20,995 matches
-
000 de tone de minereu. Industria minieră s-a dezvoltat și în perioada sovietică. În 1931 s-a pus piatra de temelie a Combinatului Metalurgic de la Krivoi Rog, care a început să producă oțel din anul 1934. Industria minieră din bazinul Krivoi Rog a lăsat în urmă depozite uriașe de material steril, răspândite în întreaga regiune. Aceste depozite conțineau procente importante metale rare, metale grele, aur, wolfram și, foarte probabil, uraniu. La începutul anilor 1980, conducerea sovietică și-a pus problema
Mari lucrări inutile (România) () [Corola-website/Science/336931_a_338260]
-
pe un teren de roci stâncoase și nestâncoase, având o înălțime de 34 m, iar lungimea coronamentului fiind de 512 m, volumul lacului fiind de 600 mil. m, având o suprafață de 5200 ha, debit deversor 11700 m/s, suprafață bazin 579.200 km, tip deversor Vane. Lacul de acumulare, situat în arealul comunei Gogoșu, este construit tot în colaborare cu ex-Iugoslavia. Pe lângă valoarea lor economică, aceste lacuri constituie și puncte de atracție turistică, prin frumusețea peisajului de pe malurile lor. S.H.E.N.
Porțile de Fier II () [Corola-website/Science/337024_a_338353]
-
Ceremușul Negru (la est). Din punct de vedere geologic, este compus din gresie și fliș, cu filoane de . Există și zone cu roci vulcanice, și se întâlnesc frecvent grohotișuri. O mare parte din masiv servește drept cumpănă a apelor între bazinele hidrografice ale Prutului și Tisei (multe secole, pe aici a fost și o frontieră între diferitele state cărora le aparțineau regiunile istorice Galiția și Transcarpatia). Partea de vest, cu vârful (2020 m) se află în Transcarpatia — în bazinul hidrografic al
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
apelor între bazinele hidrografice ale Prutului și Tisei (multe secole, pe aici a fost și o frontieră între diferitele state cărora le aparțineau regiunile istorice Galiția și Transcarpatia). Partea de vest, cu vârful (2020 m) se află în Transcarpatia — în bazinul hidrografic al Tisei, în timp ce partea răsăriteană se întinde către sud-est. Pe ambele părți ale Muntelui Negru separă văi adânci — șaua Polonină (înălțime de până la 1550 m). Partea de vest are o altitudine relativă de 300 m; înspre est — creasta monotonă
Muntele Negru () [Corola-website/Science/337036_a_338365]
-
3 m/s. În amonte de satul Broșteni, s-au creat două lacuri de acumulare cu o lungime de 0,3 și, respectiv, 0,5 km, cu lățimea de baraj de 130-150 m și adâncimi de 3,0-2,8 m. Bazinul râului este situat pe malul stâng al Nistrului în partea sudică a Podișului Podoliei. Cotele absolute ale cumpenelor de apă variază între 150 și 270 de metri. Suprafața este deluroasă, dezmembrată de multe vâlcele și ravene. Dealurile au versanți domoli
Râul Rîbnița () [Corola-website/Science/328433_a_329762]
-
rezervație naturală de tip paleontologic) situată în județul Bacău, pe teritoriul administrativ al orașului Comănești. Aria naturală cu o suprafață de 0,10 hectare este situată în partea nord-vestică a județului Bacău, pe suprafața teritorială sud-vestică a orașului Comănești, în bazinul inferior al văii Supanulu, aproape de vărsarea acesteia în râul Trotuș. Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin "Legea Nr.5 din 6 martie 2000" (privind aprobarea "Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate") și
Strate tip pentru „Formațiunea de Supan” () [Corola-website/Science/328448_a_329777]
-
