7,506 matches
-
și zăpadă,/Privirea ta în stele a-nghețat,/Pe umeri o sclipire o să cadă”; „Rondelul despărțirii”: Deasupra ta cerul se recompune/ Iar gândul prăbușit-a în genune/Căința despărțirii.Se deșteaptă/ Un vis topit în vremea ta nedreaptă./ Te pierd în zări când soarele apune.” ; „Rondelul înstrăinării”: „Azi ai rămas ca o străină/ În umbra farmecelor treci/ Ascult izvorul ce suspină,/ Adânci sunt pașii tăi, și reci”; „Rondelul singurătății”: „(...) Fereastra lasă lacrime uitate,/ Privesc spre cer și simt că aș mai vrea
ALEXANDRA MIHALACHE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 1489 din 28 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366136_a_367465]
-
ziua de mâine, de servit când ți-e dor cu-o bucată de pâine. Pentru timpul hoinar ce aleargă prea iute, pentru ochii flămânzi, pentru nopțile slute. Slove simple, dureri, bucurii sfințitoare, utopii ce se pierd într-un capăt de zare. Rânduri, gânduri, fiori pentru-o lume străină, poate-o rugă în zori într-un ceas de lumină. O CLIPĂ PRINTRE SLOVE Am poposit o clipă pe țărmul slovei tale, Tu nu erai acasă, dar mi-ai lăsat în cale, În
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
a mea... numai să pot iubi incurabil. ȘI TOTUȘI... Același tu, aceeași eu... vin clipe... altele, mereu. O altă vară între noi, alte tăceri și alte ploi. Alți fluturi, alte umbre reci, aceiași pași, alte poteci. Alți nori cuminți, aceleași zări, prin ochii noștri-și fac cărări. Secunde... altele mereu. Același tu... aceeași eu. ------------------------------------------------- MIHAI Mariana, scriitoare, născuta la 30 octombrie 1965 la Afumați, Jud. Ilfov . Studii: liceul. Cărți publicate: „PUTEREA SIMPLITĂȚII” (volum de poezii-debut), Editura Topoexim, București, 2013; „PORUNCA IUBIRII
RĂTĂCIRI PRINTRE RÂNDURI (POEME) de MARIANA MIHAI în ediţia nr. 1697 din 24 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/366131_a_367460]
-
Desfrunzire). Atingerea absolutului este pentru poetă fericirea dată de împlinirea în dragoste, la care nu a ajuns, cu toate eforturile făcute: "Mările tale m-au strivit între ape/ Și m-au aruncat într-o lume nepământeană,/ Am cutreierat pustiuri și zări,/ Având drept călăuză Fata Morgană.// M-au rănit de moarte piscurile/ Și m-au ținut într-o temniță de tăciune, / Am înfruntat frigul și noaptea,/ Având alături/ Un înger dintr-o altă dimensiune." (Coloana de calcar). Legile universale își spun
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
imposibile,/ Cineva grijuliu ne-a dat cerul,/ Să putem încolți și rodi/ Și, la nevoie, să recompunem misterul...” ( Suntem). Primăvara o face pe poetă să simtă că renaște spiritual: “Îmi umblă-n trup un zeu fără astâmpăr,/ Mă poartă-n zări suave spre tării,/ Sub pași îmi pune doar covoare roșii,/ Iar sub aripi, celeste herghelii”(Un foc ascuns). În frumoase și profunde versuri, poeta ilustrează aspirația spre desăvârșire și împlinire ca om, acea dorință nobilă de a-și păstra verticalitatea
SETEA DE ABSOLUT ÎN POEZIILE DOMNIŢEI NEAGA de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1976 din 29 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366126_a_367455]
-
brânci de un chin, Cum să facă palate din lut frământându-l, Ce frumos era, Doamne, să fii doar copil. Cazării, cazării, poeți mândri, liberi, Nu se tem de Damocles, de suspendări, Ei își iubesc femeile, tineri Cazării rămân din zări până-n zări. Au fost în Read land, în Deadland, antagonici, Au luptat în Blacklandul uneori alb, În Flowland, în atâtea cnezate de gnomici, Cazării nu s-au predat, n-au fost slabi. Cine câștigă și cine pierde? Cel din trufie
