22,233 matches
-
cumpărat o parte din moșia Băicoiului și le-a oferit-o în schimb ploieștenilor, care au acceptat „"nu pentru că Băicoiul o fi mai mare, dar pentru că noi ne ținem stepena de moșneni slobozi și Măria-Ta dăruiești Țării Românești un târg nou la coborâtul din plaiuri"”. Ploieștiul devine astfel o bază pentru operațiuni militare și este ridicat la rangul de târg domnesc. Dintr-un document dat de Radu Vodă, la 26 iunie 1615, adevărul istoric apare însă cu deplină claritate, despuiat
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
o fi mai mare, dar pentru că noi ne ținem stepena de moșneni slobozi și Măria-Ta dăruiești Țării Românești un târg nou la coborâtul din plaiuri"”. Ploieștiul devine astfel o bază pentru operațiuni militare și este ridicat la rangul de târg domnesc. Dintr-un document dat de Radu Vodă, la 26 iunie 1615, adevărul istoric apare însă cu deplină claritate, despuiat de poezie. În toamna lui 1597, ploieștenii, chiar dacă mai erau liberi, libertatea lor era serios amenințată și n-ar fi
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
caz, de obținerea unor mici moșii în jurul așezării. Sprijinit de domnie și sediu al căpitanului de Ploiești, Ploieștii se dezvoltă continuu pe parcursul secolului al XVII-lea, devenind un important centru urban al țării. Statutul urban, în primul rând, asigura locuitorilor târgului situația de oameni liberi, depinzând juridic și fiscal de domnitor și de dregătorii acestuia. În al doilea rând, căpătau dreptul ca, săptămânal să aibă o zi de târg, o zi când țăranii din împrejurimi, dar și mai de departe, să
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
important centru urban al țării. Statutul urban, în primul rând, asigura locuitorilor târgului situația de oameni liberi, depinzând juridic și fiscal de domnitor și de dregătorii acestuia. În al doilea rând, căpătau dreptul ca, săptămânal să aibă o zi de târg, o zi când țăranii din împrejurimi, dar și mai de departe, să vină aici cu produsele lor, pentru a le vinde și a cumpăra diverse lucruri de la negustorii și meșteșugarii locali sau de la cei veniți din alte orașe. Nici statutul
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
au schimbat aspectul Ploieștiului, Mihai Viteazul neavând timpul să ridice palatele cu parcuri în care se plimbau cerbii îmblânziți, cu pridvoare și terase, despre care vorbește legenda. Este adevărat că domnitorul a stat mult aici, că se referea la noul tîrg ca la „"curtea noastră"”, iar străinii îl considerau locul lui preferat („"luogo diletioso di Michaele"”), dar probabil a locuit într-o casă mai răsărită de târgoveț sau într-o clădire improvizată, din lemn. Prezența lui Mihai la Ploiești s-a
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
a părăsit țara, s-au întors la casele lor. În secolul următor și în secolul al XVIII-lea, Ploieștiul a cunoscut o dezvoltare permanentă, ajungând să concentreze cea mai mare parte a vieții economice a regiunii. Așezat la loc bun, târgul de miercurea atrăgea lume multă. „"Veneau negustori cu mărfuri și meșteșugari și țărani cu produsele lor spre desfacere. Mămulari, cojocari, tivilicheri, mărgelari, cercelari, plăpumari veneau în această zi a săptămânii cu marfa în desagi și o întindeau în piața târgului
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
târgul de miercurea atrăgea lume multă. „"Veneau negustori cu mărfuri și meșteșugari și țărani cu produsele lor spre desfacere. Mămulari, cojocari, tivilicheri, mărgelari, cercelari, plăpumari veneau în această zi a săptămânii cu marfa în desagi și o întindeau în piața târgului, pe sub maghernițe și șoproane cu acoperământ de șovar, rezemat de patru furci"”. Meșteșugarii mai „groși” și țăranii care veneau cu „"zarzavaturi, rogojini, funii, căldări, lemne de foc și alte multe, își făceau hambare, umbrare și îngrădiri de gard unde era
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
rogojini, funii, căldări, lemne de foc și alte multe, își făceau hambare, umbrare și îngrădiri de gard unde era loc mai slobod. Grânele, vinurile și peștele se vindeau din căruțe. Aceste producte, dimpreună aveau un loc mai întins în marginea târgului: oborul"”. Această afluență și creșterea populației au creat nevoia negoțului și în restul săptămânii. Unii negustori au început să-și vândă mărfurile încă din ajun (marțea), alții mai rămâneau o zi, alții, în sfârșit, se stabileau aici definitiv, ridicând prăvălii
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
