221,754 matches
-
Show", apoi în "Re-Invention Tour". În ianuarie 1990, în Australia, Statele Unite, Canada și Japonia, a fost lansat ultimul single de pe albumul "Like a Prayer". Discul single a primit discul de aur în Statele Unite, clasându-se pe locul 8, în timp ce a ajuns pe locul 1 în Australia (fiind dublă față A cu „Vogue”) și locul 5 în Japonia. Deoarece nu a avut un videoclip oficial, interpretarea din turneul "Blond Ambition Tour" a fost folosită pentru a promova single-ul. Scris de Patrick
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
perioadă, Michael Jackson, însă acesta l-a refuzat; Madonna l-a acceptat în schimb, modificând câteva versuri, primind astfel credit ca și compozitor, alături de cei doi. Influențată de cultura latino-americană, solista l-a numit „un tribut adus acesteia”. Deși a ajuns doar pe locul 4 în Statele Unite (din celelalte patru piese promovate, trei se clasaseră pe locul 1), s-a clasat pe locul 1 în Austria, Canada, Franța, Germania și Marea Britanie printre altele, fiind până azi unul din cele mai mari
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
a Prayer" a fost primit cu recenzii calde din partea criticilor muzicali și al publicului, fiind un amestec între pop, rock, dance și gospel, un editor de la revista "Rolling Stone" numindu-l „atât de aproape de artă cât poate muzica pop să ajungă” și atingâng locul 1 în Australia, Belgia, Canada, Elveția, Irlanda, Italia, Japonia, Marea Britanie, Olanda și Suedia. Solista a interpretat cântecul în doar trei dintre turneele sale, anume "Blond Ambition Tour", "Re-Invention Tour" și "Sticky & Sweet Tour", fiind cântat și în timpul
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
coroană de spini pe cap, fiind „crucificată” pe o cruce uriașă. În 1984, Madonna a înregistrat versiunea ei pentru șlagărul formaței Rose Royce, lansând-o anul următor în Japonia, fiind ultimul single de pe albumul "Like a Virgin". Această versiune a ajuns pe locul 2. În 1995, solista a ales piesa să facă parte de pe compilația ei de balade, "Something to Remember", reînregistrând-o și remixând-o puțin, cu ajutorul lui David Reitzas, fiind ultimul single și promovat în America de Nord, Australia și Franța, în timp ce
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
discului single, de această dată promovat și de un videoclip, a devenit primul hit de top 5 al Madonnei în Statele Unite, fiind urmat de alte 15 hituri consecutive cu același succes, doborând recordul deținut de The Beatles. În Marea Britanie a ajuns doar pe locul 14, fiind unul din puținele ei piese care ratează top 10 aici. Deși a fost interpretat în turneul "Virgin" și "Who's That Girl", solista nu a mai cântat piesa timp de aproape două decenii, până la turneul
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
Monroe, actrița ce a influențat-o adesea pe solistă în carieră, existând mereu comparații între cele două. Deși primită cu recenzii mixte, „Material Girl” s-a clasat în top 5 în Australia, Belgia, Canada, Irlanda, Marea Britanie și Statele Unite, în timp ce a ajuns pe locul 1 în Japonia. Piesa a fost inclusă pe compilațiile greatest hits, "The Immaculate Collection" (1990) și "Celebration" (2009). După faimoasa interpretare a pieselor „Like a Virgin”/„Hollywood” de la premiile MTV VMA din 2003, Madonna a dorit o colaborare
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
al artistei, fiind disponibil doar pe lansarea video a turneului. După cântecul de dragoste „Cherish”, Madonna a lansat al patrulea single de pe album, un cântec ce descrie relația de iubire-ură cu tatăl ei. În ianuarie 1990, „Oh Father” reușește să ajungă pe locul 20 în Billboard Hot 100, coborând însă apoi, rupând astfel șirul de hituri de top 5 consecutive al Madonnei, ce începuse în 1984. Videoclipul a primit o nominalizare la premiile Grammy, fiind inclus pe compilația video "The Immaculate
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
a Virgin" (1984). În 1987 a fost inclus pe albumul de remixuri "You Can Dance". Acesta a fost ultimul single de pe albumul "Like a Virgin", fiind lansat doar ca disc single de 7", doar în Italia. „Over and Over” a ajuns doar pe locul 49, fiind cel mai prost clasat single al Madonnei după „Music Inferno” din 2007. Artista a interpretat-o doar în timpul primului ei turneu, "The Virgin Tour". Una din cele mai apreciate piese ale ei din punct de
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