I al Ungariei au extins în mod semnificativ castelul Buda. În acest oraș au avut loc întâlniri regale, întreceri sportive și turniruri medievale, întâlniri diplomatice și de aici a fost condus Regatul Ungariei, precum și toate statele vasale din Balcani și Bazinul Carpatic. Gradul de lux al castelului din Buda a sporit progresiv și în secolele XIV-XV, în timpul domniei lui Sigismund de Luxemburg, au fost realizate cele mai semnificative refaceri, fiind aduse materiale de construcții din Austria și Boemia. Apogeul splendorii castelului
Castelul Buda () [Corola-website/Science/328454_a_329783]
-
de pompare a apei și constituie 200, 5 m. Relieful din zona orașului Balți, este sub forma unei câmpii deluros. Prin mijlocul municipiului trece pieziș de la NE către SE, o culme înaltă (200-300 m) și strâmtă (4-8 km) care desparte bazinul Prutului de al Răutului. Înăuntrul acestor două bazine, numeroase culmi prelungi și mai rotunjite se ramifică, lăsându-se în trepte, printre afluenții celor două ape. De aici, aspectul valurat al reliefului acestui oraș a cărui unitate teritorială, imperfectă, constă în
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
m. Relieful din zona orașului Balți, este sub forma unei câmpii deluros. Prin mijlocul municipiului trece pieziș de la NE către SE, o culme înaltă (200-300 m) și strâmtă (4-8 km) care desparte bazinul Prutului de al Răutului. Înăuntrul acestor două bazine, numeroase culmi prelungi și mai rotunjite se ramifică, lăsându-se în trepte, printre afluenții celor două ape. De aici, aspectul valurat al reliefului acestui oraș a cărui unitate teritorială, imperfectă, constă în faptul că închide între granițele sale obârșiile celei
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
curgere, până la 5 m/s și debit redus. Debitul crește doar în timpul ploilor și topirii zăpezilor. În sezonul arid albia acestora seacă complet. Sursa principală de apă constituie izvoarele și precipitațiile atmosferice. Răut Primăvara în lunile martie-aprilie, topirea zăpezilor din bazinele râurilor produce ridicarea nivelului de ape în râuri. De asemenea și în perioada caldă a anului, ploile torențiale contribuie la formarea viiturilor pluviale. Debitul maxim instantaneu ale apelor mari de primăvară a fost de 35,8 m/s înregistrat în
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
Ca rezultat 120 de familii au rămas fără casă. Pentru a stopa inundațiile sezoniere malurile ambelor râuri au fost înduguite. Râul Răuțel traversează teritoriul mun. Bălți pe o lungime de 8.9 km. În limitele administrative ale orașului sunt 4 bazine artificiale acvatice. zăcămintele apelor minerale naturale (Izvoraș) Fondul radioactiv în Bălți este stabil și nu prezintă pericol pentru mediu și populație. În primăvara lui 2011, a fost publicat un studiu cu privire la starea radioactivității în Moldova care a stabilit că în
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
0,3 - 0,6 mln. cel/ml.), în aval de orașul Bălți bacterioplanctonul sporește de 7-10 ori. Ihtiofauna piscicolă a râurilor Răut și Răuțel este compusă din specii ce aparțin complexului limnofil. Din cele 22 de specii care populează în bazinul Răutului, în sectorul orașului Bălți predomină fufa ("Leucaspius delineatus"), porcușorul ("Gobio obtusirostris") și carasul argintiu ("Carassius gibelio"). În exemplare unitare se întâlnesc osarul ("Pungitius platygaster") și moaca de brădiș ("Proterorhinus marmoratus"). Unele himenoptere sunt utilizate la reglarea efectivului de buhe
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
5 cm lungime. Păianjenii enumerați vânează prada din ambuscadă și nu folosesc pânze speciale. În locuințele umane sunt răspândite așa specii ca: "Pholcus phalangioides", "Holocnemus pluchei", pânza cărora se acumulează, "Dysdera crocata" etc. Se cunosc și specii care habitează în bazine acvatice: "Dolomedes fimbriatus" - o specie semiacvatică, vânează prada pe suprafața apei și "Argyroneta aquatica" care duce un mod de viață complet acvatic, construind o cupolă subacvatică din mătase. Ambele specii se întâlnesc în apele lin curgătoare sau stagnante. În păduri
