20,876 matches
-
vremuri, a unor firme și reprezentanțe comerciale străine. Primele jocuri au avut loc acum circa o sută de ani (1908), când o echipă înființată de ofițerul Vladovici a întâlnit grupări alcătuite din marinarii vaselor de război engleze staționate în port. Militarul de carieră, care studiase în Franța, a adus la Galați primul regulament al jocului de fotbal - o minge și o pereche de ghete! Nașterea clubului FC METALOSPORT GALAȚI are loc în anul 1937, când se evidențiază și alte grupări sportive
FC MetaloSport Galați () [Corola-website/Science/337044_a_338373]
-
proclamație similară la Lublin. A existat și o fracțiune pro-germană condusă de Władysław Studnicki, dar nu a câștigat nicio susținere semnificativă în rândul populației poloneze. Imediat după proclamație, guvernatorul general german de la Varșovia a emis un anunț de recrutare a militarilor, care a dus la proteste din partea polonezilor, care deplângeau în special lipsa unui guvern polonez. La 14 ianuarie 1917, a fost înființat un (în ) ca guvern provizoriu, alcătuit din cincisprezece membri aleși de către germani și zece de către autoritățile austriece. Waclaw
Regatul Poloniei (1916-1918) () [Corola-website/Science/337132_a_338461]
-
ruse de infanterie erau compuse din 12-16 batalioane și 6 baterii de artilerie iar diviziile de cavalerie din 24 de escadroane. Diviziile române aveau forța combativă mult diminuată, de exemplu Divizia 7 Infanterie mai avea doar 5 batalioane și 4100 militari, Divizia 12 Infanterie avea 7 batalioane și 2100 militari iar Brigada 2 Călărași avea 8 escadroane și 1050 militari. Forțelor Puterilor Centrale dislocate pe frontul român la începutul anului 1917 erau organizate în două mari gruări: "Grupul de armate „Mackensen
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
6 baterii de artilerie iar diviziile de cavalerie din 24 de escadroane. Diviziile române aveau forța combativă mult diminuată, de exemplu Divizia 7 Infanterie mai avea doar 5 batalioane și 4100 militari, Divizia 12 Infanterie avea 7 batalioane și 2100 militari iar Brigada 2 Călărași avea 8 escadroane și 1050 militari. Forțelor Puterilor Centrale dislocate pe frontul român la începutul anului 1917 erau organizate în două mari gruări: "Grupul de armate „Mackensen”" - dispus pe frontul de sud de la Marea Neagră până la Irești
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
de escadroane. Diviziile române aveau forța combativă mult diminuată, de exemplu Divizia 7 Infanterie mai avea doar 5 batalioane și 4100 militari, Divizia 12 Infanterie avea 7 batalioane și 2100 militari iar Brigada 2 Călărași avea 8 escadroane și 1050 militari. Forțelor Puterilor Centrale dislocate pe frontul român la începutul anului 1917 erau organizate în două mari gruări: "Grupul de armate „Mackensen”" - dispus pe frontul de sud de la Marea Neagră până la Irești și "Grupul de armate „Arhiducele Iosif”", dispus pe aliniamentul Carpaților
Planul de campanie al Armatei României pentru anul 1917 () [Corola-website/Science/337140_a_338469]
-
fost respinse cu focuri puternice de mitraliere. Spre seară, bombardamentele germane de artilerie au scăzut treptat în intensitate și s-au oprit în cele din urmă. Cu excepția a câtorva secțiuni din zona centrală a liniei defensive și a ocupanților cazematelor, militarii care apărau Bathline și-au părăsit pozițiile. Soldații olandezi au depus armele în jurul orei 19:00, cu excepția forțelor din Zeeland. Acordul de capitulare a fost semnat oficial a doua zi. În seara zilei de 14, germanii au pregătit un plan
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
se apropie de oraș și nu au întâmpinat vreo rezistență până când până când au ajuns la periferia. O bună parte a unităților franceze și olandeze începuseră deja evacuarea. Totuși, comandantul francez, generalul Deslaurens, a reușit să organizeze o linie defensivă cu militarii care rămăseseră încă în oraș. Apărătorii au fost rapid alungați de pe poziții, iar generalul Deslaurens a fost ucis în luptă. Deslaurens a fost singurul general care a murit în luptă pe teritoriul olandez în mai 1940. În timpul nopții, ultimele pungi
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
luptă pe teritoriul olandez în mai 1940. În timpul nopții, ultimele pungi de rezistență aliată au fost eliminate de germani. în timpul retragerii generale, subunitățile franceze și olandeze au mai deschis focul asupra germanilor, dar rezistența aliată fusese anulată până dimineața. Ultimii militari rămași în Walcheren, marea lor majoritate olandezi, s-au predat în cursul dimineții. Pe 17 mai, germanii au lansat un raid aerian masiv împotriva Middelburgului, a cărui violență nu a fost depășită decât de raidul asupra Rotterdamului. Aproape 600 de
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
care au reușit să ajungă în Anglia au fost folosite mai apoi pentru apărarea Indiilor Olandeze după ce colonia a fost atacată de trupele imperiale japoneze. Olandezii au pierdtu 38 de oameni, dintre care cinci ofițeri. Francrezii au pierdtu 229 de militari. Germanii au pierdut 97 de soldați uciși în luptă. pierderile britanicilor nu sunt cunoscute.