Take a Bow” este al doilea single al Madonnei de pe albumul din 1994, "Bedtime Stories". Piesa a fost produsă și compusă de Madonna și Babyface, primind recenzii pozitive de la criticii de specialitate. A devenit primul disc single al cântăreței care ajunge pe locul 1 în Billboard Hot 100 în ultimii trei ani, ocupând poziția timp de șapte săptămâni; ironic, a devenit unul din puținele piese ale Madonnei care nu au intrat în top 10 în UK Singles Chart. Videoclipul a primit
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
fie lansat ca disc single în luna martie, premiera având loc în timpul turneului "Blond Ambition". Cântecul, videoclipul și mișcările de dans sunt considerate ca alcătuind un moment reprezentativ pentru cariera artistei, dar și pentru muzica pop în general. Piesa a ajuns pe locul 1 în Australia (singura țară unde a fost lansată alături de „Keep It Together”, însă ca dublă față A), Belgia, Canada, Italia, Japonia, Marea Britanie, Statele Unite și Suedia. Videoclipul, un tribut adus luxului și vedetelor anilor '30, '40 și '50
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
Tour". Piesa scrisă de Andrew Lloyd Webber și Tim Rice și produsă de primul alături de Nigel Wright, Alan Parker și David Caddick, a fost primul single de pe coloana sonoră a filmului muzical "Evita". Lansat în toamna anului 1996, nu a ajuns decât pe locul 18 în Billboard Hot 100, deși a primit un disc de aur pentru copiile vândute. Cu excepția Italiei și Regatului Unit, piesa a avut în general poziții slabe în topuri, ratând top 40 în Elveția, Franța, Germania, Irlanda
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
a coborât încet din top, oscilând timp de încă șapte săptămâni între locurile 8 și 11, fiind un succes la radio, precum și în clasamentul vânzărilor. Pentru vânzările discului single, Madonna a primit discul de aur în Japonia (unde piesa a ajuns pe locul 1) și în Statele Unite. În Europa, a fost primit cu păreri diferite, atingând top 5 în Austria (primul de la „Express Yourself”) și Regatul Unit, treapta a șasea în Italia și Suedia, locul 8 în Elveția și top 20
Indicele cântecelor de Madonna () [Corola-website/Science/317176_a_318505]
-
cât și în primul eșalon. Sezonul 2007-2008 a fost unul dintre cele mai bune petrecute de Nicu la Unirea. Echipa sa a terminat pe un loc care i-a asigurat participarea în ediția 2008-2009 a Cupei UEFA, iar el a ajuns cu aceasta până în finala Cupei României, pierdută însă în fața celor de la CFR Cluj. Epaminonda nu a evoluat în finală, rămânând pe banca de rezerve pe durata întregii partide. În toamna anului 2008, Epaminonda a debutat în cupele europene, evoluând în
Epaminonda Nicu () [Corola-website/Science/317520_a_318849]
-
un simț ascuțit al anticipației au fost punctele sale forte. Datorită acestora, a câștigat turneul de la Wimbledon în 1992, într-o perioadă în care se juca stilul serviciu-voleu. În 1995, și-a perfecționat lovitura de rever. În rarele ocazii când ajungea la fileu, Agassi prefera un voleu câștigător. După revenirea în circuit în 1998, el s-a concentrat mai mult pe pregătirea fizică și a devenit unul dintre cei mai rezistenți jucători din circuit. Datorită acestei rezistențe, una dintre strategiile lui
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
25 în lume. În 1988 a câștigat șase turnee (Memphis, Campionatul pe zgură al Statelor Unite, Forest Hills, Stuttgart, Internaționalele Volvo și Openul Livingston), iar la finalul acelui an depășise 2 milioane de dolari câștigați doar din tenis, sumă la care ajunsese disputând doar 43 de turnee. A încheiat anul pe locul trei, fiind devansat doar de Ivan Lendl și de liderul mondial Mats Wilander. Atât Asociația Tenismenilor Profesioniști (ATP), cât și revista "Tennis" l-au desemnat pe Agassi jucătorul cu cea
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
care a obținut cele mai bun rezultate). De asemenea, între 1988 și 1990, americanul nu s-a înscris la turneul de la Wimbledon, unul convențional, în care jucătorii erau obligați să joace în echipament complet alb. Încă un adolescent, Agassi a ajuns în semifinale la Roland Garros și US Open în 1988, repetând performanța la New York în 1989. În 1990, a ajuns în premieră în finala unui Grand Slam, la Internaționalele Franței, dar a fost învins în patru seturi de Andrés Gómez
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
