22,374 matches
-
debarcării din Normandia din iunie 1944. De asemenea, solicitările de efective pentru fronturile din Africa de Nord și Mediterana erau mai mici și puteau fi asigurate cu ajutorul trupelor britanice și a altor state membre ale Commonwealthului. Ca urmare, grosul forțelor canadiene din afara granițelor țării nu au fost angajate în lupte regulate până la mijlocul anului 1944. De exemplu, soldații Diviziei I de infanterie canadiene, care era mobilizată în afara granițelor încă din decembrie 1939, au petrecut o bună parte a timpului în care fuseseră mobilizați
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
trupelor britanice și a altor state membre ale Commonwealthului. Ca urmare, grosul forțelor canadiene din afara granițelor țării nu au fost angajate în lupte regulate până la mijlocul anului 1944. De exemplu, soldații Diviziei I de infanterie canadiene, care era mobilizată în afara granițelor încă din decembrie 1939, au petrecut o bună parte a timpului în care fuseseră mobilizați în Anglia, fără să fie implicați în lupte directe. Pe de altă parte, trupele canadiene staționate în Anglia au asigurat alături de cele britanice apărarea teritoriului
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
atacurilor submarine, și pe Rigolette, pentru protejarea orașului Happy Valley-Goose Bay. Toți soldații canadieni care și-au desfășurat serviciul militar în Newfoundland în perioada 1939 - 1945, au fost decorați cu „Medalia Serviciului Voluntar” cu baretă de argint pentru serviciul în afara granițelor naționale. Guvernul din Newfoundland a bătut o medalie proprie în 1978, pentru toți cei care au luptat în forțele Commonwealthului, dar care nu fuseseră decorați cu medalii ale serviciului voluntar. Submarinele Puterilor Axei au efectuat acțiuni de luptă în apele
Istoria militară a Canadei în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/316234_a_317563]
-
putea transporta decât 34 de proiectile. Producția a fost oprită din cauza problemelor apărute. Mai târziu, la mijlocul anilor 1960, din cauza problemelor legate de această serie, tancurile T-54-1 au fost retrase din serviciu, iar turelele au fost folosite pentru fortificațiile fixe de la granița cu Republica Populară Chineză. Un noul model, denumit T-54-2 sau T-54 Model 1949 ("Obiekt 137R"), a fost dezvoltat. Acest model beneficia de o turelă similară celei folosite la tancul IS-3, în formă de dom, însă avea o subtăiere în
T-54/55 () [Corola-website/Science/316245_a_317574]
-
Marii Britanii în perioada 1852-1855. În 1813, ca ambasador special în Austria, a contribuit la formarea coaliției care l-a învins pe Napoleon I în Războiul celei de-a Șasea Coaliții. Ca ministru de externe (1828-1830, 1841-1846), a rezolvat disputele asupra graniței dintre Canada și SUA prin "Tratatul Webster-Ashburton" și Tratatul Oregonului. Ca prim-ministru, a format o coaliție guvernamentală, dar indecizia sa a zădărnicit eforturile de menținere a păcii, ducând la implicarea Marii Britanii în Războiul Crimeii. Fiind responsabil, din punct de
George Hamilton-Gordon () [Corola-website/Science/316261_a_317590]
-
aderat în cadrul WYSE Travel Confederation, se concentrează pe dezvoltarea proiectului la nivel național, în țările din care fac parte, asigurând accesul la facilitățile obținute de către posesorii de carduri, indiferent de țară de rezidență. An de an milioane de tineri traversează granițele pentru a cunoaște noi culturi, pentru a profita de diferitele oportunități de studiu, experiența de muncă la nivel internațional, dorința de aventură și explorare a necunoscutului.
