2,146 matches
-
liber de activitate, de transformări și îmbunătățiri în educația copilului" (34, p. 51). După ce demonstrase caracterul complex al pedagogiei, rezultat din multitudinea perspectivelor din care se cerea analizat fenomenul educației, Ghidionescu nu reușește să se desprindă de una din ideile puse în circulație de orientarea la care aderase: "obiectul de căpetenie al pedagogiei este studiul special și sistematic al copilului" (34, p. 18); era un punct de vedere unilateral care a dăunat, fără îndoială, pedagogiei. Deși ideea experimentării în pedagogie cîștiga teren, unii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
cercetări au fost puternic orientate spre mediul rural. Deși România făcuse pași însemnați în dezvoltarea industriei, economia sa continua să aibă un caracter predominant agrar, iar marea majoritate a populației (peste 80%) o constituia țărănimea. Ideile mai vechi ale poporanismului, puse în circulație în jurul anului 1900, au fost reluate, îndată după război, de mișcarea țărănistă. Preluarea a fost cu atît mai ușoară cu cît ideologul poporanismului, Constantin Stere, a fost unul din fondatorii țărănismului. Statul român, afirma el în 1921, nu poate fi
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care i le provoacă stimulii din mediul înconjurător. Școala, care vrea să-l introducă direct în mediul culturii naționale și umanitare, îl depărtează de posibilitatea de a cunoaște realitatea prin propria experiență. Pe de altă parte, există un principiu pedagogic, pus în circulație de Comenius, Rousseau și Pestalozzi principiul intuiției care cere ca învățămîntul să se întemeieze pe contactul nemijlocit cu lucrurile. Regionalismul nu se reduce la studiul diferitelor obiecte de învățămînt potrivit principiului intuiției; se are în vedere studierea vieții regionale sub
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
efectiv mai mic de copii și tineri școlarizați, cheltuiau, în 1968, de aproximativ zece ori mai mulți bani pentru educație decît țările în curs de dezvoltare. Deși apreciat pentru capacitatea de cuprindere a unei vaste problematici la educației, pentru ideile puse în circulație și pentru propunerile formulate, raportului lui Ed. Faure și al colaboratorilor săi a provocat și obiecții, din care cea mai pertinentă pare a fi aceea că uneori critica instituției școlare amintește prea mult de spiritul concepției de deșcolarizare a societății
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
p. 229); ritmul realizat a fost departe de a se apropia de prevederile de acum două decenii. Cu un ritm mai lent sau mai rapid de dezvoltare, sistemele educaționale vor continua să-și apropie obiectivele, metodele și formele de instruire puse în circulație de cercetările din deceniile șapte, opt și nouă; ele vor fi selectate în funcție de resursele materiale și umane ale fiecărei țări. Spre obiectivele educației, puse în evidență în cea de-a doua jumătate a secolului XX, se orientează cei mai mulți dintre teoreticieni
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
traduc lucrări teoretice, apar câteva studii care indică drept necesară culegerea fidelă (I. Nădejde, M. Schwarzfeld), se publică folclor din mai toate provinciile românești, sunt tipărite câteva poezii populare comunicate de I. Creangă, deși, tot aici, prolificul Th. D. Speranția pune în circulație o serie de anecdote îndoielnice, pe care le dă drept populare. În preocuparea față de limba literară, redactorii C. (I. Nădejde, în special) propun modelul limbajului popular și invocă avantajele cercetării științifice a limbii. G.D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286392_a_287721]
-
variabilă). Există însă și un mod superior în care se poate face haz, fără a inculpa, un haz de nacaz, cu ironii nemușcătoare și, mai ales, cu autoironii: cel al marelui humor. Distincția între micul și marele humor a fost pusă în circulație europeană abia în 1916, de către Harald Höffding tocmai prin cartea de față. Pentru el, marele humor era întruchipat doar de cîteva personaje, chemate la viață de niște autori cu renume. Aceștia dădeau glas unei atitudini speciale față de lumea ridicolului, printr-
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
nuvela Drumul spre țară, a cărei acțiune se petrece în zilele Dictatului de la Viena, a fost premiat în 1941 la concursul organizat de ziarul sibian „România nouă”. Antologia comentată Plugarii condeieri din Banat (1943) a atras atenția prin ineditul materialului pus în circulație și prin noua perspectivă sociologică asupra fenomenului literaturii vernaculare. Ț. a publicat numeroase contribuții în domeniul filologic, adunate în volumele Studii de istorie și limbă literară (1970), Corelația limbă - literatură (1971), Opțiuni și retrospective (1989), Pentru o nouă istorie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290150_a_291479]
-
