21,616 matches
-
reduse pentru ca întreagă putere să aparțină poporului ce trebuia să elaboreze constituții în fiecare stat, conferind guvernului puterile pe care le putea exercită numai când era în interesul poporului și a-și rezerva însuși drepturile fundamentale ca răsplată muncii în dări mici, viața și libertatea, iar puterile limitate ale conducerii trebuiau să fie exercitate de poporul însuși, prin reprezentarea egală și legislativă, prin vot general și dreptul fiecăruia de a fi ales în funcție. Dar guvernul provincial, statal, trebuia să fie
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
să aibă la dispoziție o armata ce trebuia să frângă democrația pentru a înfăptui o redistribuire a bogăției. Toate slujbele guvernamentale trebuiau controlate de aristocrație, iar restricțiile constituționale trebuiau să prevină legile populare ce puteau prejudicial clasele de sus, iar dările și taxele pentru susținerea forțelor armate și bisericilor de stat trebuiau percepute egal de la popor, nu de la cei bogați, în funcție de capacitatea lor de plata. Curțile judecătorești nu trebuiau să arate bunăvoința în față debitorilor, servitorilor, funcționarilor ce doreau să schimbe
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
și acesta avea dreptul să-l reformeze sau să-l înlăture pe calea ce o crede de cuviință. Slujbele și demnitățile nu puteau fi moștenite. Se stipula separarea puterilor în stat, necesitatea de alegeri corecte și dese, nici un fel de dări sau taxe fără reprezentare, nici chiar temporar sub motiv de forță majoră, legile nu puteau avea caractere retroactive, învinuitul avea dreptul să cunoască învinuirile ce i se aduc, să se confrunte cu acuzatorii și martorii, să nu fie silit să
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
revoltele, și democrații care doreau un guvern central slab, îngrădit în drepturile sale, micii fermieri și micii comercianți favorizând suveranitatea statului lor, de asemenea, liderii acestora cereau guvernului central să nu i se acorde dreptul de a impune și percepe dări și taxe sau de a controla forțe armate, de a reglementa comerțul și de a decreta legi de navigație, toate taxele și impozitele trebuind să fie votate de Legislativele statelor ce dispuneau de forțe armate proprii care să nu fie
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
Parlament unicameral-Congresul, ce era ales anual, în care fiecare stat avea un număr egal de delegați, independent de numărul populației. Nu se prevedea funcția de președinte, iar puterile Congresului erau restrânse, statele menținându-și suveranitatea în impunerea și perceperea de dări, baterea monedei, emiterea de bancnote, elaborarea legilor privind comerțul și creditul. Dar principalele drepturi acordate Congresului nu puteau fi exercitate decât cu acordul a nouă state din treisprezece: dreptul de a declara război, de a fixă efectivele militare de uscat
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
și proprietatea țăranilor moșneni care trăiau în obști. Într-un alt document scris în 1690, se atestă existența comunei Ștefești în timpul lui Constantin Brâncoveanu 1688-1714 ca sat care este înscris în condica de venituri și cheltuieli a domnului. Satul plătește dări către domn, alături de satele Chiojd, Starchiojd, Bataca, Ogrețin, Bătrâni, Drajna. Pe lângă plata dărilor avea și îndatoriri militare. Spre sfârșitul secolului al XIX și începutul secolului XX-lea se formează și cea de-a treia așezare a comunei - satul Târșoreni, situat
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
în 1690, se atestă existența comunei Ștefești în timpul lui Constantin Brâncoveanu 1688-1714 ca sat care este înscris în condica de venituri și cheltuieli a domnului. Satul plătește dări către domn, alături de satele Chiojd, Starchiojd, Bataca, Ogrețin, Bătrâni, Drajna. Pe lângă plata dărilor avea și îndatoriri militare. Spre sfârșitul secolului al XIX și începutul secolului XX-lea se formează și cea de-a treia așezare a comunei - satul Târșoreni, situat pe partea dreaptă a râului Varbilău. O altă variantă a denumirii comunei Ștefești
