3,277 matches
-
mă îndrăgostesc de tine sau să mă îndrăgostesc din nou, nici să te iubesc. Întâi, pentru că n-am de gând să mă mai mărit. Pe urmă, pentru că mă intrigi. Simt în continuare în tine forța aceea neclară care m-ar zdrobi. N-am chef de asta... Deși mi-ar plăcea, cred că mi-ar plăcea să stau în preajma ta. Cine știe care-i fericita aia? M-am gândit aseară, când am ajuns acasă, m-am gândit până târziu. N-ai să-mi spui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
odată de noutatea agresivă într-un teritoriu neștiut și în care nu știa să se apere. Dar incapabil să cedeze lupta și să se retragă înfrânt și să-și spună: până aici n-am știut ce vreau și acum sunt zdrobit și sufăr și mintea mea pricepe oroarea asta pe care n-o bănuiam, dar nu va mai greși. Incapabil, pentru că era un luptător. Și incapabil, pentru că încă nu înțelegea ce abia mai târziu va înțelege: că până și în înfrângeri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
se ciuci și ridică gheața cu mîinile, scoțînd bucăți mari crestate, pe care le rupse În altele mai mici și le dădu copiilor să le țină În mînă, să le arunce sau să le calce În picioare. După ce gheața fu zdrobită, se transformă Într-o pulbere albă, la fel ca pulberea de sticlă dintr-un loc bombardat. Helen stătea unde o lăsase Kay, și o urmărea. Își ținea În continuare mîinile Înmănușate În buzunare, și gulerul paltonului ridicat. Pe cap avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
timp. Ea Îndepărtă receptorul și-și suflă nasul. — Nu am vrut să-ți spun, zise ea nefericită. Am vrut s-o rezolv singură. Dar... m-am simțit atît de groaznic. Dac-ar afla taică-meu... — E OK, păpușă. — I-ar zdrobi inima. I-ar... Pip pip pip se auzi pe linie, iar operatoarea zise: — Un minut, apelantule. Era fata care-i făcuse legătura lui Viv la Început, sau o altă fată cu aceeași voce de sticlă, strălucitoare.Viv și Reggie tăcură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
de vorbă cu el, și brusc simți miros de ars. Băgă motorul În viteză și polițistul sări Înapoi. Motorul se zgîlțîi În timp ce ea Întoarse. Schimbă din nou viteza, debraind de două ori ca de obicei, dar calculîndu-și mișcarea greșit și zdrobind roțile dințate: Înjura, furioasă pe mecanismul greoi, și, aproape În lacrimi, Își zicea, Nu plînge, proasto! Își lovi șoldul sălbatic, cu pumnul. Dubița se balansă și porni. Nu plînge, nu plînge... Se Îndrepta spre sud acum, dar observă un drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Scutură din cap și Își făcu loc mai departe. Dac-ar fi știut că sînt atîția bărbați la ușă, nu s-ar mai fi dus la toaletă. Dar ei puseră mîna pe ea, trăgînd-o Îndărăt. Nu ne părăsi, Susie! Ne zdrobești inimile. Îi oferiră bere și cîte o Înghițitură de whisky. Clătină din nou din cap, refuzînd și zîmbind. Apoi Îi oferiră ciocolată. — Am grijă de siluetă, spuse ea În cele din urmă, trăgîndu-se la o parte. — Și noi! strigară În urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Nu știu, zise fata, și Înghiți și tuși din nou. — Poți să-ți miști picioarele? — Cred că puteam acum un minut. Nu vreau să Încerc pentru că mi-e teamă că toate chestiile alea se vor prăbuși și-or să mă zdrobească. — Îți simți tălpile? — Nu știu. SÎnt reci. Din pricina frigului, nu-i așa? Ce-ar mai putea să fie? Nu e ceva mai rău, nu-i așa? Începu să tremure. Era Îmbrăcată În ceea ce fusese, probabil, o cămașă de noapte și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
o țină pe loc și mi-a desfăcut geaca, mâinile, părul din ghimpii de sârmă. După ce a desfăcut și ultima bucată de sârmă, m-a tras de-acolo, iar sania a țâșnit Înainte. Câteva secunde mai târziu am auzit-o zdrobindu-se de șoseaua de dedesubt. Cândva credeam că-mi amintesc ziua aceea atât de bine pentru că atunci mi-a salvat viața. Acum cred că e din cauză că atunci a fost singura dată În toți anii petrecuți Împreună ca fiică și tată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
plutea atît de aproape deasupra mea, Încît aproape Îmi atingea creștetul cu ghetele. I-aș fi făcut cu mîna de n-aș fi fost atît de preocupat de-ale mele, așa că am pășit mai departe printre cioturile arse ale lămîilor, zdrobind sub tălpile pantofilor fulgii de cărbune care acopereau pămîntul. Treizeci de metri mai Încolo, lîngă poartă, șoferul familiei Hollinger stătea cu spatele la vechiul Bentley, oprit pe alee. Mă pîndea, ca Întotdeauna, cu o privire fixă și un aer aproape amenințător, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