pentru tinerii căsătoriți din partea unui tată de familie), că o femeie inițiată în tainele amorului este mai potrivită ca soție decât o fecioară. Începe așadar cu multă ezitare, desigur să se vorbească despre educația sexuală a domnișoarelor. Din 1903, sunt puse în circulație broșuri informative pentru uzul tinerelor fete. Triumful căsătoriei din dragoste În acest sfârșit de veac însă, faptul major nu are legătură nici cu spiritul, nici cu trupul, ci cu inima domnișoarelor și a tinerilor bărbați, căci asistăm la triumful căsătoriei
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
o reflectă. Analiza de față încearcă să surprindă relația intimă dintre textul manualelor de istorie și contextul politico-cultural. Examinând conexiunile și joncțiunile dintre discursul istoriografic propagat prin intermediul literaturii didactice și ambientul politic și cultural în cadrul căruia aceste discursuri au fost puse în circulație socială, analiza de față își propune să facă "inferențe valide și replicabile de la texte la contextele utilizării acestora" (Krippendorff, 2004, p. 18). În cadrul schemei analizei discursive elaborate de Phillips și Hardy (2002), demersul de față poate fi localizat mai degrabă
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
35-36). Abecedarul lui Pleșoianu este, indiscutabil, o pasionantă pledoarie pentru dragostea patriotică și națională. Problema care survine este aceea de decodare semantică: ținând cont de multiplele semnificații ale națiunii, cum trebuie înțelese conceptele de patrie și națiune așa cum sunt ele puse în circulație în paginile acestui abecedar din 1828? Pleșoianu spune că, deși oamenii care respectă legile creștine pot fi fericiți în orice țară, " Noi însă, iubiții miei prieteni, avem țara noastră, pe care o numim Patrie, au muma noastră, căci ea ne
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Traianu, dupa-ce a sfermatu poporulu dacu si-a nemicitu imperatî'a lui, aduse nenumerata multîme de ómeni dein Rom'a sî din Italí'a sî-i asiedià in Daci'a cea lipsita de locuitori" (Moldovan, 1866, p. 11). Idei aproximativ identice pune în circulație și Albineț în manualul său de istorie a Moldovei: "Pământul Daciei, deșărtat de lăcuitori cu prilejul resboiului, pentru a nu rămâne nefolositoriu Romanilor, hotărâ Traian ca să-l împoporeze cu colonii din Italia" (Albineț, 1845, pp. 7-8). În acest scop, aduse
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
1874, p. VIII) din amvonul căreia s-a predicat "Evanghelia națională" (Ghibu, 1975, p. 118). Cărturari militanți ai ideii naționale ca Simion Bărnuțiu au elaborat, prin scrierea de tratate de specialitate, o nouă viziune asupra naționalității care a fost rapid pusă în circulație în literatura școlară. S-a produs astfel tranziția dinspre "patriotismul civic" către "naționalismul etnic", în paralel cu deplasarea de la "pedagogia obedienței" înspre "pedagogia xenofobiei". Mutații atât de substanță cât și de structură sunt reperabile și în memoria colectivă modelată statal
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Patria lor), publicată în 1905 și tradusă în engleză sub titlul My Country, Right or Wrong (1910); și discursul de apărare desfășurat sonor în fața juriului la procesul intentat lui Hervé în același an 1905, care concentrează ideile forță ale cărții, pus în circulație textuală sub denumirea "Antipatriotism". Hervé era pe deplin conștient de puternicul șoc pe care îl provocau ideile sale care lezau sentimentele patriotice. Acesta este motivul pentru care se ante-pronunță în locul juraților în pledoaria sa susținută la tribunal, condamnându-se în numele
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cauționată de autoritățile statale prin introducerea principiului manualelor alternative în pedagogia românească, a avut ca efect direct constituirea unei "piețe a memoriei colective" (cum o numește S. Antohi în contextul dialogului cu A. Zub, 2002, p. 122), în care sunt puse în circulație versiuni diferite despre trecut, fiecare dintre acestea reprezentând interesele grupurilor specifice care le-au elaborat și le susțin. Formal, conceptul de "piață a memoriei colective" poate fi definit drept spațiul social în care diferiți producători culturali lansează în arena publică
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
idei forță, noua semantică a trecutului se sprijină și pe un al treilea pilon structural: anticomunismul. Vom urmări, în această secțiune finală a lucrării, articularea progresivă a discursului anticomunist ca retorică oficială de stat, singura legitimată simbolic pentru a fi pusă în circulație în forumul public. Simbolul oficializării noii ortodoxii discursive a anticomunismului este exprimat de comandarea și asumarea publică, de către Președinția României, a Raportului de condamnare a comunismului elaborat de către "comisia adevărului" condusă de V. Tismăneanu. Examinarea procesului de impunere a unei
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
de a traduce și a tipări în limba română este simptomul acestei schimbări profunde. În secolul al XVI-lea, Brașovul este central de traducere a manuscriselor slavone în română. Scrieri populare, lucrări de drept, texte religioase sînt traduse, copiate și puse în circulație. Începînd din 1550, difuzarea cunoaște, împreună cu dezvoltarea tiparului, un avînt real. Primul catehism românesc este tipărit în 1544 și este datorat inițiativei sașilor din Sibiu, care încearcă să propage luteranismul printre români. Brașovul este un punct de contact între negustorii
