22,090 matches
-
și (după 1960) din regiunea București, satul Brătieni luând, în timpul regimului comunist, numele de "Liberatatea". În 1968, comuna a revenit la județul Ialomița (reînființat), iar satul Libertatea a fost dezafectat forțat de autoritățile comuniste în 1977 (deși a continuat să figureze în nomenclatorul localităților). În 1981, o reorganizare administrativă regională a dus la transferarea comunei la județul Călărași. În comuna Dichiseni se află situl arheologic de interes național de la Coslogeni, aflat în zona punctelor „Grădiștea Coslogeni”-„La Clinci”, sit ce cuprinde
Comuna Dichiseni, Călărași () [Corola-website/Science/301110_a_302439]
-
integrare. Astfel, în luna mai 2008, a alcătuit documentația necesară demarării acestui proiect, depunând-o imediat la Inspectoratul Școlar Județean Constanța, în prezent existând speranțe mari în ceea ce privește soluționarea pozitivă a acestei cereri de către forurile superioare din învățământ, proiectul în cauză figurând pe lista de priorități a Inspectoratul Școlar Județean Constanța. Prin crearea acestui Centru de Documentare și Informare se are în vedere realizarea egalității șanselor elevilor din mediul rural, a elevilor proveniți din medii culturale, economice și sociale diferite, prin punerea
Nisipari, Constanța () [Corola-website/Science/301145_a_302474]
-
George Marcu (coord.), Enciclopedia bătăliilor din istoria românilor, Editura Meronia, București, 2011). Cei care au fost uciși în această sângeroasă luptă au fost îngropați în trei movile între care este posibil să se numere și cea de la Ibrianu.. Aceasta movilă figurează în lista monumentelor istorice din județul Dâmbovița. Bătălia de la Finta dintre Vasile Lupu și Matei Basarab a avut loc în vecinătatea satului Ibrianu dacă nu, chiar pe locul unde este plasat astăzi satul. Din mărturiile bătrânilor satului aflăm că în
Ibrianu, Dâmbovița () [Corola-website/Science/301174_a_302503]
-
departe de capitală județului și la 5 km de a plaiului. Are o populație de 660 locuitori (în care intră și 18 familii de țigani)". În dicționarul geografic al județului Vâlcea al lui C. Alessandrescu ed. 1893, în cadrul comunei Păușești-Măglași figurează și satul Chiciora. Astșăzi se mai păstrează în toponomie denumirea de Chiciora dată unui cătun al actualului sat Ulmețel. Căminul Cultural ca instituție a luat ființă în anul 1934 într-o fosta cârciuma, iar în 1962 a început construcția unui
Comuna Păușești-Măglași, Vâlcea () [Corola-website/Science/301203_a_302532]
-
satele de proveniență (Sebeșul de Jos, Sadu etc.). Satul a fost ajutat la construcția caselor de către Banca Albina, de unde și numele așezării. În acea perioada, ca și în prezent, majoritatea locuitorilor au fost și sunt români de religie ortodoxă. Albina figurează ca sat aparținând comunei Bucovăț până în anul 1950. Din anul 1950 a devenit localitate aparținătoare comunei Moșnița Nouă din județul Timiș. Prima vatră a satului a fost stabilită cam la 4 km. de drumul județean Timișoara - Buziaș, la 2 km
Albina, Timiș () [Corola-website/Science/301334_a_302663]
-
o așezare bine populată. 1718 - Ca urmare a cuceririi Banatuluide austrieci, Moschnitz ajunge proprietatea curții habsburgice, situația care se va menține până în a doua jumătate a sec. XVIII. 1723 - Pe harta Banatului-Timișan întocmită sub guvernământul lui FLORIMUND MERCY, satul Moschnitz figurează în districtul Timișoara cu simbolul de "sat locuit". 1743 - Conscripția camerală amintește Moschnitz, în localitățile din districtul Timișoara. Se specifică faptul că este sat locuit de români, care în acel an au plătit eroriului o contribuție de 735 de forinți