Geografia municipiului Bălți () [Corola-website/Science/328473_a_329802]
-
Complexul templului este încercuit de 7 ziduri concentrice, numite "prakarams" sau "mathil suvar". Spațiul exterior al primelor două prakarams cuprinde magazine, restaurante și tarabe cu flori. Restul complexului cuprinde "gopurame" (turnuri-porți), pavilioane, altare, și numeroase alte clădiri cu băi și bazine de apă. Altarele templului sunt în număr de 50 și conțin imagini și statui ale diferitelor zeități și personaje mitologice din hinduism precum Vișnu, Brahma, Vibhishana, Hanuman sau Garuda. Altarul principal este acopeirt cu aur și conține statuia lui Ranganatha
Templul Sri Ranganathaswamy () [Corola-website/Science/336460_a_337789]
-
Santa Maria della Salute (în ) sau mai simplu că Salute, este o bazilica minoră din secolul al XVII-lea situată în sestiere Dorsoduro din orașul italian Veneția. Ea se află pe o suprafata îngustă de pământ între Canal Grande și Bazinul Sân Marco, ceea ce face biserică vizibilă de la intrarea pe apă în Piață Sân Marco. "Santa Maria della Salute" face parte din parohia Gesuati și este cea mai recentă dintre așa-numitele biserici ale ciumei. În 1630, Veneția a trecut printr-
Bazilica Santa Maria della Salute din Veneția () [Corola-website/Science/333431_a_334760]
-
cu vedere la Canalul Giudecca și aproape pe toată lungimea să, cu un traseu lung de aproximativ un kilometru care începe din spatele Gării Maritime din Sân Basilio și se termină la Punta della Dogana, unde Canalul Giudecca se varsă în Bazinul Sân Marco. Fiind în totalitate expusă către sud, ea este foarte însorită și constituie o destinație tradițională pentru plimbări primăvară și vară, aici aflându-se baruri, gelaterii și restaurante. este una dintre cele mai vechi zone ale orașului. De fapt
Fondamenta delle Zattere () [Corola-website/Science/333482_a_334811]
-
depozitarii acestui valortos produs pentru Republică Venețiana. În timpul epidemiilor de ciumă, pe acest mal s-a aflat un spital pentru bolnavi, de unde și numele de "Zattere agli Incurabili". Fondamenta delle Zattere este împărțită în patru secțiuni, de la Sân Basilio până la Bazinul Sân Marco:
Fondamenta delle Zattere () [Corola-website/Science/333482_a_334811]
-
reprezintă faptul că masculii au în general cozi mai lungi decât femelele, pentru a adăposti hemipenisurile. De asemenea, masculii au pinteni pelvieni mai lungi, folosiți la agățarea și stimularea femelei în timpul copulației. Pintenii pelvieni sunt singurele semne exterioare ale rudimentelor bazinului și picioarelor din spate, prezente la boa și pitoni. Coloritul Boa constrictor poate varia mult în funcție de localizare. Șerpii au în general o culoare de bază brun, gri sau crem, iar partea dorsală este ornată cu 15-20 benzi transversale în formă
Șarpe boa () [Corola-website/Science/329998_a_331327]
-
importanță comunitară, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în România) și se întinde pe o suprafață de 544 hectare. Situl reprezintă o zonă împădurită (pădure seculară virgină de brad și fag) încadrată în bioregiune alpină aflată în bazinul superior al Văii Doftanei (păduri de foioase, păduri în amestec, tufărișuri, pajiști alpine și subalpine, ape curgătoare, cheiuri, stâncării); ce conservă habitate naturale de tip: "Păduri dacice de fag (Symphyto-Fagion)", "Păduri de fag de tip Luzulo-Fagetum" și "Tufărișuri alpine și
Pădurea Glodeasa () [Corola-website/Science/330465_a_331794]
-