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
patrioți. Prin tactică, ei se dovedesc a fi prudenți. Unitatea celor două principate moldo-valahe nu este revendicată oficial în Proclamația de la Islaz din iunie 1848, însă proiectul unirii circulă în cercurile revoluționare. Refugiați din Moldova la Brașov, Alecsandri și Russo pun în circulație textul Principiilor pentru reforma patriei, care integrează unirea Moldovei și a Țării Românești într-un singur stat român. În iunie și iulie 1848, Rosetti lansează proclamații-apel pentru frații din Moldova. Aceiași revoluționari optează pentru o negociere tactică cu Constantinopolul, suzeranitatea
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
pînă în ianuarie 1946. El încearcă să blocheze procesul de instalare a comuniștilor la putere și să impună, dincolo de deciziile occidentale, aplicarea întocmai a principiilor rezultate la Conferința de la Postdam. Aici, de la 17 iulie la 2 august, delegația americană a pus în circulație un memorandum pentru a sublinia neaplicarea în România și Bulgaria a declarației de la Yalta, asupra Europei eliberate. Cei Mari au luat decizia să elaboreze viitoarele tratate de pace: s-a specificat că aceste texte trebuiau să fie semnate cu "guverne
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
puzderi [resturi vegetale de la prelucrarea cânepii, ușor inflamabile, care ard cu flacără mare], / Să meargă focul la ceri, / Să vadă și Dumnezeu / Ce noroc am avut eu!" (p.154). Am mai sublinia printre meritele autoarei faptul că, în lucrarea sa, pune în circulație materiale inedite, fie culese personal, din comuna natală, fie aflate în manuscris, culese de Nicolae Macovei de la populația huțulă din Bucovina. Cercetarea întregii creații populare din Bucovina, când, de fapt, se puteau redacta lucrări ample pentru fiecare dintre universaliile ontologice
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
mai târzii ale lui Wittgenstein ar fi luate prea în serios dacă ar fi studiate, discutate și criticate. Decizia de a le ignora exprimă și convingerea că între ele și Tractatus nu există nimic comun. Russell este cel care a pus în circulație expresiile „Wittgenstein I“ și „Wittgenstein II“. Mi se pare interesant de observat că, referindu-se la gândirea mai târzie a lui Wittgenstein, Russell nu avea nici o îndoială că înțelege foarte bine despre ce este vorba. Siguranța lui contrastează cu reținerea
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
clarificări și distincții (în afara cazului în care termenul este pur și simplu folosit ca o formă fără fond, ca în discursurile teoretice și jurnalistice citate mai sus). Așa cum reamintește Mike Featherstone (1991: ff), jurnaliștii, impresarii culturali și teoreticienii inventează și pun în circulație discursuri precum cel despre postmodernism cu scopul de a-și spori capitalul cultural, de a se face remarcați, de a promova anumite artefacte sau practici culturale ca fiind de ultimă oră, de a vehicula noi idei și sensuri. Discursul postmodern
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
însușite de public, care utilizează anume piese și imagini rezonante pentru a-și exprima propriile idei despre stil, imagine și identitate. Cultura media oferă resursele necesare pentru a produce sensuri, satisfacție și identitate; totodată, ea creează o identitate specifică și pune în circulație materiale care, prin eficacitatea lor, îi pot plasa pe consumatori în anumite roluri (de exemplu, macho-ul Rambo, Madona cea sexy, slackeri nemulțumiți, adolescenți violenți, asemenea lui Beavis și Butt-Head etc.). Mai ales efectele produse de Beavis și Butt-Head au
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
și le transformă într-o tendință de identificare cu tinerii slackeri, rockeri sau cu violența nihilistă de tip heavy-metal la care se dedau Beavis și Butt-Head. Textele mijloacelor de comunicare populare reprezintă o expresie a sentimentelor și experiențelor publicului și pun în circulație efecte care le structurează și formează gîndirea și comportamentul. Textele culturii media prezintă, așadar, efecte distincte și puternice ce trebuie studiate cu grijă și supuse unei critici de diagnoză un proiect pe care îl voi continua în capitolele următoare. NOTE
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Astfel, rapul poate deveni cu ușurință un fetiș și un mod de asimilare. Rapul a fost asimilat și în cadrul reclamelor la pantofi, la mașini și chiar la produse alimentare. Însă toate acestea au efecte duble și chiar multiple. Rapul poate pune în circulație opinii și acțiuni, poate îndemna oamenii să lupte împotriva sistemului opresiv. Și poate funcționa doar ca stimul sexual și ca mod de deconectare, fiind cooptat unor scopuri conservatoare. În plus, evocarea în muzica rap a istoriei ori politicii ar putea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]