Card Internațional de Identitate pentru Studenți () [Corola-website/Science/316291_a_317620]
-
Tobol (în ) este un afluent al Irtîșului, cu lungimea de 1.591 km. El se varsă în zona asiatică a Irtîșului, fiind un râu care curge în regiunea de graniță dintre Kazahstan și Rusia. Tobolul ia naștere în regiunea de graniță dintre Kazahstan (Qostanai) și Rusia (regiunea Orenburg) prin unirea pâraielor Bosbiie și Kokpektisaipe ce curg pe versanțiil sudici ai munților Ural. De aici traversează platoul Turgai și după ce a
Râul Tobol () [Corola-website/Science/320012_a_321341]
-
Tobol (în ) este un afluent al Irtîșului, cu lungimea de 1.591 km. El se varsă în zona asiatică a Irtîșului, fiind un râu care curge în regiunea de graniță dintre Kazahstan și Rusia. Tobolul ia naștere în regiunea de graniță dintre Kazahstan (Qostanai) și Rusia (regiunea Orenburg) prin unirea pâraielor Bosbiie și Kokpektisaipe ce curg pe versanțiil sudici ai munților Ural. De aici traversează platoul Turgai și după ce a alimentat 7 lacuri de acumulare, la 320 km traversează orașul Rudnâi
Râul Tobol () [Corola-website/Science/320012_a_321341]
-
soțului surorii sale mai mari, Maria Kirillovna, la Amorbach, în Bavaria. După înfrângerea Germaniei, lui Vladimir i-a fost frică să rămână în Germania, de teamă să nu fie capturat de sovietici, astfel că s-a mutat în Austria, lângă granița cu Liechtenstein. A încercat să treacă frontiera, dar nici Liechtenstein, nici Elveția nu i-au emis viză de ieșire, așa că a rămas în Austria, unde a trăit în zona de ocupație americană. Mai târziu, mătușa maternă a lui Vladimir, Infanta
Vladimir Kirillovici, Mare Duce al Rusiei () [Corola-website/Science/320049_a_321378]
-
Riga din martie 1921, visurile expansioniste sovietice au fost amânate. Războiul a făcut ca izolarea Rusiei față de foștii aliați, Franța și Regatul Unit, să crească și mai mult. Izolarea diplomatică a celor două foste puteri și dorința comună pentru revizuirea granițelor lor pe seama Poloniei, au dus la o apropiere rapidă a politicii Germaniei și Rusiei. După încheierea Congresului al X-lea al Partidului Comunist (bolșevic) din Rusia (1921), liderii de la Kremlin au luat hotărârea schimbării politicii externe a țării prin strângerea
Tratatul de la Rapallo (1922) () [Corola-website/Science/320077_a_321406]
-
de frontieră așa cum era trasată aceasta pe harta anexă ce însoțise ultimatumul din 26 iunie 1940. Discuțiile româno-sovietice s-au purtat în perioada 6 septembrie - 24 octombrie 1940 și s-au dovedit a fi foarte dificile, deoarece partea sovietică contesta granița româno-rusă existentă între 1877 și 1918 la gurile Dunării, pe talvegul brațului Chilia. Conducătorul delegației sovietice, generalul Matvei Malanin a afirmat că România este stăpână pe două brațe ale Dunării: Sulina și Sfântul Gheorghe și poate să-și asigure complet
Ostrovul Limba () [Corola-website/Science/320084_a_321413]
-
un schimb de păreri care nu au fost aplicate. În realitate, doi ofițeri cartografi, un maior britanic și un căpitan francez, au luat o hartă, o riglă și un creion neascuțit suficient și au trasat linii care au devenit ulterior granițe de state și interminabile subiecte de litigii sângeroase. Între granițele astfel trasate s-au format noi popoare, cu narativ propriu - parțial, real și parțial, fictiv - și aspirații teritoriale în afara granițelor stabilite (irakienii, care consideră Kuweitul ca parte integrală a Irakului
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
realitate, doi ofițeri cartografi, un maior britanic și un căpitan francez, au luat o hartă, o riglă și un creion neascuțit suficient și au trasat linii care au devenit ulterior granițe de state și interminabile subiecte de litigii sângeroase. Între granițele astfel trasate s-au format noi popoare, cu narativ propriu - parțial, real și parțial, fictiv - și aspirații teritoriale în afara granițelor stabilite (irakienii, care consideră Kuweitul ca parte integrală a Irakului, palestinienii ș.a.); poporul kurd a fost împărțit între patru state