BALADA CAZARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366168_a_367497]
-
un chin, Cum să facă palate din lut frământându-l, Ce frumos era, Doamne, să fii doar copil. Cazării, cazării, poeți mândri, liberi, Nu se tem de Damocles, de suspendări, Ei își iubesc femeile, tineri Cazării rămân din zări până-n zări. Au fost în Read land, în Deadland, antagonici, Au luptat în Blacklandul uneori alb, În Flowland, în atâtea cnezate de gnomici, Cazării nu s-au predat, n-au fost slabi. Cine câștigă și cine pierde? Cel din trufie sau cel
BALADA CAZARĂ de BORIS MEHR în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366168_a_367497]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CREPUSCULAR DE TOAMNĂ Autor: Dan Mitrache Publicat în: Ediția nr. 1358 din 19 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului Crepuscular de Toamnă e în suflet Când dragostea,subit te-a părăsit Și sângeriu,din sângerata zare În inima-ți rănită-a poposit ... Și doare crunt,cu disperare mută, Sanguinice explozii producând, Insuportabilă notă acută Nefericirea-n veci perpetuând. Puține vorbe spuse-n astă lume Exprimă tot puțin din ce-ai simțit Și-oricât de multe-or
CREPUSCULAR DE TOAMNĂ de DAN MITRACHE în ediţia nr. 1358 din 19 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/366165_a_367494]
-
în forma clasică a sonetului 4-4-3-3, pe care le respectă cu strictețe, iar la ultimele 2 strofe, rima e 1-3-5 și 2-4-6. Una din temele care mereu revine este plecarea, absența, despărțirea, așteptarea în zadar, depărtarea. Ceea ce atrage după sine: zarea plumburie, tristețe, vină, regrete, renunțare, vise răvășite ș.a. Tonul, în aceste cazuri este elegiac, tânguitor, melancolic, uneori melodramatic, patetic: „Și-n suflete a început să plouă” (Adio), Sau: „Tu ai plecat și șlefuiesc în daltă/ Metafora iubirii nesfârșite,/ Să-mi
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
dragostea de neam. Și tot o definiție inefabilă a iubirii, în „Sonetul inimii”: „Iubirea e un înger care plânge/ Cu lacrime de rouă și de floare,/ Se-nalță în tăcere către soare/ Când bolta de lumină se răsfrânge.// A-nnobilat a zărilor culoare,/ Amurgul care scrie doar cu sânge/ Și glasul care freamătă și strânge/ Acorduri de viori nemuritoare.// Iubirea este marea cea albastră/ Și orizontu-n care tremurăm,/ Arde-va veșnic în privirea noastră// Un dor intens prin care respirăm./ Iubirea e
METAFORA IUBIRII NESFÂRŞITE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1963 din 16 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/366123_a_367452]
-
oraș, întâmplări cu personaje din familie, datini și obiceiuri, episoade la hotarul dintre viață și moarte. În unele găsim și o undă de ironie. Prima povestire, “Constantina” are chiar un motto:“Fac parte din două lumi. Sunt clipe când, în zare, mi se pare că aud chemarea pământului meu sau poate el trăiește deja în sângele meu și îmi vorbește... Eroina, Constantina, fiică de cârciumar (a cărui avere este risipită de fata cea mare cu ginerele său), se căsătorește de timpuriu
CRISTINA CREŢU ŞI FARMECUL POVESTIRILOR SALE de VASILICA ILIE în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/366188_a_367517]
-
ZI DE VARĂ) Autor: Mariana Ciurezu Publicat în: Ediția nr. 530 din 13 iunie 2012 Toate Articolele Autorului Raze de soare ard de nerăbdare să vadă toate florile-nflorite, iar picături de rouă umezesc în taină ochii petalelor deschiși spre zare. Din loc în loc răsare cât-un gând de mare și vise zboară la nisipul fierbinte și la apa albastră care mângâie imaginația noastră. În aer plutește miros de fân cosit, iar din înalt vântul mai trimite cât-o adiere, către