Comuna Ștefești, Prahova () [Corola-website/Science/301738_a_303067]
-
numere de casă. Toți locuitorii sunt români. Despre această așezare nu se cunosc prea multe. Localitatea este așezată pe o vale destul de mică, locuită de oameni harnici si cinstiți. Locuitorii satului, în evul mediu, erau de origine nobilă, scutiți de dări anuale și și-au căștigat aceste privilegii prin credința cu care au apărat fortăreața lui Ștefan Báthory (rege al Poloniei și principe al Transilvaniei) din Șimleu Silvaniei. Prima atestare documentară a satului datează din anul 1213, lucru ce denotă că
Bădăcin, Sălaj () [Corola-website/Science/301773_a_303102]
-
mult mai veche. Principalul act care numește localitatea este din timpul regelui Ungariei Carol Robert de Anjou, datat la 13 mai 1319 ca un sat „creștin ortodox”. În anul 1578 Dieta din Cluj hotărăște ca localitatea să fie scutită de dări deoarece este domeniu crăiesc. "Monumentul Eroilor Români din Primul Război Mondial". Monumentul, de tip obelisc, este amplasat în curtea Bisericii Ortodoxe, fiind ridicat în anul 1936, în memoria eroilor români căzuți în Primul Război Mondial. Obeliscul a fost realizat prin
Frunzeni, Mureș () [Corola-website/Science/300579_a_301908]
-
locuitorii satului se refugiază într-o pădure din apropiere, pădurea Rogina, până la dispariția epidemiei. Locuitorii satului Maiorești, iobagi, ca și ceilalți locuitori ai satelor învecinate se aflau sub stăpânirea baronilor de la Brâncovenești. Datorită muncilor grele la care erau supuși, precum și dărilor împovărătoare, mulți din locuitorii satului s-au refugiat în Moldova. Mai tarziu, în 1848, oamenii boronului l-au obligat și pe preotul satului, N. Handrea să ia calea Moldovei. Datorită aceluiași tratament din partea baronului, alți locuitori ai satului au ales
Maiorești, Mureș () [Corola-website/Science/300587_a_301916]
-
istoricului Aurelian Sacerdoțeanu, soția banului Barbu Craiovescu, Neagoslava, a fost o frumoasă din Stroești, care a avut aici pământ de zestre și câteva sălașe de țigani (Sacerdoțeanu, 1974). La 22 mai 1523 - 1525, voievodul Valdislav al III - lea scutește de dări satele mânăstirii Bistrița - Vâlcea, printre care și Stroești. Nu se știe exact anul: 1523, 1524 sau 1525 în care satul Stroești devine sat de danie al mânăstirii Bistrița. Cert este că stroeștenii au fost deposedați de pământ într-un mod
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Leonăchescu, 2001). Actuala biserică a fost construită și pictată în stil neobizantin de catre Belizarie Paraschivescu între aniii 1881 - 1888. A fost târnosită în ziua de 14 octombrie 1888, de către episcopul Ghenadie al Argeșului, și poartă hramul Sf. Cuv. Paraschiva. După darea în folosință a noii bisericii, în 1888, biserica cea veche din lemn a fost donată satului Vărzăroaia, unde funcționează și astăzi (Leonăchescu, 2001). Școala Pentru a face comerț de tranzit la 1500 și pentru a face față judecății cu proprietarii
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
seria 1800-1821), București, pp. 26 și 27. BAR, II 85858. 4. BELDIE, Al. C., 1984. Rarități și endemisme floristice în județul Argeș. Comunicare la A 13 - a Sesiune Științifică de Vară a Societății Cultural - Științifice „Stroești - Argeș”, 28 iulie. În Dare de Seamă, Proces Verbal nr. 13, 28 - 29 iulie 1984, pp. 4 și 5. 5. CIAUȘANU, G.F., 1914. Superstițiile poporului român în asemănare cu ale altor popoare vechi și noi. Ediția I, 1914, Ediția a II-a, 2007, Editura Saeculum
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
populară din Stroești - Argeș, Casa Editorială Muntenia, București. 28. SACERDOȚEANU, A., 1974. Toponimie și onomastică pe Valea Vâlsanului, îndeosebi la Stroești - Argeș. Comunicare la A 3 - a Sesiune Științifică de Vară a Societății Cultural - Științifice „Stroești - Argeș”, 28 iulie. În Dare de Seamă, Proces Verbal nr. 3, 27 - 28 iulie 1974, pp. 5.