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
neascuțit suficient și au trasat linii care au devenit ulterior granițe de state și interminabile subiecte de litigii sângeroase. Între granițele astfel trasate s-au format noi popoare, cu narativ propriu - parțial, real și parțial, fictiv - și aspirații teritoriale în afara granițelor stabilite (irakienii, care consideră Kuweitul ca parte integrală a Irakului, palestinienii ș.a.); poporul kurd a fost împărțit între patru state, Turcia, Siria (dominație franceză), Irak și Iran (dominație britanică), localități și familii (clanuri, s-au nimerit sub grosimea liniei de
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
Irakului, palestinienii ș.a.); poporul kurd a fost împărțit între patru state, Turcia, Siria (dominație franceză), Irak și Iran (dominație britanică), localități și familii (clanuri, s-au nimerit sub grosimea liniei de creion - localitatea Rafah a fost tăiată în două de granița dintre Sinai (Egipt) și Palestina, actualmente Israel, respectiv interlandul Hamas din Fâșia Gaza, unde cele două părți ale orașului s-au "reunit" prin peste o mie de tuneluri de contrabandă; „fermele Șaba”, la intersecția granițelor dintre Siria, Liban și Palestina
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
fost tăiată în două de granița dintre Sinai (Egipt) și Palestina, actualmente Israel, respectiv interlandul Hamas din Fâșia Gaza, unde cele două părți ale orașului s-au "reunit" prin peste o mie de tuneluri de contrabandă; „fermele Șaba”, la intersecția granițelor dintre Siria, Liban și Palestina (Israel), au rămas un permanent măr al discordiei într-o zonă cu mare potențial exploziv, etc.
Acordul Sykes–Picot () [Corola-website/Science/320081_a_321410]
-
iulie 1918. Decizia a fost foarte controversată și patru membri ai consiliului au demisionat în semn de protest. Germania nu a recunoscut noul rege și relația sa cu Consiliul a rămas tensionată. Consiliul nu a fost lăsat nici să determine granițele Lituaniei, nici să își înființeze o ambasadă la Berlin, nici să înceapă să formeze un sistem administrativ de stat. A primit mici fonduri pentru acoperirea cheltuielilor doar în septembrie 1918. Situația s-a schimbat când a izbucnit Revoluția Germană iar
Consiliul Lituaniei () [Corola-website/Science/320080_a_321409]
-
castelul Pustý hrad de lângă Zvolen, apoi de la începutul secolului al XV-lea a fost Castelul Zvolen și din jurul anului 1760 orașul Banská Bystrica (în ). La sfârșitul Primului Război Mondial, teritoriul său a devenit parte componentă a noului stat Cehoslovacia, aceste modificări de granițe fiind recunoscute prin Tratatul de la Trianon (1920). Comitatul Zvolen ("Zvolenská župa") a continuat să existe până în 1927, dar a avut granițe diferite. În timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945), cănd Cehoslovacia a fost temporar divizată, regiunea Hron ("Pohronská župa
Comitatul Zvolen () [Corola-website/Science/320107_a_321436]
-
Banská Bystrica (în ). La sfârșitul Primului Război Mondial, teritoriul său a devenit parte componentă a noului stat Cehoslovacia, aceste modificări de granițe fiind recunoscute prin Tratatul de la Trianon (1920). Comitatul Zvolen ("Zvolenská župa") a continuat să existe până în 1927, dar a avut granițe diferite. În timpul celui de-al doilea război mondial (1939-1945), cănd Cehoslovacia a fost temporar divizată, regiunea Hron ("Pohronská župa") a făcut înființată în 1940 ca parte din Slovacia independența, teritoriul său corespunzând cu cel al comitatului Zvolen ("Zólyom"). Capitala regiunii