au creat nevoia negoțului și în restul săptămânii. Unii negustori au început să-și vândă mărfurile încă din ajun (marțea), alții mai rămâneau o zi, alții, în sfârșit, se stabileau aici definitiv, ridicând prăvălii și ateliere, îngustând astfel locul de târg, silindu-l să se mute în afara orașului. Acest proces de mutare a pieței -și înaintea ei a oborului - mereu spre vest coincide cu procesul de creștere a așezării. Creșterea economică a noului oraș nu putea să nu afecteze celelalte târguri
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
târg, silindu-l să se mute în afara orașului. Acest proces de mutare a pieței -și înaintea ei a oborului - mereu spre vest coincide cu procesul de creștere a așezării. Creșterea economică a noului oraș nu putea să nu afecteze celelalte târguri ale regiunii. Cel mai lovit de concurență a fost Târgșorul, așezare străveche, înfloritoare în evul mediu, dezavantajată - prin mutarea capitalei la București - de schimbarea drumurilor comerciale, ca și de faptul că avea târg în aceeași zi cu Ploieștiul. În timp
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
oraș nu putea să nu afecteze celelalte târguri ale regiunii. Cel mai lovit de concurență a fost Târgșorul, așezare străveche, înfloritoare în evul mediu, dezavantajată - prin mutarea capitalei la București - de schimbarea drumurilor comerciale, ca și de faptul că avea târg în aceeași zi cu Ploieștiul. În timp de un secol, Ploieștiul a reușit să-i treacă mult înainte, să-l împingă pe un loc modest între târgurile țării, restul având să-l facă în secolul al XVIII-lea boierii Muruzești
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
capitalei la București - de schimbarea drumurilor comerciale, ca și de faptul că avea târg în aceeași zi cu Ploieștiul. În timp de un secol, Ploieștiul a reușit să-i treacă mult înainte, să-l împingă pe un loc modest între târgurile țării, restul având să-l facă în secolul al XVIII-lea boierii Muruzești, până ce el va cădea în rândul satelor. După 1700 a venit rândul Gherghiței - târg vechi și renumit - să fie întrecută de Ploiești. Treptat, Gherghița a sărăcit, negustorii
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
să-i treacă mult înainte, să-l împingă pe un loc modest între târgurile țării, restul având să-l facă în secolul al XVIII-lea boierii Muruzești, până ce el va cădea în rândul satelor. După 1700 a venit rândul Gherghiței - târg vechi și renumit - să fie întrecută de Ploiești. Treptat, Gherghița a sărăcit, negustorii au început să se mute aiurea, însemnătatea sa a scăzut și, odată cu aceasta, și-a pierdut și protecția domnitorilor, care au dăruit-o în 1765, cu toată
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
în anul suirii sale pe tron (1774), Alexandru Ipsilanti, deoarece l-a găsit în țară pe vărul său Ianache Muruz fără suficientă avere și pentru că a găsit această moșie Ploiești, numită înainte Târgșor, „slobodă”, i-o dăruiește, împreună cu cele două târguri, obligând „"lăcuitorii de casă și de prăvălie"” să plătească adet și să nu mai aibă voie să vândă vin sau rachiu fără aprobarea boierului. Ploieștenii, conștienți de marea primejdie care îi pândea, au încercat de la început să o prevină, dar
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
le amanetaseră) documentele și întăririle pe care le primiseră de la Mihai Viteazul și Matei Basarab. Ei nu s-au resemnat însă și au început un lung proces, împotrivindu-se, în același timp, astfel încât boierul nu a reușit să stăpânească efectiv târgul. În 1781, deși o parte a orășenilor, urmașii celor „"ce se trag din neamul roșiilor, călărașilor și cămărașilor celor vechi"”, s-au desolidarizat de ceilalți, cerându-și separat drepturile, ploieștenii au reușit să determine judecarea procesului și au câștigat o
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
roșiilor, călărașilor și cămărașilor celor vechi"”, s-au desolidarizat de ceilalți, cerându-și separat drepturile, ploieștenii au reușit să determine judecarea procesului și au câștigat o victorie parțială. Prin actul pe care îl capătă la 18 octombrie, Ploieștiul era declarat târg slobod, în schimb moșia rămânea în stăpânirea efectivă a boierului și acesta capătă chiar dreptul să-și ridice case în oraș, în perioada următoare începând să-și strângă și să-și aducă materialele. Muruz nu s-a resemnat însă și
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
fost niciodată ridicată. Lua sfârșit astfel, în favoarea ploieștenilor, cea mai lungă luptă de acest fel din istoria patriei noastre, victoria fiind dobândită nu pe cale legală, ci prin împotrivire dârză. Sfârșitul luptelor cu Muruzeștii a marcat intrarea Ploieștiului în istoria modernă, târgul transformându-se treptat, de-a lungul a opt-nouă decenii, într-un oraș. A continuat extinderea lui, din vechea vatră de pe lângă Dâmbul în cinci direcții, mai întâi pe lângă drumurile care legau așezarea de alte centre, spre sud, sud-vest, vest, nord-vest, nord
