. Închise ochii și încercă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
mâine o să mă mănânci începând cu știu eu ce! Negă hotărât din cap: Nu Banana! Ai înțeles? Eu, nu Banana... Piá rămase în așteptare, sperând că își va lovi pieptul și că-și va spune numele, dar a fost în zadar. El luă o bucată de săpun și se duse să se scalde în lagună. Pe când se săpunea, își aminti ceva ce citise odată despre nume: „Pentru primitivi, numele nu este doar ceea ce îl distinge pe purtător. Numele este dublura persoanei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
război? Ce pot eu să fac? Spuneți-le-o celor care construiesc șoseaua, Monseniore... — Le-am spus-o deja. Am încercat să-i conving pe ingineri și pe președintele Companiei, chiar și pe ministrul Transporturilor. Dar a fost totul în zadar. — Și Președintele? Ce crede despre asta Președintele Jaén? — Cum pot eu să știu? Mai are doar un an de mandat și în America de Sud schimbările de guvern nu sunt ușoare. Opoziția luptă să revină la putere, iar Președintele dorește, în mod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
neînsemnată era problema lor față de problemele lumii către care se îndrepta! Înțelese deodată ridicolul acțiunii sale, stupiditatea efortului său și simți dorința de a-i striga pilotului să se întoarcă, să-l lase din nou pe pământ, pentru că era în zadar să călătorească spre un oraș de două milioane de locuitori în căutarea cuiva care să asculte cererile unei mâini de indieni în pielea goală. „Vor râde de mine și adevărul e că o merit, își spuse el. Și o să dau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
asta? — Ce importanță are ce cred eu? — Multă. Ai trăit ani de zile cu albii. Ai învățat niște lucruri. Nu ți-a rămas nimic? — Mi-a rămas convingerea că ei au lumea lor, iar noi, pe a noastră. Este în zadar să se încerce adaptarea noastră la această lume, sau ca ei să vrea să intre în lumea noastră. Sunt lumi diferite și nu se pot contopi... Aroganța albilor disprețuiește tot ce e străin și nu admite că putem fi egali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
străduia să închidă ochii în fața realității, dar această realitate îi apărea în fiecare clipă: progresul îl urmărea până la capătul lumii, iar mașinile vor deschide un drum până în ascunzătoarea lui, chiar și dacă aceasta ar fi în inima pământului. Era în zadar să fugă. Omenirea alerga după el, nerăbdătoare să-l incorporeze în masa ei, invidioasă, poate, pe individualismul și libertatea lui. În secolul mulțimilor, nimeni nu avea dreptul să se izoleze, chiar dacă această izolare însemna renunțarea la tot. „Trebuie să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
să se roage... Tocmai a botezat-o... — Dacă asta poate fi o consolare! — O să încerc să dorm puțin..., vor veni zile foarte grele. Făcu gestul că se îndepărtează, dar Sierralta îl opri de braț: — Ce o să se întâmple? Așteptă în zadar răspunsul și arătă cu capul spre războinici: Veți merge cu ei...? — Ce altceva pot face? — Să stați deoparte. Nu e țara dumneavoastră, nu sunt semenii dumneavoastră. — Vă înșelați. Asta e țara mea, și ăștia, semenii mei. Mai mult decât au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]