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
locuit de români, care în acel an au plătit eroriului o contribuție de 735 de forinți, precum și53/ 1/2 unități de dare pe cap și 38 ½ unități de dare pe avere. 1761 - Pe harta oficială a Banatului Timișan Moschnitza figurează cu simbolul de sat locuit de o populație ortodoxă. 1767 - Statistica parohiilor și a preoților din dieceza Timișoara, ne arată că Moschnitza era comună mare, cu trei parohii, preoti fiind: NICOLAUS TOMICS, GREGORIUS MILESOVICH, IOANNES ILIEVICH, toti trei români,originari
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
era comună mare, cu trei parohii, preoti fiind: NICOLAUS TOMICS, GREGORIUS MILESOVICH, IOANNES ILIEVICH, toti trei români,originari din Banat, ultimii doi născuți chiar în localitate. Exista chiar și o bisericuță de lemn. 1772 - Pe harta militară a Banatului, Moschnitza figurează în cercul Timiș, cu 235 de familii și un hotar de 6231 de jugăre și 927 de stânjeni. 1776 - Pe harta Banatului Timișan întocmita de Fr. Grisellini figuraseră două localiăți: Neu Moschnitza (Moșnița nouă) și Alt Moschnitza (Moșnița Veche). În
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
și o bisericuță de lemn. 1772 - Pe harta militară a Banatului, Moschnitza figurează în cercul Timiș, cu 235 de familii și un hotar de 6231 de jugăre și 927 de stânjeni. 1776 - Pe harta Banatului Timișan întocmita de Fr. Grisellini figuraseră două localiăți: Neu Moschnitza (Moșnița nouă) și Alt Moschnitza (Moșnița Veche). În domumentele timpului însă, este amintită o singura localitate: Moschnitza. Aceasta era constituită din 101 case - după alte izvoare 105, și avea 2 parohii, preoți find: NICOLAE POPOVICI și
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
în sat a funționat o școală, în care predarea s-a făcut în limba română. Numărul elevilor înscriși era de: 12 -1788/1789; 21 1791/1792; 32 1795/1796 și 32 1801/1802. Prezența lor însă era slabă 1791 - Mosnicza figurează în documente din nou în rândul domeniilor aparținând curții habsburgice 1812 - Se reface biserica din lemn. Locuitorii sunt mutați pe actuala vatra asatului, pierd dreptul de proprietateasupra "Satului Bătrân" și a hotarului acestuia, dându-li-se însă drept urbarial asupra
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
anume Moș Ioniță, s-a mutat aici cu ai săi din cauza inundațiilor. Pe acest loc, noua vatră a satului, l-a găsit pe Moș Bașani cu familia sa. Azi o parte din comună poartă încă numele de Bașani, localitate care figurează și în hărțile militare ale timpului cu denumirea de BASENY. 1853 - Pe harta voievodeinei sârbe și a Banatului Timișan, Mosnicza este o comunăde români; în cercul Timișoara, circumscripția Timișoara. 1863 - Sunt 1322 locuitori. 1870 - Localitatea numără 1186 de suflete, din
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
noii împărțiri administrativ teritoriale a țării. 1972 - localitatea făcea parte din jud. Timiș, avea 1047 de locuitori și aparținea comunei Moșnița Nouă. 1977 - 1214 locuitori 1984 - 1124 locuitori 1988 - Localitatea este decretată de dictatorul Nicolae Ceaușescu "Aleea Moșnița Veche" și figurează în planul de sistematizare urmând să fie demolată. 1989 - Odată cu Revoluția Română din 16-22 decembrie planurile de sistematizare se anulează, satul devenind localitate de sine stătătoare, făcând parte din comuna Moșnița Nouă și având 1301 locuitori. Efectivele de animale erau
Moșnița Veche, Timiș () [Corola-website/Science/301378_a_302707]
-