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
de ardezie. Au început să apară (prima chiar înainte de 1825) case cu etaj și locuințe moderne în care se pot recunoaște tot mai pregnant ecourile unor stiluri occidentale (mai ales neoclasic), în acest proces de primenire a locuințelor, a aspectului târgului, un rol deosebit l-a avut marele incendiu din martie 1843. Izbucnit dintr-o neglijență, incendiul, ajutat și de vânt, s-a întins cu repeziciune și a mistuit în câteva ore aproape întregul centru și o bună parte din oraș
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
Chițu și Iosifescu”, etc. Paralel cu „brașoveniile” activau și „lipscaniile" (împărțite în „lipscani de lux" și „bogășieri"), profilate mai ales pe manufactură, stofe, țesături. Apoi au apărut câteva magazine de stofe sau de pânzeturi, băcănii, etc. A continuat să funcționeze târgul săptămânal lunea (după 1848). Cele mai mari magazine ploieștene serveau și ca depozite, aprovizionând cu mărfuri negustorii din județ. Meșteșugurile s-au dezvoltat și ele, diversificându-se din ce în ce mai mult, unele trecând de la producția de marfă la servirea populației, altele, dimpotrivă
Istoria Ploieștiului () [Corola-website/Science/310298_a_311627]
-
un program pentru a face față cu cererile de practici neloiale. Nike susține că a angajat un personal de 97 de oameni pentru a inspecta la întâmplare câteva sute de fabricile lor în fiecare an. Nike a dat, de asemenea, Târg Muncii asociere, un câine de pază condițiile de muncă, privilegiul de a inspecta aleatoriu orice fabrică care produce produse de Nike. Nike a creat o organizație non-guvernamentală numită Alianță Globală pentru Lucrătorii și comunitățile care au devenit aliniat cu mai
Nike, Inc. () [Corola-website/Science/309048_a_310377]
-
pentru a mater lui alma, la Universitatea din Oregon. În cazul în care Universitatea din Oregon au aderat la drepturile Consortium Worker (WRC), Knight revocat donația lui, deoarece WRC are o istorie de a fi neprietenos față de companiile de pantofi. Târgul Asociația Muncii este susținută de Nike și guvernul Statelor Unite ale Americii, în timp ce drepturile Consorțiul lucrătorilor nu este. Nu a fost dezbatere între universitate și Knight cu privire la legitimitatea FLA și care organizația de monitorizare a muncii este mult mai eficient. O altă disputa
Nike, Inc. () [Corola-website/Science/309048_a_310377]
-
A beneficiat într-o primă fază de această confiscare Ioan, fiul lui Emeric Szerdahelyi din comitatul Somogy (în Ungaria de astăzi). Acesta a intrat în posesia cetății și a domeniului care întrunea la acea dată 36 de sate și un târg. În 1473 aflăm însă că Ciceul era domeniu regal fără să știm precis ce s-a întâmplat cu fostul stăpân. Știm totuși că la începutul domniei regelui Vladislav al II-lea, Mihail, fratele lui Ioan, a fost despăgubit cu domenii
Cetatea Ciceu () [Corola-website/Science/309163_a_310492]
-
Prüm, pe lângă Münstereifel, figurau și următoarele componente ale comunei de azi Bad Münstereifel: Arloff, Kirspenich, Gilsdorf, Nöthen, Mutscheid, Iversheim, Eicherscheid, Mahlberg, Schönau, Effelsberg și Hospelt. În anul 898, regele Zwentibold de Lotharingia a acordat mănăstirii Münstereifel privilegiul de a ține târguri, de a bate monedă și de a încasa vamă. La umbra zidurilor mănăstirii s-a format, în decursul timpului, o așezare care trăia, în special, din dreptul de a organiza târguri. În anul 1171 a fost menționat pentru prima dată
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
Lotharingia a acordat mănăstirii Münstereifel privilegiul de a ține târguri, de a bate monedă și de a încasa vamă. La umbra zidurilor mănăstirii s-a format, în decursul timpului, o așezare care trăia, în special, din dreptul de a organiza târguri. În anul 1171 a fost menționat pentru prima dată Colegiul Asesorilor Populari din Münstereifel, care, din 1197 a avut autoritatea de a judeca pricinile legate de târg. În anul 1265 , Münstereifel a intrat în posesia stăpânitorilor din Bergheim, pentru ca în
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]
-
decursul timpului, o așezare care trăia, în special, din dreptul de a organiza târguri. În anul 1171 a fost menționat pentru prima dată Colegiul Asesorilor Populari din Münstereifel, care, din 1197 a avut autoritatea de a judeca pricinile legate de târg. În anul 1265 , Münstereifel a intrat în posesia stăpânitorilor din Bergheim, pentru ca în 1299 să fie menționată ca oppidum, adică "loc întărit". În anul 1317 este menționată pentru prima dată cetatea Münstereifel, iar în 1339 Margraful Wilhelm I. von Jülich
Bad Münstereifel () [Corola-website/Science/309191_a_310520]