de la Wimbledon, unul convențional, în care jucătorii erau obligați să joace în echipament complet alb. Încă un adolescent, Agassi a ajuns în semifinale la Roland Garros și US Open în 1988, repetând performanța la New York în 1989. În 1990, a ajuns în premieră în finala unui Grand Slam, la Internaționalele Franței, dar a fost învins în patru seturi de Andrés Gómez. În 2009 avea să recunoască faptul că a pierdut acea finală deoarece gândul nu îi stătea la partidă ci la
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
cei doi jucători americani avea să domine următorul deceniu. Tot în 1990, Agassi a contribuit la victoria echipei Statelor Unite în Cupa Davis, prima după opt ani, și avea să câștige singura dată în carieră Turneul Campionilor. În 1991, Agassi a ajuns pentru al doilea an la rând în finală la Roland Garros, unde a întâlnit un alt fost elev al academiei Nick Bollettieri, pe Jim Courier. Courier a câștigat trofeul după o finală de cinci seturi. În același an, Agassi a
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
în 1995, Agassi câștigând trei. Și-a adăugat în palmares trofeele la Cincinnati, Miami și Openul Canadei. A adunat o serie de 26 de victorii consecutive, întreruptă în finala Openului Statelor Unite, pierdută în fața lui Sampras. În aprilie 1995, Agassi a ajuns în premieră pe prima poziție a clasamentului mondial, păstrând fotoliul de lider până în noiembrie, pentru un total de 30 de săptămâni. La capitolul victorii/înfrângeri, 1995 a fost cel mai bun an al carierei sale, Agassi câștigând 73 de meciuri
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
-i doar Wimbledon-ul. Tot în 2000, a pierdut în semifinale la Wimbledon, în cinci seturi, în fața lui Patrick Rafter, într-un meci considerat printre cele mai bune disputate în istorie la Wimbledon. La Tennis Masters Cup, la Lisabona, Agassi a ajuns în finală, trecând în semifinale de rusul Marat Safin care dacă învingea devenea cel mai tânăr lider mondial din istorie. În finală, Agassi a fost învins de brazilianul Gustavo Kuerten care astfel a încheiat anul pe locul întâi. În 2001
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
pe locul întâi timp de 12 săptămâni, până la 7 septembrie 2003. În total de-a lungul carierei, Agassi a petrecut 101 săptămâni pe primul loc al ierarhiei mondiale. Din cauza accidentărilor, Agassi a declarat forfait la o serie de turnee. A ajuns în semifinale la US Open, unde a fost învins de Juan Carlos Ferrero în fața căruia a pierdut și fotoliul de lider mondial. La Turneul Campionilor, Agassi a fost învins în finală de Roger Federer, dar a încheiat anul pe locul
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
seturi, după ce fiecare câștigase câte un set, iar Agassi reușise un break în setul trei. Înainte de Turneul Campionilor de la Shanghai, din 2005, Agassi și-a scrântit gleza la un meci de racquetball. Nu a putut merge câteva săptămâni, dar a ajuns la turneu unde era cap de serie numărul trei. În primul meci l-a înfruntat pe Nikolai Davidenko și a pierdut în minimum de seturi. După acest meci s-a retras din turneu. A încheiat anul 2005 pe locul 7
Andre Agassi () [Corola-website/Science/317470_a_318799]
-
comuna Cristești (județul Botoșani). El a fost înființat în anul 1780 de către boierul Neculai Cristescu în mijlocul pădurii de stejar de pe Dealul Mănăstirii, la 1,5 kilometri est de satul Oneaga. Schitul aparține canonic de Mănăstirea Sihăstria Voronei. La mănăstire se ajunge de pe un drum pietruit mai greu accesibil, fie din satul Oneaga, fie de la Mănăstirea Sihăstria Voronei. Istoria monahismului în aceste locuri este destul de veche. În secolul al XVIII-lea în pădurea din apropierea satului Oneaga s-au așezat trei pustnici ruși
Schitul Oneaga () [Corola-website/Science/317504_a_318833]
-
actori ruși. Pelicula a fost produsă în România, în principal, și în câteva locații din Paris și Moscova. Andrei Filipov, fost dirijor al orchestrei renumitului Teatru Balșoi din Moscova, un rus evreu înlăturat din funcție pe vremea lui Brejnev și ajuns om de serviciu, interceptează un fax trimis de Théâtre du Chatelet din Paris. Se hotărăște să-și reunească prietenii, foști muzicieni, și să se substituie veritabilei orchestre a teatrului Balșoi pentru o reprezentație excepțională la Paris. Subiectul este o fantezie
Concertul (film) () [Corola-website/Science/317514_a_318843]
-
adâncirea săpăturii până la steril în suprafețele excavate în campania precedentă; continuarea sondării vecinătăților sitului prin carote, identificarea unor structuri de locuințe din perioada Bronzului Mijlociu. Rezultate: s-a continuat adâncirea pe aceeași suprafață (10 x 10 m) și s-a ajuns până pe nivelul Bronzului Mijlociu.
Șanțul-Mare Pecica () [Corola-website/Science/317497_a_318826]