revista Time „cel mai bun roman de ficțiune din 1999“. Toate titlurile menționate au devenit bestselleruri și Turow și-a multuiplicat premiile literare, în special Silver Dagger Award acordat de Asociația Scriitorilor de Crime din Marea Britanie. În 1990, Turow a figurat pe coperta revistei Time din luna iunie, criticii publicației descriindu-l drept un „Bard al Perioadei Litigioase“. În 1995, autorul canadian Derek Lundy a publicat o biografie a lui Turow, intitulată : Meeting the Enemy (: Întâlnirea cu dușmanul) (ECW Press). În
Scott Turow () [Corola-website/Science/300081_a_301410]
-
atunci adoptat de către multe femei că și simbol al furiei feminineș una din primele publicații de a exprima această idee a fost un jurnal feminist intitulat "Women: A Journal of Liberation" în primul lor număr, volumul 6 pentru 1978. Coperta figură imaginea gorgonei Medusa de către Froggi Lupton, iar editorii copertei interioare au explicat "poate fi o hartă menită să ne ghideze prin teroarea proprie, în interiorul maniei noastre spre sursă puterii noastre că femei." În numărul 3, toamna 1986 pentru revista "Woman
Medusa () [Corola-website/Science/300151_a_301480]
-
ferată ce pornea de la Mecca și care a fost continuată până la Damasc și Beirut, în nord, și Cairo, în sud. Începuturile așezării și sursa precisă a numelui său nu este cunoscută. Ea nu este menționată în Vechiul Testament, dar în schimb, figurează în Talmudul babilonean (Heifa, Hefa "חיפא", "חיפה", "חפה" Bava Batra 12, 1). Asupra semnificației denumirii există mai multe ipoteze etimologice: rădăcina ebraică ח.פ .ה. „h f h” însemnând „a acoperi, a ascunde”, poate referitoare la Muntele Carmel care acoperă
Haifa () [Corola-website/Science/300200_a_301529]
-
Alba Iulia. În conscripție se dă numele tuturor capilor de familie și averea acestora. La 1805 când păstorea Popa Daniil Rad, având venit 5 ferii de vin din via bisericii, erau în comuna Giomal 165 capi de familie”. Acestă zonă figurează în Repertoriul Arheologic al României (http://www.archweb.cimec.ro/scripts/ARH/RAR-Index/Lista.asp?nr=44&Lang=EN) Din locuri neprecizate de pe teritoriul satului provin: un fragment de cărămidă romană cu urme imprimate și un denar de la Septimius Severus
Geomal, Alba () [Corola-website/Science/300244_a_301573]
-
în anul 1318, a fost un important centru administrativ, capitală a comitatului cu același nume până în anul 1744. În anul 1214, documentele vorbesc despre existența comitatului Zărandului, condus de către Dionisie, fiul lui Ompund. Castrul sau cetatea cu numele de Zarand figurează în documentele din anul 1232. Aproape de marginea comunei, în direcția nord-vest, lângă apa Cigherului, pe locul numit Chereptel se văd urmele Cetății Zărandului. Unii istorici, ca de exemplu arădeanul Gabor Fabian, susțin ca această cetate a luat ființă pe baza
Zărand, Arad () [Corola-website/Science/300314_a_301643]
-
lui Sever din Antiohia și a participat la sinodul din 536 al provinciilor române „Palaestina Prima”, „Palaestina Secundă” și „Palestina Salutaris” (de care ținea Aradul) organizat împotriva patriarhului Constantinopolului, Antim I. Arad nu mai este de mult episcopie rezidențială, si figurează doar că episcopie titulara (cu numele) pe lista Bisericiii romano-catolice. la23 februarie 1921 a avut loc prima încercare de așezare a unor evrei la Arad, o parte din ei fiind veterani ai Legiunii evreiești din armată britanică. Era vorba de
Arad, Israel () [Corola-website/Science/301505_a_302834]
-
încă se practică transhumanta(mersul oilor pe munte în lunile de vară), versanți șerpuiți de Vișeu, care formează un defileu cu priveliști de basm. Fost cătun iobăgesc al Petrovei. Aceasta localitate este atestata documentar încă din secolul al XV-lea, figurând în documentele vremii că și parte a cnezatului Maramureșului. După alte surse (Coriolan Suciu), prima atestare datează din 1913 (Petrovabisztra). De-a lungul istoriei Bistra a trecut prin numeroase încercări și primejdii printre care pot fi menționate: a făcut parte