despre accidentul lui Eduard. Abia atunci am înțeles grozăvia care se petrecuse și de care eu nu avusesem habar. Eduard căzuse nu oricum, ci de la mare înălțime, căzuse de pe stânca pe care o escalada, și căzuse rău de tot, își zdrobise pur și simplu piciorul drept sub greutatea trupului. Avusese noroc că supraviețuise și se alesese doar cu contuzii și o fractură de picior. Dar avea nevoie de o perioadă lungă de recuperare. Luni urma să fie transferat de la spital direct
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nemțească, printre vizite medicale îndelungate, în care doctori cu ochelari reci, de sticlă, îi pipăiau căputa lipsă a piciorului ferfeniță și îi băgau în anus degetul unei mănuși de cauciuc, printre bombardamente anglo-americane și alte apocaliptice năpaste ale războiului, care zdrobeau metodic tărâmurile nemțești, dărâmând orașe întocmite din palate și gări uriașe, construite de împărați gospodari, măcelărind, fără alegere, pruncii și muierile înmărmurite de spaimă, Iuga începu să rupă pe nemțește. Mai mult de atât, auzind mereu, pe grăsunele în halat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
strigăt cazon, ca de plutonier major: Adu-o pe Kalia lui Gigel! Kalia, o țigancă de la bordeie, cu un nas nobiliar și un obraz, ca un bănuț de aramă pe care Gigel, ciobanul, înainte de a o români cu cununie, o zdrobise cu pumnii, ca pe hoții de gâște, fiindcă după o hârjoană, de numai o seară, printre tufele de cătină albă, îl anunțase că rămăsese groasă și necinstită veni în trap, în urma tânguirilor lui Nicanor Galan. Kalia mai veghease, în murmur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
dat caii în bostănărie... Toată noaptea i-am alungat... Dar năboiau din toate părțile... Sunt turbați de sete, săracii... Au mușcat mulțime de pepeni, cu dinții lor mari... Prăpăd au făcut, nu alta! Pepenii vătămați cu dinții, ori pe cei zdrobiți de copite, i-am scos grămadă, la marginea bostănăriei. Se văd și de aici, după miezul lor roșu, concentrat într-o movilă mare... Ușurat de faptul că-și făcuse datoria, raportând despre cele petrecute în plantonul lui, Marin Tărniceru împunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
atârnați în funii, cum șede ciocănitoarea proptită în coadă și pândeam ca, din asemenea încontrări și vorbe iuți, să nu se întâmple vreo belea între noi Iar timpul ne năpădea cu herghelia lui de cai negri ai grijilor, care ne zdrobeau cu copitele și clipele ne băteau cu ropote reci de gheață și numai de lipsa luminii din nișa de mină, în care ne găseam, nu se vedea că, la față, eram, toți, vineți ca porumbrelele de pădure Toți tăceam, muți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
destul de simplă (dacă omitem inițialele stăpânului casei, A. S., străbunicul Cristinei și anul manufacturării: 1938), se roti, scârțâind neunsă. Nici nu merită osteneala să o mai gresezi. Soarta îi e pecetluită, de parcă o și văd sub șenilele nemiloase ale buldozerelor, care zdrobesc, delaolaltă, orașul, stabili Mircea, în gând, înainte de a o face la stânga-mprejur, printre ruine și molozuri. Impetuoasă, construcția noului, în străvechiul oraș, începuse, ca și Marea Revoluție Socialistă din Octombrie, într-o zi de 7 noiembrie, umed și rece, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
mai poate face nimic. Printre vâlvătăile puternice, vede trupul căpitanului neamț aplecat peste portiera mașinii. Cu mare greutate îl trage afară, cât mai departe de mașina transformată într-un rug incandescent. Rănitul geme ușor printre buzele întredeschise. Pometele drept este zdrobit și pierde sânge prin nenumărate răni. Nu trebuie să fii expert ca să-ți dai seama că trebuie să ajungă în scurt timp la un spital, altfel nu are nici o șansă. Se întoarce după Felix. Îl găsește la câțiva metri depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
seama de instinctul care-l avertizase că undeva există un pericol, sergentul se ridică și aleargă către zona unde văzuseră ultima dată copilul. "BANG!". Împușcătura bubuie sinistru în orașul căzut într-o tăcere încremenită. Glonțul pătrunde exact la baza gâtului. Zdrobește oase, distruge mușchi și retează nervi ca să iasă pe partea cealaltă afară sfâșiind pielea. Un jet gros de sânge țâșnește din gura sergentului. Aude cum ritmul bătăilor inimii lui încetinește și simte o calotă de gheață cum începe să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
