21,931 matches
-
Cuvântului lui Dumnezeu, din început și până la sfârșit. Pentru aceasta și Biserica lui Hristos a hotărât să-l prăznuiască pe el, împreună cu Arhanghelul Mihail, și să cheme darul și ajutorul amândurora, rugându-i ca, prin mijlocirea și rugăciunile lor, în veacul de acum, să aflăm izbăvire de rele, iar în cel ce va să fie, să ne învrednicim bucuriei și împărăției cerești.
Arhanghelul Mihail () [Corola-website/Science/299139_a_300468]
-
Moldovei s-au aflat, printre alții, I. Potocki, M. Wisniowiecki, J. Sapieha și K. Kryszpin. Sub presiunea Rusiei, domnitorul Moldovei, Constantin Mavrocordat a fost obligat să ordone părăsirea de către polonezi a teritoriului Moldovei. Afluența cea mai mare a polonezilor în veacul al XVIII-lea în Moldova a fost legată de luptele duse în Polonia de Confederația de la Bar (1768). Hospodarul Grigore Callimachi aprecia că cca 3-4 mii de polonezi s-au refugiat atunci pe teritoriul Moldovei. Pe toată perioada ocupației austriece
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
Mihăileni s-a înființat prima bibliotecă polonă (Czytelnia Polska) de pe teritoriul României. În 1869 o astfel de bibliotecă a luat ființă și la București. Concomitent, încep să fie organizate asociații de ajutor reciproc (1888, Towarzystwo Wzaemnej Pomocy Polakow). Spre sfârșitul veacului trecut, pe teritoriul României activau trei centre poloneze importante: unul în jurul Iașilor și Pașcanilor, al doilea la Botoșani, al treilea la București. Cele polone din Cernăuți, Suceava și București au desfășurat o intensă activitate. Au apărut și primele gazete: „Gazeta
Polonezii din România () [Corola-website/Science/299195_a_300524]
-
1918, când s-a destrămat imperiul. În anul 1916, după intrarea României în război contra Austro-Ungariei, și-a arătat dezamăgirea față de acest act. Vaida-Voevod considera că „poporul român din Austro-Ungaria va păstra același devotament față de dinastie și patrie, probat de veacuri, cu aceeași sinceritate și dragoste ca în trecut.” Alexandru Vaida-Voevod a avut o contribuție deosebit de importantă la înfăptuirea Unirii Transilvaniei cu România. Pe 29 septembrie/12 octombrie 1918, la Oradea s-au desfășurat lucrările Comitetului Executiv al Partidului Național Român
Alexandru Vaida-Voevod () [Corola-website/Science/299269_a_300598]
-
-i învăț și pe copii să confecționeze asemenea obiecte de îmbrăcăminte și obiecte populare. Am convingerea că atât timp cât se va păstra, îmbogăți și perpetua portul nostru popular românesc, fără a fi refractari la modern, spiritualitatea românească moiseienească va dăinui peste veacuri. Cu acest crez am crescut și eu, în aceste convingeri i-am crescut pe elevii mei, aceleași convingeri și credințe le urez și generațiilor viitoare de elevi și dascăli." Directorii școlilor din Moisei în perioada 1880-1994 Echipa de fotbal Zorile
Moisei, Maramureș () [Corola-website/Science/299764_a_301093]
-
considerând-o întemeiată. Teoriile lui Neagu Djuvara sunt puternic contestate și critica este bine documentată, zeci de argumente se opun cu ușurință studiului sumar lingvistic al numelui. De exemplu Djuvara precizează că în comunitățile valahilor sedentari se practica de câteva veacuri obiceiul de a-și alege ca apărători șefi barbari războinici” ("Criticilor mei", p. 79). Însă, de câte ori este menționată “legea românilor” (Lex Valachorum), atât în Croația cât și în Polonia, se precizează că ei, românii, aveau să-și aleagă cnezi din
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