VARA (ZI DE VARĂ) de MARIANA CIUREZU în ediţia nr. 530 din 13 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/366201_a_367530]
-
favele Străluce în ferești pe ritmul carnavalului de pretutindeni „Brazil”, armonie asimetrica, ce minunată ești ! PĂSĂRI CĂLĂTOARE În țara mea cu cer albastru și soare arzător atâtea păsări migratoare își caută sălaș. Se duc... ori se întorc pe drum de zare îți tulbură auzul cu țipetele lor E-atâta frumusețe Și-atât de mult alean În zborul lor Ce se repetă an de an când trec în stoluri maestuase scăldate de lumină: Cocori și berze, cormorani, ori pelicani cu gușa plină
FLOARE DE NISIP (POEME) 2 de MADELEINE DAVIDSOHN în ediţia nr. 2097 din 27 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/366231_a_367560]
-
sărut cu flori de crin Nuferi albi să-ți scalde chipul Buzele ... un trandafir! Pe nisipul fin al plajei Te sărut cu răsăritul Te iubesc cu pescărușii Și te-ador cu infinitul. Îți șoptesc ușor cu vântul Ce saruta-n zare marea Și te strig cu asfințitul Îmi vei auzi chemarea? Când din ceruri curge ploaia Și ne-acopera cu totul Hai cu mine-n lumea mare Și să ne iubim că focul! Noaptea de va plânge stele Cum a plâns
TE IUBESC ! de VIRGIL URSU în ediţia nr. 1817 din 22 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366238_a_367567]
-
a-și cere scuze... Că-mi fură iarăsi vara Și-omoară trandafirii, Lăsându-mi doar vioara, Să-i cânte despărtirii... Din strune 'ndoliate Și ploi de-nsingurare, Pe pleoape 'nlacrimate, De dor și disperare... Îmi plânge iarăsi visul, Pierdut în largul zării, Lăsându-mi interzisul Și leagănul uitării... Și iar îmi plânge toamna Printre uscate frunze Însângerându-mi damna, Fără a-și cere scuze... Dorina Omota 12.08.2016 Referință Bibliografică: Și iar îmi plânge toamna... Dorina Omota : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
ȘI IAR ÎMI PLÂNGE TOAMNA... de DORINA OMOTA în ediţia nr. 2051 din 12 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/366254_a_367583]
-
nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Timpul de acum nu mai e un moft, Pare cam grăbit, vrea schimbare-n soft, Dar eu pân’ mă mișc, el a dispărut Și rămân năucă, de ce am pierdut. Din albastru zării, îmi croiesc veșmânt Și-mi sculptez, pe gânduri, crezul-legământ; Că de-o fi să fie, să nu-l mai întorc, Am să-mi trăiesc viața, cu al meu noroc. Ce mi-o fi și mie, orice-mi este dat, De la
TIMPUL SOFT de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 1119 din 23 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361583_a_362912]
-
O liniște-amară sună pe drum, Afară e proaspăt ... În suflet e fum. Bate la poartă durerea tăcând, Alerg peste-o apă ... Râd, deși plâng. Albastrul coboară peste pădure, Nici lupi nu-s la pândă ... N-au ce să fure. În zare se-arată o beznă cumplită, „Eclipsă de viață”... Așa e numită. Și liniștea sună tăcând răspicat, Din libertate A evadat. Se-ntoarce acasă, în locul știut. În închisoare ... Ca la-nceput. Referință Bibliografică: Gustul maro al evadării / Monica Bokor : Confluențe Literare
GUSTUL MARO AL EVADĂRII de MONICA BOKOR în ediţia nr. 1116 din 20 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361612_a_362941]
-
în ea, ca să se crucifice mesianic în armonii nebănuite pentru adevăratul cântec românesc al ei, unicul. Tragismul trecutului, cu ale sale vitregii, avea să sune în vocea ei doină, bocet, ciuleandră, dând de furcă adversităților de neam, lacome, blestemate, înfiorând zările întinse și pârâind în străfunduri oasele străbunilor... Nemurirea Mariei trebuiește apărată lângă Eminescu, în azurul veșniciei românești. Toate astea mi le-a șoptit fiecare adiere de ram, fiecare pală de vânt, fiecare troiță răstignită pe drum de țară.” (ibid. p.