asupra soției, când un vecin bătrân care auzise țipetele intrase în curte, strigând: Comisar! Comisar! Soldații fugiseră, pierzându-se pe străzile înguste. Dezechilibrată psihic de șocul acelei groaznice întâmplări, copila a trebuit internată la un spital de boli mintale. Soția, zdrobită în urma groaznicei încercări, căzuse cu trupul și sufletul într-o apatie totală din care nimeni și nimic nu părea să o mai scoată. De atunci, în părul negru ca pana corbului a căpitanului apăruse o șuviță de păr alb deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
oase frânte. Ceva mai încolo, soldatul Anghelache Constantin, căruia îi spuneau Pomană, pentru că fusese gropar, se zvârcolește sub greutatea unui neamț. Cu două lovituri de baionetă în burtă, Pomană își dă duhul repede. Abia se ridică neamțul, că Americanul îi zdrobește fața cu patul puștii. Înfruntarea continua tăcută și feroce. În fața atacului metodic și organizat, puțini sunt cei care încearcă, inutil, o rezistență. Artileriștii cad rând pe rând. Doi sau trei dispar în pădure, dar nimeresc exact în fața oamenilor lui Mâțu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
sau roz pal amestecat cu portocaliu inundă peisajul, până atunci mohorât, într-o ploaie de aur și pentru o clipă pădurea pare precum intrarea în Rai. Oh, ce splendoare! exclamă admirativ Romulus. Ai crede că norii au luat foc! Treptat, zdrobit sub căderea fără de oprire a întunericului, roșul cerului se mistuie și întreaga lume se trezește din nou sub stăpânirea aproape palpabilă a violetului rece al serii. Marius își scoate binoclu, șterge lentilele aburite și îl duce la ochi. La cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
evoluat în această perioadă istorică de la războiul rece la destindere și parteneriat. La sfârșitul celui de-al doilea război mondial, configurația sistemului mondial și rolul principalilor săi protagoniști s-a schimbat fundamental. Pe de o parte, puterile Axei au fost zdrobite. Pe de altă parte, marile puteri vesteuropene învingătoare erau în mare măsură secătuite. Controlul exercitat de vest-europeni asupra celor mai mari părți ale Africii, Asiei, Australiei și Oceaniei a început să fie criticat încă din anii războiului și eliminat - fără
Percepții asupra configurației relațiilor internaționale În anii '90 by Spÿridon G. HANTJISSALATAS, Carmen T. ȚUGUI () [Corola-publishinghouse/Administrative/91812_a_92859]
-
ispititor, care a fost un ucigaș de suflete de la început. Sf. Scriptură ne spune că omul a fost alungat din Raiul desfătării, dar în același moment i se promite un Răscumpărător, care se va naște din femeie și care va zdrobi capul șarpelui celui înșelător. Dumnezeu a hotărât să mântuiască pe om, să-i dea ca Răscumpărător pe însuși Fiul Său, Cuvântul, „prin care toate s-au făcut“ și fără de care nimic nu s-a făcut din câte s-au făcut
Agenda2005-47-05-stiri () [Corola-journal/Journalistic/284407_a_285736]
-
zi, dar noi câștigăm; așadar, țara ca țara, noi să stăm bine. La acest punt au ajuns acuma partidul liberal. Mulțimea nesucceselor politice înlăuntru și în afară apasă greu asupra lor, situațiunea a devenit mai puternică decât dânșii, ei sânt zdrobiți de propria lor incapacitate. Dar pentru moment nu dispoziția mahmuriei morale a liberalilor ne interesează, ci altceva. Învățat-a poporul românesc minte destulă pentru a vedea unde duce încrederea în oameni cari nu știu nimic, nu au nimic și nu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a văzut? Organul partidului, numit "Romînul" spre batjocura numelui românesc, pledând cestiunea acordării drepturilor politice la mii de evrei, a drepturilor civile la toți evreii fără deosebire, apoi șeful partidului, d. Brătianu, amenință țara care-i hrănește în loc de a-i zdrobi, o amenință cu soarta chedivului de Egipet, cu invaziunea străină, cu împărțirea, cu dezmembrarea, daca... nu se va da de bunăvoie în stăpânirea evreilor. "Spuneți neadevărul" li s-a zis în Parlament și în ziare, pericolele sânt invențiuni de ale
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
Republică Napolitana (Republică Parthenopeană), după vechea denumire a Napolelui Perthenope (cf., loc. cît., p. 145, n. 1). favoarea Franței a cărei armata, comandata de Napoleon Bonaparte, devenit primul consul al Franței, în urma loviturii de stat, din 9-10 noiembrie 1799, a zdrobit-o pe cea austriacă, în celebra bătălie de la Marengo, din 14 iunie 1800. Ca urmare, Austria a fost nevoită să încheie o nouă pace cu Franța, cea din 9 februarie 1801, care asigură celei de a doua calitatea de arbitru
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]