21,644 matches
-
a luat locul vechii șițe în 1972; alte renovări avuseseră loc în anii 1926 și 1967-1968. Stabilirea începuturilor acestui lăcaș comportă serioase dificultăți. Cercetătoarea Ioana Cristache-Panait fixează ca repere constructive anii 1805 (transmis de inscripția clopotului mic: ,Laudă pe D-zeu la biserica din Sus, în Tomnatec, 1805”) și 1807 (transmis de pisania picturii peretelui despărțitor dintre naos și pronaos: , Această sfântă biserică s-au zugrăvit de Vig Andrei din Abrud, 1807” și de „Sabo Mihai, Câmpeni, anno 1807”), neexcluzând nici
Biserica de lemn din Tomnatecu de Sus () [Corola-website/Science/321096_a_322425]
-
(care este tema "teodiceii": din greacă "theos"=zeu, "dike"=dreptate, justiție) pune la îndoială sau caută să justifice existența unui zeu care este deopotrivă omnipotent, atotcunoscător și atotiubitor, fiind adus argumentul că un asemenea zeu nu ar trebui să permită existența răului și a durerii. Această abordare are
Problema răului () [Corola-website/Science/321188_a_322517]
-
(care este tema "teodiceii": din greacă "theos"=zeu, "dike"=dreptate, justiție) pune la îndoială sau caută să justifice existența unui zeu care este deopotrivă omnipotent, atotcunoscător și atotiubitor, fiind adus argumentul că un asemenea zeu nu ar trebui să permită existența răului și a durerii. Această abordare are o variantă foarte răspândită în țările în care creștinismul este subvenționat de stat
Problema răului () [Corola-website/Science/321188_a_322517]
-
(care este tema "teodiceii": din greacă "theos"=zeu, "dike"=dreptate, justiție) pune la îndoială sau caută să justifice existența unui zeu care este deopotrivă omnipotent, atotcunoscător și atotiubitor, fiind adus argumentul că un asemenea zeu nu ar trebui să permită existența răului și a durerii. Această abordare are o variantă foarte răspândită în țările în care creștinismul este subvenționat de stat, prin sublinierea faptului că clerul comite numeroase încălcări ale normelor religioase pe care le
Problema răului () [Corola-website/Science/321188_a_322517]
-
și este înmormântat de viu cu o specie de scarabei mâncători de carne. Ritualul îi acordă viața veșnică, forțându-l pe Imhotep să îndure agonia rănilor lui pentru totdeauna. El este îngropat sub pază, închis într-un sarcofag de sub statuia zeului egiptean Anubis și ținut sub supravegherea strictă a gărzilor Medjai, descendenți ai gărzilor din palatul lui Seti. În cazul în care Imhotep ar fi reînviat, puterile care l-au făcut nemuritor îi vor permite să elibereze un val de distrugere
Mumia (film din 1999) () [Corola-website/Science/321176_a_322505]
-
sunt atât de importante, deoarece omul nu mai are nevoie de ele după deces). După moarte însă, sufletul și energia vitală își iau zborul, fiind nemuritoare, iar corpul se descompune. Pentru a dobândi viața de după moarte, la fel ca și zeul Osiris, omul trebuie să dețină toate cele trei elemente componente. De aceea vechii egipteni îmbălsămau și mumificau trupurile pentru a le păstra în formă intactă un timp cât mai îndelungat. Ceremonia de mumificare era atât de lungă și de complicată
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
formă intactă un timp cât mai îndelungat. Ceremonia de mumificare era atât de lungă și de complicată încât numai regii, reginele, vizirii și persoanele foarte importante beneficiau de ea. Primul care a realizat mumificarea, deci inventatorul ei, ar fi fost zeul Anubis, de la care se spune că au învățat procedeul și preoții egipteni. Animale precum pisica sau babuinul erau de asemenea mumificate, deoarece erau sacre, fiind protejate de zeii Bastet și respectiv Thot. În mitologia greacă Hades era zeul împărăției subpământene