Bistra, Maramureș () [Corola-website/Science/301567_a_302896]
-
la singular, în special cu substantive nume de materie: La plural, se combină cu substantive ce denumesc lucruri numărabile: Multe din pronumele nehotărâte sunt folosite și că adjective nehotărâte, iar unele numai că adjective (ex.: cadă). În gramatică spaniolă actuala figurează trei moduri verbale: Infinitivul, gerunziul și participiul sunt considerate forme nepersonale ("formas no personales") ale verbului. Formele modale ale conjunctivului și ale indicativului exprimă opoziția non realitate/realitate. Imperativul nu exprimă nici realitate, nici irealitate, exprimă un ordin, un îndemn
Gramatica limbii spaniole () [Corola-website/Science/301536_a_302865]
-
făcut mai multe lucrări la biserică. Comunitatea Buruienești este binecuvântata și se bucură de numeroase chemări la viață consacrată. Din anul 1993, prin aprobarea Preasfințitului Petru Gherghel, activează Congregația "Fiicele Milostivirii și ale Crucii". În statistică din 1999 Parohia Buruienești figurează cu 967 de familii, 3.698 de credincioși; s-au oficiat 37 de botezuri, 16 cununii, 34 de înmormântări și un numar de 87 de copii au primit prima sfântă Împărtășanie.
Buruienești, Neamț () [Corola-website/Science/301624_a_302953]
-
teritoriul comunei Brazi, ca și pe 70% din suprafața acestei câmpii, este inregistrată valoarea 0. Acest lucru este datorat conului de dejecție al Prahovei care atinge o lătime de peste 20km și o grosime a aluviunilor de peste 60m. În cadrul Câmpiei Ploieștiului figurează mai multe forme de relief. O formă de relief intalnită este cea a luncilor, unităti morfohidrografice complexe, care reprezintă sectorul cel mai coborât și cu vârsta cea mai recentă, dezvoltat în lungul văilor. Aspectul, extinderea și strucura lor au fost
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
el atestat la mijlocul aceluiași veac, la 30 septembrie 1454, când Vladislav al II-lea ratifică unui anume Dragomir Coman o "ocina" la Negoiești. Satul Popești apare atestat documentar pentru prima oară la 28 mai 1691 , când printre martorii unui proces figurează și un anume Stan, logofăt din Popești. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, în 1776, se dă autorizația pentru înfințarea unei manufacturii de hârtie pe moșia Batesti, iar în veacul următor, în 1841, la Popești ia ființă
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
Crivina, apoi iar din plasa Campu. În anul 1834 este ridicata în satul Stejaru biserica din lemn Sf. Treime, de către Safta Brâncoveanu. Biserica este de plan dreptunghiular simplu, cu absida decrosata, poligonală. A fost reparată în 1888, iar în prezent figurează printre monumentele cele mai vechi din comună. La data de 13 septembrie 1872 este pusă în circulație gara Brazi (pe linia București-Ploiești), aflată la o distanța de 6,6 km față de gara Prahova și 7,6 km față de gara Ploiești
Comuna Brazi, Prahova () [Corola-website/Science/301648_a_302977]
-
Parepa și Rușani au fost comasate într-unul singur, Parepa-Rușani, iar comuna Parepa-Rușani a luat și ea acest nume, având în acel an 1316 locuitori. Tot atunci, comuna Colceag avea 1326 de locuitori, iar Inotești 1586. În 1938, aceste comune figurează în plasa Urlați din județul Prahova. În 1950, au trecut în raionul Urlați din regiunea Prahova și apoi în raionul Mizil din regiunea Ploiești; satul Degerați a luat în 1964 denumirea de "Vâlcelele". În 1968, ele au fost comasate în
Comuna Colceag, Prahova () [Corola-website/Science/301661_a_302990]