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
sângele neamului tău curs prin șanțuri,/ Pentru cântecul tău, țintuit în piroane,/ Pentru lacrima soarelui tău pus în lanțuri,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Nu pentru mânia scrâșnită-n măsele,/ Ci ca să aduni chiuind pe tăpșane/ O claie de zări și-o căciulă de stele,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!// Așa ca să bei libertatea din ciuturi/ Și-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane/ Și zarzării ei peste tine să-i scuturi,/ Ridică-te, Gheorghe, ridică
REGINA CÂNTECULUI POPULAR ROMÂNESC de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361576_a_362905]
-
superb...Ce tristă decădere... „Croit” să poarte în galop oșteanul, Târăște la bușteni din răsputere: E tot ce azi stăpânul lui îi cere. Fâneața înflorită e aleanul. Cum zile faste iarăși se perindă, Ascultă parcă o legendă veche - Iar buiestrașul zările colindă, Și călărețul - strașnică pereche - Pe drumuri de alune și de ghindă... Și ca prin vis...ciulește o ureche... Adrian Simionescu Referință Bibliografică: Tandem / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 367, Anul II, 02 ianuarie 2012. Drepturi
TANDEM de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361655_a_362984]
-
iepurașul meu cel drag ieșise pe poarta cetății, iar eu n-aveam voie să trec dincolo de poarta cetății ca să-l caut. De atunci, detest aceste ziduri. Aș vrea nespus de mult să pot zbura dincolo de zid, până la munții aceia din zare, să privesc lumea de dincolo de ei ... De la un timp îmi pare că nu sunt din acest loc, din palatul tatălui meu; simt că spiritul meu colindă, nostalgic, într-acolo, în clarul orizontului ... Detest aceste ziduri! Dar, totuși, nu am destul
BALADA TĂTARĂ de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1102 din 06 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361626_a_362955]
-
Ediția nr. 1074 din 09 decembrie 2013 Toate Articolele Autorului Cine urmărește urmarea care se lărgește? Dacă mai progresăm în prostie purtăm pe cap un fund de pălărie. Toți prvim in cer să căutăm îndurarea dar nu vedem cum picură zarea. Toate vor fi avute când vor fi văzute și doar nimicul o să ne vorbească iar în loc de cap o să avem fereastră. Iar de-i așa mai departe unde să fie așa, când depărtarea e mai va. Nici urmă, nici turmă dar
TOTUL SE AFLA LA LOCUL SAU de PETRU JIPA în ediţia nr. 1074 din 09 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361691_a_363020]
-
cu veselie Și cu floare-ncoronat. Primăverii se vrea mire: Cântă în privirea lui Toată floarea câmpului, Iar în ochii ei, uimire! Din adâncuri, de lumină, Legănată-n al lui cânt Ivesc susur de izvoare, Primăverii șipotind. Din mireasma revărsată Peste zări, cu dărnicie, Blânda sărutare-a clipei, Toate visele învie! Și-ntr-o rază împletită, Cu a ochilor dorință, Primăverii-ntotdeauna, Verdele-i e năzuință. Referință Bibliografică: Uimire / Ioana Voicilă Dobre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 768, Anul III, 06
UIMIRE de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 768 din 06 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351759_a_353088]
-
obosesc, ne rătăcesc. Rareori se întâmplă, ca în final, ele să ne apropie de Divinitate. Poate că Adevărul nu ne este îngăduit deocamdată a-l cunoaște întru totul, dar calea spre el ne-a fost arătată! „Calea drepților e ca zarea dimineții ce se mărește mereu până se face ziua mare” ne spun Pildele lui Solomon. Fiecare poate avea Dumnezeul, adevărul, calea și viața lui proprie, dar pentru cine judecă, „adevărul nu trebuie să tremure de frig la ușă.” Mintea ne
ADEVĂRUL, IUBIREA ŞI FRUMUSEŢEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 775 din 13 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351776_a_353105]
-
trupul / dar e târziu și ziua / mă-nvăluie”. Există elemente ce susțin trăiri în mister și conduc spre izbăvirea sufletului prin cuvântul poetic. Poeta VIOLETTA PETRE susține în poezia “Zborul meu albastru” referențialitatea necesității scrierii în pofida tuturor elementelor care pot întuneca zarea reflexivității ființei care se îndreaptă inevitabil către lumina și flacăra reveriei: Cu litere de apă sculptez limba de foc / ce scrie în lumină un nume cu noroc [ ... ] mi-e flacără nestinsă dorința de lumină / și zborul meu albastru și verde
EXPRESIA IDEII de LIA LUNGU în ediţia nr. 176 din 25 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351791_a_353120]