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
ea. Primul care a realizat mumificarea, deci inventatorul ei, ar fi fost zeul Anubis, de la care se spune că au învățat procedeul și preoții egipteni. Animale precum pisica sau babuinul erau de asemenea mumificate, deoarece erau sacre, fiind protejate de zeii Bastet și respectiv Thot. În mitologia greacă Hades era zeul împărăției subpământene, fiul lui Cronos și al Rheei. Hades sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cârmuia alături de soția sa, Persefona. El nu îngăduia nimănui, odată ajuns acolo, să mai
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
fi fost zeul Anubis, de la care se spune că au învățat procedeul și preoții egipteni. Animale precum pisica sau babuinul erau de asemenea mumificate, deoarece erau sacre, fiind protejate de zeii Bastet și respectiv Thot. În mitologia greacă Hades era zeul împărăției subpământene, fiul lui Cronos și al Rheei. Hades sălășluia în împărăția umbrelor, pe care o cârmuia alături de soția sa, Persefona. El nu îngăduia nimănui, odată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Numele lui Hades era evitat de antici
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
El nu îngăduia nimănui, odată ajuns acolo, să mai vadă lumina zilei. Numele lui Hades era evitat de antici, care se fereau să-l pronunțe, socotindu-l aducător de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluton ("Zeul cel bogat"), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului. Hades este și un nume sinonim cu împărăția subpământeană pe care o stăpânește zeul cu acest nume. După diferite surse mitologice, această împărăție cuprinde Tartarul, Câmpia Asfodelelor, și
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
-l aducător de nenorociri. Cel mai adesea el era invocat sub numele de Pluton ("Zeul cel bogat"), aluzie la bogățiile nemăsurate care se ascundeau în măruntaiele pământului. Hades este și un nume sinonim cu împărăția subpământeană pe care o stăpânește zeul cu acest nume. După diferite surse mitologice, această împărăție cuprinde Tartarul, Câmpia Asfodelelor, și tărâmul paradisiac destinat eroilor și celor favorizați de zei, precum și sufletelor oamenilor virtuoși - Elysium sau Câmpiile Elizee. Unele religii cunosc reîncarnarea - revenirea la viață într-un
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
ascundeau în măruntaiele pământului. Hades este și un nume sinonim cu împărăția subpământeană pe care o stăpânește zeul cu acest nume. După diferite surse mitologice, această împărăție cuprinde Tartarul, Câmpia Asfodelelor, și tărâmul paradisiac destinat eroilor și celor favorizați de zei, precum și sufletelor oamenilor virtuoși - Elysium sau Câmpiile Elizee. Unele religii cunosc reîncarnarea - revenirea la viață într-un corp diferit. Aceste religii includ în principal budismul și hinduismul. Hinduismul consideră că la moarte sufletul părăsește corpul fizic. Dar sufletul nu moare
Viața de apoi () [Corola-website/Science/321242_a_322571]
-
lor, dar nu sunt încă pregătite pentru a atinge moksha sau unirea cu Brahma. Capital tărâmului Svarga este Amaravati și intrarea ei este păzită de Airavata. Svarga este condusă de Indra, conducător deva. În religiile slave Svarga este Raiul, locuința zeului Svarog.