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
veniți de pe moșia Rotunda-Brădeanu, formând satul denumit inițial Rotunzeni și rebotezat "Gherăseni" după ce moșia pe care se afla a fost cumpărată de Ioan Emanuel Gherase. După aceea, a luat ființă și satul Sudiți, populat cu imigranți din Transilvania, scutiți de dări. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna făcea parte din plasa Câmpul a județului Buzău era formată din satele Bălaia, Cremenea, Gherăseni și Sudiți, cu o populație de 2220 de locuitori, ce trăiau în 426 de case. În comună funcționau
Comuna Gherăseni, Buzău () [Corola-website/Science/300816_a_302145]
-
2310 locuitori în total; în comuna Lipia funcționau o școală de băieți cu 66 de elevi, una de fete cu 44 de eleve, și 4 biserici. Comuna Gura Sărății avea cătunele Atârnați, Cârlești, Ciuhoiu, Dobrilești, Gura Sărății, Izvoru Dulce, Muscelu Dării, Nenciulești-Moșneni și Valea Botii, cu o populație totală de 3330 de locuitori; aici exista o școală de băieți cu 82 de elevi la Atârnați, una mixtă cu 72 de elevi (din care 17 fete) la Valea Botii și 3 biserici
Comuna Merei, Buzău () [Corola-website/Science/300825_a_302154]
-
Dorolea (în dialectul săsesc "Bästärz", în , "Kleinbistritz", în ) este un sat în comuna Livezile din județul Bistrița-Năsăud, Transilvania, România. Localitatea apare în documente la 1332 în registrele de dări ale parohiilor catolice din Transilvania, când la "Arida Bystricia", prima formă sub care satul este menționat, era preot Hermann. Evoluția așezării a stat permanent sub influența orașului din apropiere, chiar dacă o perioadă de timp satul aparținea din punct de vedere
Dorolea, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300874_a_302203]
-
Constantin Șerban, fostul domn al Țării Românești. Între anii 1660—1692 domeniul intră în administrația Pașalâcului de Oradea. În mențiunile documentare amintite nu sunt specificate obligațiile țăranilor față de stăpânul feudal. Se cunoaște însă că, până la sfârșitul secolul al XV-lea, dările românilor stabilite la Dieta de la Turda din 1548 se limitau la quinquagessima ovium, ei fiind scutiți de alte dări. Administrația austriacă stabilește după 1598 dijma din porci și oi, iar dacă erau sub 10 capete se puteau răscumpăra în bani
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
mențiunile documentare amintite nu sunt specificate obligațiile țăranilor față de stăpânul feudal. Se cunoaște însă că, până la sfârșitul secolul al XV-lea, dările românilor stabilite la Dieta de la Turda din 1548 se limitau la quinquagessima ovium, ei fiind scutiți de alte dări. Administrația austriacă stabilește după 1598 dijma din porci și oi, iar dacă erau sub 10 capete se puteau răscumpăra în bani. Românii mai aveau de prestat obligații în muncă și de făcut daruri de sărbători . Stăpânirea otomană a simplificat sistemul
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
după 1598 dijma din porci și oi, iar dacă erau sub 10 capete se puteau răscumpăra în bani. Românii mai aveau de prestat obligații în muncă și de făcut daruri de sărbători . Stăpânirea otomană a simplificat sistemul de percepere a dărilor, introducând dările globale. O analiză demografică a populației satului pentru secolele XVI— XVIII este mult îngreunată de penuria datelor, astfel încât, din cele 7 mențiuni documentare doar patru oferă și o situație a populației, situație, care la rândul ei, nu reflectă
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
dijma din porci și oi, iar dacă erau sub 10 capete se puteau răscumpăra în bani. Românii mai aveau de prestat obligații în muncă și de făcut daruri de sărbători . Stăpânirea otomană a simplificat sistemul de percepere a dărilor, introducând dările globale. O analiză demografică a populației satului pentru secolele XVI— XVIII este mult îngreunată de penuria datelor, astfel încât, din cele 7 mențiuni documentare doar patru oferă și o situație a populației, situație, care la rândul ei, nu reflectă realitatea, ci
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
consemnată mai frecvent în documente, în cazul satelor bihorene, începând cu secolul al XVIII-lea. Judele era ales dintre sătenii de vază, el administra veniturile satului, lua măsuri de pază, era judecător în toate pricinile locale, se îngrijea de strângerea dărilor către stat și stăpân De obicei, judele era ales dintre iobagii înstăriți, însă, de la caz la caz, putea fi ales chiar dacă nu intra în această categorie, dar avea, probabil, mai multă autoritate sau spirit organizatoric. De exemplu, la 1712 jude
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
a terasamentului căii ferate, unde va funcționa până la mijlocul secolului al XX-lea. Din 1779 este amintită încă o moară, așezată pe malul stâng al Crișului. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea se extinde pomicultura, locuitorii dădeau dare de fructe uscate și proaspete și după cazanele de fiert țuică. Începând cu anul 1753 sunt semnalate meșteșugurile, fără a fi specificate, ele aduceau un venit anual de 10 florini. Exista la 1779 și o cârciumă domenială, în care se
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]
-
și a canonicilor și a magiștrilor arhidiaconi Ioan de Albă și Benedict de Ozd, împuterniciți ai Capitlului de Albă Iulia, pe de altă parte"... Primele surse despre existența parohiei Ocnița amintesc anul 1330, în biblioteca grofului Teleki, "în actele de dare", iar în anul 1742 se amintește de existența unei biserici și a primei case parohiale. Biserică veche din lemn se află pe "dâmbul bună". În zona aceea a satului se află și astăzi "fântână bună" de unde duc apă toți sătenii
Ocnița, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300886_a_302215]
-
fructiferi. Despre localitatea Leșu se pomenește pentru prima dată, după cum afirma profesorul Anton Coșbuc, unul din fiii de seamă ai acestei așezări, în studiul său intitulat " Obârșia satului Leșu", la începutul sec. al XVII-lea. Este vorba despre catastifele de dare ale orașului Bistrița pe anul 1603, în care găsim consemnat și numele satului Leșu. Au existat în decursul timpului și alte puncte de vedere cu privire la vechimea satului Leșu. Astfel, preotul Anton Mălai, într-o descriere a parohiei greco-catolice Leșu, din
Leșu, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300881_a_302210]