să presupunem constă în faptul că în prima fază de unificare a teritoriilor românești de la sud de Carpați și de întemeiere a principatului valah, Basarabii au conservat posibila lor stemă de familie adoptată în cea de-a doua jumătate a veacului al XIII-lea fără a-i aduce vreo remaniere prin adaosuri de mobile heraldice sau prin modificări de ordin cromatic”". După victoria din 1330 și consacrarea independenței au fost modificate și însemnele heraldice. Cercetătorii presupun că Basarab sau urmașii săi
Basarab I () [Corola-website/Science/299799_a_301128]
-
aripile deschise, aflat inițial în vârful obeliscului. Pe o față are un altorelief ce reprezintă un soldat stegar - „1 Decembrie 1918“. Se păstrează, în unele părți indescifrabil, textul: „Cinste... vouă jertfe ale datoriei cu jertfa sângelui vostru ați pecetluit pe veci unirea neamului. Eroii în veci nu mor. Jertfa voastră ne va fi mereu un indiciu spre sacrificiu pentru patrie, neam și rege“. „Acest monument a fost ridicat de fiii comunei în anul 1938 sub glorioasa domnie a M.S. regele Carol
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
vârful obeliscului. Pe o față are un altorelief ce reprezintă un soldat stegar - „1 Decembrie 1918“. Se păstrează, în unele părți indescifrabil, textul: „Cinste... vouă jertfe ale datoriei cu jertfa sângelui vostru ați pecetluit pe veci unirea neamului. Eroii în veci nu mor. Jertfa voastră ne va fi mereu un indiciu spre sacrificiu pentru patrie, neam și rege“. „Acest monument a fost ridicat de fiii comunei în anul 1938 sub glorioasa domnie a M.S. regele Carol al II-lea“. Urmează numele
Apoldu de Jos, Sibiu () [Corola-website/Science/299829_a_301158]
-
fiind distinctă de biserică. În ceea ce privește timpul săvârșirii și rânduiala Proscomidiei nu avem descrieri precise din această perioadă. O opinie larg răspândită și însușită de numeroși liturgiști afirmă că ritualul primirii și pregătirii darurilor pentru Sfânta Jertfă avea loc, în primele veacuri, la începutul Liturghiei credincioșilor. După plecarea catehumenilor credincioșii prezentau diaconilor darurile lor de pâine și vin. Diaconii strângeau darurile la proscomidiar, le alegeau pe cele necesare pentru Sfânta Jertfă și le aduceau apoi la altar punându-le pe Sfânta Masă
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
tuturor Liturghiilor orientale pe când pregătirea darurilor înainte de anafora este specifică Liturghiilor latine. Cel puțin în regiunea Siriei de vest (Antiohia) există dovada faptului că credincioșii aduceau încă de la începutul Sfintei Liturghii darurile însoțite de pomelnice . Potrivit acestei opinii în primele veacuri credincioșii veneau la începutul Sfintei Liturghii aducând daruri de pâine și vin însoțite de pomelnice cu numele lor pe care le încredințau diaconilor aflați în schevofilachion. Diaconii alegeau și pregăteau darurile pentru Sfânta Jertfă. Episcopul sau preotul protos venind la
Proscomidie () [Corola-website/Science/299884_a_301213]
-
timp, preotul - la melchiți și diaconul dimpreună - se roaga, rostind troparul Vinerii Mari: Răscumpăratu-ne-ai din blestemul legii, cu scump sângele tău. La slavi și români, preotul începe cu cuvintele: « Bine este cuvântat Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor. » Pe prescura se află mai multe peceți, făcute cu prescurnicerul de către cei ce au făcut prescura. Preotul alege pecetea pe care o consideră cea mai potrivită (literele se văd limpede, este crescută așa încât să poată fi bine tăiată etc.