Bătălia pentru Zeelanda () [Corola-website/Science/337131_a_338460]
-
telegramă (semnată de Pantelimon Erhan, Ion Pelivan și Vladimir Cristi) Ministerului de Război român ajutor militar, concretizat prin trimitere Pe 24 decembrie în răspunsul său, Ministrul de Război român Constantin Iancovescu a a asigurat Sfatul Țării că 1.000 de militari ardeleni vor fi trimiși de la Kiev ca sprijin (aceștia fiind destinați inițial doar să tranziteze Chișinăul, spre România). La 2 ianuarie 1918, locotenentul-colonel Ion Antonescu, a înaintat un studiu privitor la dislocarea în Basarabia a unor formațiuni militare române. Scopul
Incidentul din gara Chișinău din 6 ianuarie 1918 () [Corola-website/Science/337148_a_338477]
-
a fi folosită în luptă. Această ținută ținută avea ca piesă centrală "bluza de instrucție și cazarmă", articol de echipament aflat compunerea ofițerilor încă 1868 și care acum era generalizată la toate uniformele. Din considerente practice, ținând de reducerea vizibilității militarilor pe câmpul de luptă și creșterea gradului de protecție al luptătorilor, nou-introdusa uniformă de campanie avea o culoare specifică gri-bleu-verzui, fiind realizată dintr-un material textil compozit, cu fire de lână gri, verzi și albastre. Evoluțiile negative din campania anului
Uniformele Armatei României în Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/337186_a_338515]
-
locuri de retragere: Ribat, Khanqah și Zawiya. Un ribat este o clădire care este în același timp religioasă și militară, construită, de obicei, într-o zonă de frontieră sau pe o axă de comunicare importantă (litoral, drum mare). El adăpostește militari dedicați credinței, adică luptând pentru Jihad, războiul sfânt. În general, constă într-o moschee, și poate fi folosit ca ospătărie, în special, pentru a găzdui un guvernator sau alt conducător, dar este mai ales o fortăreață, o redută. Variațiile arhitecturale
Arhitectura islamică () [Corola-website/Science/337179_a_338508]
-
Rafael Leónidas Trujillo Molina (Sân Cristóbal, 24 octombrie, 1891- Sânto Domingo, 30 mai, 1961), cunoscut sub numele de "El Jefe" (Șeful) sau "El Benefactor", (Binefăcătorul) a fost un militar și om politic dominican, care a domnit că dictator al Republicii Dominicane din 1930 până la asasinarea să în 1961. El a exercitat președinția că comandant suprem al armatei în perioadele 1930-1938 și 1942-1952, si a condus indirect în perioadele 1938-1942
Trujillo Dictatorul () [Corola-website/Science/337207_a_338536]
-
-a independente de gardă comandate de generalul William Fox-Pitt au fost trimise pe 21 mai în Franța. A doua zi au debarcat în portul Boulogne și o companie antitanc a brigăzii și o baterie a Regimentului al 69-lea atintanc. Militarii britanici au fost transportați la bordul a trei vase de linie și un distrugător (HMS "Vimy") și fuseseră escortate de două distrugătoare (HMS "Whitshed" și HMS "Vimiera"). Divizia a 21-a de infanterie (comandată de generalul Pierre Louis Félix Lanquetot
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
înainte de declanșarea atacului aerian, distrugatorul HMS "Keith" a ancorat în port și a început îmbarcarea geniștilor răniți. După ora 18:00, comandantul distrugătorului "Keith" a primit ordin să evacueze, împreună cu alte cinci distrugătoare care se îndreptau spre port, pe toți militarii britanici. Fox-Pitt a decis să continue cu evacuarea geniștilor, în vreme ce unitățile de gardă se retrăgeau spre port. Distrugătoarele "Vimiera" și "Whitshed" le-au înlocuit pe "Vimy" și "Keith" și au preluat majoritatea infanteriștilor marini și a gărzilor irlandeze și galeze
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
Wild Swan" și "Venomous", acesta din urmă deplasându-se cu greu după ce îi fuse distrusă cârma. Distrugătorul HMS "Windsor" a intrat în port după cădrea întunericului și a reluat operațiunile de evacuare. După ce a reușit să îi îmbarce pe toți militarii din port, căpitanul a raportat că mai erau încă soldați britanici care se retrăgerau luptând spre chei. Pentru evacuarea acestora din urmă a fost trimis în misiune distrugătorul 'Vimiera". Acesta a intrat în port în jurul orei 01:30. Cum pe
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
de 88mm, au atacat cu grenade și [[Aruncător de flăcări|aruncătoare de flăcări]] pozițiile defensivei franceze. La ora 08:30, Lanquetot a hotărât să capituleze. Maiorul J. C. Windsor Lewis, comandantul unei companii de gardă galeze, și-a asunat comanda militarilor rătăciți de unitățile lor, care se adăpostiseră în depozitele de pe chei în așteptarea evacuării. În afară de galezi, aici își găsiseră adăpost 120 de infanteriști francezi, 200 trupe auxiliare, 120 de geniști și 150 de civili. Printre militari, în special în rândul