este gălbuie sau portocalie. Durata de viață a țiparului electric în sălbăticie este necunoscută. Masculii în captivitate (în acvarii) trăiesc 10-15 ani, iar femelele 12-22 de ani. Țiparul electric este răspândit în regiunile tropicale din nordul Americii de Sud: râurile din Guiane, bazinul Orinocului și în partea mijlocie și inferioară a bazinului Amazonului (Venezuela, Surinam, Peru, Guiana, Guiana Franceză și Brazilia). Țiparul electric este un pește tropical de apă dulce, bentopelagic. Trăiește în apele lente, pe funduri mâloase ale râurilor, pâraielor, bălților, lacurilor
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
electric în sălbăticie este necunoscută. Masculii în captivitate (în acvarii) trăiesc 10-15 ani, iar femelele 12-22 de ani. Țiparul electric este răspândit în regiunile tropicale din nordul Americii de Sud: râurile din Guiane, bazinul Orinocului și în partea mijlocie și inferioară a bazinului Amazonului (Venezuela, Surinam, Peru, Guiana, Guiana Franceză și Brazilia). Țiparul electric este un pește tropical de apă dulce, bentopelagic. Trăiește în apele lente, pe funduri mâloase ale râurilor, pâraielor, bălților, lacurilor și mlaștinilor. Preferă zonele foarte umbrite, în care apa
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
ajung la aproximativ 10 cm. Țiparul electric figurează ca specie neamenințată (LC) pe listă roșie a IUCN. Este comun în arealul lui, dar în densități mici. Țiparul electric are o importanța economică redusă. El este consumat uneori de către localnicii din bazinul Amazonului, totuși el este evitat din cauza șocurilor electrice care pot fi emise până la opt ore după moartea lui. Deși nu are nici o importanța economică, țiparul electric a fost pentru mai mulți ani o sursă constantă în studiile experimentale ale fenomenelor
Țipar electric () [Corola-website/Science/330483_a_331812]
-
și înierbate din America de Nord (Canada și Statele Unite), de la 25° la 54° latitudine nordică. El este răspândit în râurile care se varsă în Oceanul Atlantic și în Golful Mexic, de la Noua Scoție si Noul Brunswick până la Alabama, Marile Lacuri, Golful Hudson și bazinul Mississippi. Somnul pitic au fost introdus în țările din nordul, vestul și estul Europei, Orientul Mijlociu, Noua Zeelanda, Chile și Puerto Rico (US). El au fost, de asemenea, introdus în vestul Statelor Unite și Columbia Britanică. În Europa apuseană a fost introdus întâi în
Somn pitic () [Corola-website/Science/330501_a_331830]
-
2011, prin modificarea și comletarea H.G. 1284/2007 (privind declararea ariilor de protecție specială avifaunistică, ca parte integrantă a rețelei ecologice europene Natura 2000 în Romania) și se întinde pe o suprafață de 1.108 hectare. Aria protejată aflată în bazinul inferior al râului Teleorman și încadrată în bioregiunea geografică continentală a Câmpiei Burnazului (subunitate geomorfologică a Câmpiei Române), reprezintă o zonă naturală (râuri, lacuri, pășuni, terenuri arabile și culturi și păduri de luncă) ce asigură condiții de hrană, cuibărit și
Vitănești - Răsmirești (sit SPA) () [Corola-website/Science/331083_a_332412]
-
naturală reprezintă o zonă (râuri, lacuri, păduri de foioase, păduri în tranziție, pășuni, mlaștini, turbării, terenuri arabile cultivate și pajiști) încadrată în bioregiunea continentală a Podișului Hârtibaciului (subunitate geomorfologica a Podișului Târnavelor, ce aparține Depresiunii colinare a Transilvaniei) și a bazinului mijlociu al Oltului. Situl este fragmentat de cursurile mai multor râuri, printre care cele mai importante aparțin bazinelor hidrografice ale Ticușului (cu afluentul de stânga râul Mălei) și Homorodului (cu afluenții Homorodul Mic, Zeifăn, Homorodul Mare și Valea Mare). Situl
Hârtibaciu Sud - Est () [Corola-website/Science/331065_a_332394]