Proscomidia bizantină () [Corola-website/Science/299885_a_301214]
-
regulă de preot. În ritul bizantin, această doxologie sau ecfonis are o formă trinitară: "Că a Ta este împărăția, și puterea, și mărirea (slava), a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit (Duh), acum și totdeauna (pururea) și în vecii vecilor. Amin" În versiunea diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de către Bartolomeu Valeriu Anania, Mitropolitul Clujului, textul apare astfel: „Când vă rugați, ziceți: Carele ești în ceruri, sfințească-se numele Tău. Vină împărăția Ta. Facă-se voia Ta precum în
Tatăl nostru () [Corola-website/Science/299894_a_301223]
-
s-a lovit de o opoziție îndârjită, atât din partea populației musulmane cât și a celei creștin-ortodoxe, armata austriacă pierzând în confruntări repetate peste 5000 de soldați. În contrast cu ce se întâmplase cu Serbia, care a devenit un stat independent la începutul veacului, Bosnia-Herțegovina a schimbat deci statutul de provincie otomană pentru acela de protectorat austro-ungar, fapt care a dus la un exod al populației slave, din sudul provinciei. În 1908 austriecii fac un pas în plus pe calea aproprierii provinciei, anexând-o
Cauzele Primului Război Mondial () [Corola-website/Science/299912_a_301241]
-
istoria lui revolta lui Boudica sau "Boadicea" din anul 61 d.Hr.. Spre sfârșitul secolului I, istoricii romani menționează doar fragmente deteriorate de informații din îndepărtata provincie. Prezența romană a fost când mai puternică, când mai slabă de-a lungul veacurilor, dar până în secolul al V-lea, influența romană a decăzut atât de mult încât popoarele care urmau să devină englezi ieșeau la iveală. În urma romanilor, care au abandonat sudul insulei până cel mai târziu în anul 410, spre a se
Istoria Angliei () [Corola-website/Science/299895_a_301224]
-
de fier". Herodot menționează în scrierile sale că agatârșii care s-au stabilit pe văile Mureșului superior și a Târnavelor prin secolul al VI-lea î.e.n., dețineau vii renumite. Colindele păstrate în folclorul din acest spațiu geografic ne comunica peste veacuri că locuitorii acestor meleaguri se ocupau cu plugărit, oierit și viticultura. Aristotel (Probl.XIX, 28) menționează că la agatârși legile se cântau, pentru a fi învățate pe dinafară. Poate același izvor a acreditat informația că agatârșii se tatuau, preluată și
Agatârși () [Corola-website/Science/299950_a_301279]
-
de către Alexandru cel Bun și dăruit Mitropoliei Moldovei. În schimb, sătul Vicovul de Sus (care cuprindea teritoriul actual al orașului Vicovu de Sus și al comunei Bilca) era în posesia familiei Babici, cu toate hotarele sale, după cum au stăpânit din veac. Cel mai de seamă reprezentant al acestei familii a fost Stan Babici, membru în sfatul domnesc al lui Alexandru cel Bun și al fiului său, Ilias. Pe teritoriul satului Lăură a fost una dintre cele mai însemnate mănăstiri de la începutul
Vicovu de Sus () [Corola-website/Science/299258_a_300587]
-
fusese până nu demult unul dintre cei mai mari cuceritori și împărați ai lumii, sfântul a început să cugete la zădărnicia vieții omenesti, vârsând lacrimi pentru neajunsurile vieții. În zilele noastre, mormântul și trupul cuceritorului par a fi pierdute pe veci. Imediat după oficializarea creștinismului, în secolul al IV-lea, nu a mai apărut nicio menționare a mormântului. Realizările și domnia lui Alexandru cel Mare sunt prevestite și menționate în Biblie, în special în Cartea lui Daniel și Cartea Macabeilor. "* Și
Alexandru cel Mare () [Corola-website/Science/299226_a_300555]
-