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
și-a asunat comanda militarilor rătăciți de unitățile lor, care se adăpostiseră în depozitele de pe chei în așteptarea evacuării. În afară de galezi, aici își găsiseră adăpost 120 de infanteriști francezi, 200 trupe auxiliare, 120 de geniști și 150 de civili. Printre militari, în special în rândul geniștilor, se aflau soldați care nu erau înarmați. Când depozitele au intrat sub focul germanilor, Windsor Lewis și-a mutat oamenii în gara feroviară a portului ("Gare Maritime") și a ordonat ridicarea unor baricade din saci
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
se aflau soldați care nu erau înarmați. Când depozitele au intrat sub focul germanilor, Windsor Lewis și-a mutat oamenii în gara feroviară a portului ("Gare Maritime") și a ordonat ridicarea unor baricade din saci de nisip. Din acest adăpost, militarii aliați au reușit în seara zilei de 24 mai să respingă asaltul amfibiu al germanilor, în ciuda sprijinului acordat de tirul Panzerelor. Pe 25 mai, în jurul orei 13:00, după ce au rămas fără muniție și și-au dat seama că nu
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
asaltul amfibiu al germanilor, în ciuda sprijinului acordat de tirul Panzerelor. Pe 25 mai, în jurul orei 13:00, după ce au rămas fără muniție și și-au dat seama că nu va mai organizată o acțiune de evacuare care să îi vizeze, militarii aliați au capitulat. În acest timp, germanii reușiseră să ia aproximativ 5.000 de prizonieri aliați, majoritatea francezi la Boulogne. Brigada a 20-a de gardă s-a retras în dimineața zilei de 23 mai spre periferia orașului Boulogne, după ce
Bătălia de la Boulogne (1940) () [Corola-website/Science/337266_a_338595]
-
în rețea prin acest depou. Are două nivele, unul subteran și unul la suprafață, accesul la nivelul inferior făcându-se între stațiile și . Depoul Industriilor este aflat la suprafață, în partea de vest a orașului, la capătul fostei Platforme Industriale Militari și în imediata apropiere a depoului RATB Militari. A fost dat în exploatare pe 19 august 1983 împreună cu racordul Eroilor—Industriilor al magistralei I (astăzi parte din M3). La sfârșitul anului 2016, depoul Străulești se afla în construcție, deschiderea fiind
Depourile Metrorex () [Corola-website/Science/337381_a_338710]
-
tonajul maritim necesar. Tot ce a privit transportul și întreținerea a căzut însă direct în sarcina guvernelor naționale. România a preluat în 1919 sarcina repatrierii prizonierilor care luptaseră în armatele Puterilor Centrale - internați în lagărele din Rusia și proveniți din cadrul militarilor originari din noile provincii intrate în structura statului: Transilvania, Bucovina, Basarabia, Maramureș și Banat. În acest scop, Guvernul României s-a angajat să suporte cheltuielile de transport ale prizonierilor și să facă demersurile necesare pentru urgentarea repatrierii acestora, cea a
Comisia Militară Română din Siberia () [Corola-website/Science/337401_a_338730]
-
unităților cehoslovace de infanterie care au dorit să implice în luptă de partea Aliaților în Franța, Italia și Rusia. Pe august 1918, Guvernul Franței l-a desemnat pe Janin comandant al Legiunii Cehoslovace din Rusia, într-un moment în care militarii acesteia plănuiau să traverseze Imperiul pentru a lupta pe Frontul de Vest. Deoarece participase pe teritoriul rusesc la formarea Corpului Cehoslovac - care în acel moment avea un efectiv de 45.000 de soldați, Janin era în cunoștință de cauză asupra
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
protecția amiralului. Imobilizat , la 6 ianuarie 1920 Kolceak a demisionat din poziția sa de conducător suprem în favoarea generalului Denikin și s-a pus sub protecția aliaților. La 7 ianuarie convoiul în care se afla a pornit spre Irkutsk sub protecția militarilor cehoslovaci, într-un climat de tensiune extremă, Punctul culminant a fost atins la Irkutsk, unde amiralul a fost așteptat de trupe ale noilor autorități locale - care îi doreau capul, într-un context în care corpul de armată cehoslovac devenise între
Maurice Janin () [Corola-website/Science/337408_a_338737]
-
aceasta s-a schimbat și felul în care se formau armatele ruse. Ivan al IV-lea introdusese o nouă strategie prin care se baza pe zeci de mii de luptători autohtoni, cazaci și tătari, în loc de câteva mii de mercenari și militari profesioniști, cum procedau adversarii săi. Campania lui Ivan a ajuns la apogeu în 1576 când alți 30.000 de soldați ruși au trecut în Livonia în 1577 și au devastat pământurile daneze ca represalii pentru cumpărarea Hapsalului, Lealului și Lodei
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]