Comitatul Zvolen () [Corola-website/Science/320107_a_321436]
-
cucerit de Imperiul Otoman în 1541 și de habsburgi în jurul anului 1598. La sfârșitul Primului Război Mondial, o mică porțiune de la nord de Dunăre a acestui comitat (cam 5% din teritoriu) a devenit parte componentă a noului stat Cehoslovacia, aceste modificări de granițe fiind recunoscute prin Tratatul de la Trianon (1920). Cea mai mare majoritate a rămas pe teritoriul Ungariei și s-a unit cu partea de est a comitatului Moson și cu o mică parte a comitatului Pojon pentru a forma comitatul "Győr-Moson-Pozsony
Comitatul Győr () [Corola-website/Science/320130_a_321459]
-
Mannlicher și un număr oarecare de puști Martini-Henry și 25.000 de baionete. Guvernul otoman a semnat Tratatul de la Sèvres, care avea prevederi precum menținerea Califatului și păstrarea controlului sultanului asupra orașului Constantinopol. Tratatul a fost considerat inacceptabil de naționaliști. Granițele propuse de tratatul de la Sèvres reflectau interesele de moment ale puterilor învingătoare, nu interesele popoarelor Imperiului Otoman. Premierul Venizelos a reușit să impună în tratat anexarea unor teritorii otomane, în ciuda opoziției aliaților. Puterile Antantei nu doreau ca anumite regiuni din
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
bolșevicii pe 3 martie 1918, după Revoluția din Octombrie, și a fost întărită prin prevederile Tratatului de la Batumi din 4 iunie 1918, semnat cu RD Armeană. După semnarea Armistițiului de la Moudros (30 octombrie 1918) a devenit clar pentru toată lumea că granița turco-armeană nu avea să rămână așa cum a fost definită la Batumi. Puternica diasporă armenească a purtat discuții intense cu guvernele Antantei cu privire la traseul acestei frontiere. „Cele paisprezece puncte” erau văzute ca documentul justificativ al pretențiilor armenilor, atâta vreme cât puteau puteau demonstra
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
a activităților armenilor și propunea un model de organizare a resurselor pe frontul de est, în special în regiunea Erzurum. În acest timp, guvernul rus a trimis un mesaj diplomatic prin care propunea redesenarea cu sprijinuul bolșevic nu doar a granițelor cu Armenia, dar și a celor cu Iranul. Sprijinul sovietic era absolut vital pentru mișcarea naționalistă turcă, în condițiile în care industria militară era practic inexistentă. În cadrul, bolșevicii au cerut ca orașele Van și Bitlis să fie transferate Armeniei. Această
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
A doua fază a luptelor de la Oltu (3 - 5 septembrie) a dus la alungarea definitivă a armenilor din regiune. Tratatul de la Alexandropol (2 decembrie 1920) a fost primul tratat semnat de revoluționarii turci. El a pus capăt acțiunilor militare la granița de răsărit, în regiunile cunoscute drept Armenia Wilsoniană. Prin acest tratat, Armenia a renunțat la prevederile favorabile ei în Tratatul de la Sèvres. După semnarea acestui tratat, în Armenia a avut loc o insurecție a bolșevicilor. Pe 28 noiembrie 1920, Armata
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
28 mai, grecii au debarcat la Ayvalik. Acest oraș mic a fost ales doarece fusese locuit de o puternică comunitate elenă mai înainte de Războaiele Balcanice. Războaiele Balcanice au schimbat natura regiunii. Locuitorii musulmani, care au migrat ca urmare a extinderii granițelor Greciei, de exemplu prin incorporarea Insulei Creta, s-au așezat în regiunea Ayvalik. Acești emigranți au format o unitate de autoapărare sub comanda unui ofițer otoman în retragere, colonelul Ali Çetinkaya. Ei s-au alăturat milițiilor organizate de Resit, Tevfik
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]