și Dostoievski se stabilesc în Geneva. Dostoievski corespondează cu Apollon Maikov, exprimându-și adesea dorul de casă și disprețul față de unii atei aroganți ca Turgheniev, care nu reușesc să descifreze în Hristos « reprezentarea sublimă a omului » și « idealul omenirii în vecii vecilor ». Scriitorul începe să lucreze, din septembrie 1867, la un nou roman, dar procesul de creație este foarte anevoios și dezordonat, din cauza tot mai frecventelor crize de epilepsie și a dificultăților financiare. După numeroase răzgândiri asupra subiectului și personajelor, Dostoievski
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
parte din accesul Franței la oceanul Atlantic; porturi ca Bordeaux generau un venit fiscal important datorită comerțului cu vin și pește. De aici și dorința monarhiei franceze, aflată într-un proces de consolidare și expansiune de mai bine de un veac, de a controla nu doar coastele Aquitaniei, ci și ale provinciei vecine, Bretania. De altfel, Bretania va juca un rol important în cursul Războiului de 100 de Ani. Din aceeași perspectivă economică era vizat și comitatul Flandrei, ale cărui manufacturi
Războiul de 100 de Ani () [Corola-website/Science/299345_a_300674]
-
și-a exprimat crezul politic cu prilejul semnării la 16 noiembrie 1938 a actului de constituire al sediului AGIR: ""Marile biruinți române, în războaie și înfăptuiri obștești, își aflau simbol și legământ cu generațiile urmașe, în ziduri ce stau mărturie veacurilor. Pe linia acestei tradiții străbune, încercăm și noi astăzi - fără de trufie - să ridicăm această casă, la temelia căreia punem credința în izbânda și mai departe a puterilor vii ale țării noastre, de a-și alcătui și dezvolta o industrie proprie
Nicolae Malaxa () [Corola-website/Science/299364_a_300693]
-
î.e.n. și apoi de către Carneade care a trăit între anii 215-128 î.e.n. Aenesidemus în secolul I i.e.n. a practicat scepticismul într-un mod mai sistematic arătând zece motive de îndoială. Agrippa prezintă cinci motive de îndoială cognitivă. Sextus Empiricus în veacul al doilea al erei noastre fiind și medic empiric a lăsat scrieri de valoare despre școlile sceptice antice. Dogmatismul este orientarea gnoseologică care consideră că există adevăruri absolute în cunoaștere și că de asemenea există o metodă sigură de a
Gnoseologie () [Corola-website/Science/299396_a_300725]
-
de hotarele vremelnice ale provinciei Dacia Traiana. Prin zdrobirea lor militară și subjugarea politică cu exploatarea economică în sec. II-III, conștiința etnic-socială a geto-dacilor nu a fost extirpată imediat și definitiv; ea se menține în forme latente și reapare peste veacuri: ecouri, chiar îndepărtate ale „dacismului" unor romani fruntași sînt cunoscute din sec. III și IV, exprimate limpede în izvoarele vremii (ex: „uzurpatorul" Regalianus în Moesia (Pannonia?), la cca. 260 „gentis Daciae, Decebali ipsius, ut fertur, adfinis" iar M. Acilius Aureolus
Daci liberi () [Corola-website/Science/299454_a_300783]
-
bogat. La sfârșitul secolului respectiv și începutul următorului, când în Ardeal o parte din românii ortodocși au devenit greco-catolici, s-a introdus limba română în cult. Acest lucru se va întâmpla și în majoritatea parohiilor ortodoxe, cu o jumătate de veac mai târziu. Totuși, dat fiind faptul că Ardealul a fost primul a fi săvârșit slujbele în limba română, aici s-a oprit pierderea termenilor vechi romani și înlocuirea lor cu termeni slavi. Din această cauză, "Liturghierul" ortodox din 1950, tipărit
Româna liturgică () [Corola-website/Science/298740_a_300069]
-
ritul pe care-l întrebuințează acea Biserică. În lume sunt următoarele ramuri și rituri. Cele scrise cu violet sunt rituri dispărute, iar cele cu verde sunt rituri "înviate". De pildă, ritul mozarab nu a fost folosit timp de mai multe veacuri, apoi liturghierele vechi au fost scoase de la praf și reutilizate. Între paranteze sunt notate bisericile ce folosesc riturile respective. O7 = "Biserici ortodoxe ale celor șapte sinoade" RC = "Biserici răsăritene unite cu Roma" RS = "Biserici ale Reformei, dar care au păstrat
Rit () [Corola-website/Science/298753_a_300082]