Svarga () [Corola-website/Science/321249_a_322578]
-
japoneză: "ten", vietnameză: "thiên". Conceptul de deva a fost adoptat în Japonia parțial din cauza similitudinii cu conceptul șintoist de "kami". Alte cuvinte utilizate în textele budiste cu referire la ființe similare supranaturale sunt "devată" și "devaputra" (pali: "devaputta") adică "fiul zeilor". Nu este clar ce distincția există între acești termeni. Din punct de vedere uman, devașii împărtășesc caracteristica de a fi invizibili pentru ochiul uman fizic. Prezența unui Deva poate fi detectată de către acei oameni care au deschis "divyacakșus" (pali: "dibbacakkhu
Deva (Budism) () [Corola-website/Science/321248_a_322577]
-
ai lumilor în care se aflau și al tuturor lumilor inferioare lor (pentru că ei au existat înainte ca aceste lumi să existe). Deși cuvântul "Deva" este tradus în occident, în general, "dumnezeu"; (sau, foarte ocazional, "înger") , devașii budiști diferă de "zeii" și "îngerii" din alte religii în mai multe feluri importante. Meditația Mahayana sau Vajrayana și practicile include mai multe tipuri de a ființe, care sunt adesea numite"zei", dar sunt distincte de devașii:
Deva (Budism) () [Corola-website/Science/321248_a_322577]
-
occident, în general, "dumnezeu"; (sau, foarte ocazional, "înger") , devașii budiști diferă de "zeii" și "îngerii" din alte religii în mai multe feluri importante. Meditația Mahayana sau Vajrayana și practicile include mai multe tipuri de a ființe, care sunt adesea numite"zei", dar sunt distincte de devașii:
Deva (Budism) () [Corola-website/Science/321248_a_322577]
-
o parte din Siria, Fenicia și Palestina. Termenul Amurru din textele akkadiane și sumeriene se referă atât la amoriți cât și la zeitatea lor principala, care ar fi fost fiul lui Baal sau Belu și al fecioarei Anat. Un alt zeu însemnat al lor era Zeul Sin, al Lunii.
Amoriți () [Corola-website/Science/321283_a_322612]
-
și Palestina. Termenul Amurru din textele akkadiane și sumeriene se referă atât la amoriți cât și la zeitatea lor principala, care ar fi fost fiul lui Baal sau Belu și al fecioarei Anat. Un alt zeu însemnat al lor era Zeul Sin, al Lunii.
Amoriți () [Corola-website/Science/321283_a_322612]
-
Norma a lui Soumet, rămân fascinați de ea, și încep imediat lucrul asupra operei cu același nume. Acțiunea se petrece în trecutul îndepărtat al Galiei, cucerită și subjugată de romani În templul sacru, pe lângă altar, la poalele sfântului Irmins (Irmin - zeul cerului, ulterior zeul războiului), trec în procesiune druizii, îmbrăcați în veșminte albe. Ei s-au adunat să asculte voința zeilor. Prin intermediul profetei Norma, druizii cheamă galii la luptă împotriva romanilor. Orovez, preotul suprem, poruncește ca toți să fie gata și
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
Soumet, rămân fascinați de ea, și încep imediat lucrul asupra operei cu același nume. Acțiunea se petrece în trecutul îndepărtat al Galiei, cucerită și subjugată de romani În templul sacru, pe lângă altar, la poalele sfântului Irmins (Irmin - zeul cerului, ulterior zeul războiului), trec în procesiune druizii, îmbrăcați în veșminte albe. Ei s-au adunat să asculte voința zeilor. Prin intermediul profetei Norma, druizii cheamă galii la luptă împotriva romanilor. Orovez, preotul suprem, poruncește ca toți să fie gata și să se adune
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
în trecutul îndepărtat al Galiei, cucerită și subjugată de romani În templul sacru, pe lângă altar, la poalele sfântului Irmins (Irmin - zeul cerului, ulterior zeul războiului), trec în procesiune druizii, îmbrăcați în veșminte albe. Ei s-au adunat să asculte voința zeilor. Prin intermediul profetei Norma, druizii cheamă galii la luptă împotriva romanilor. Orovez, preotul suprem, poruncește ca toți să fie gata și să se adune la statuia divină când vor auzi sunetele de alarmă. În templul părăsit se strecoară pe neobservate romanii
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
o mai iubește pe Norma, acum inima îi aparține alteia, tinerei Adalgisa. Bătăile clopotului cheamă druizii în templu. Romanii se ascund. Înconjurată de alte profete, apare atotputernica și frumoasa Norma, a cărei față inspiră blândețe și putere. Norma rostește decizia zeilor: „Poporul trebuie să mențină pacea. În templu rămâne Adalgisa. Sufletul ei este răvășit de durere și neliniște. Ea roagă zeii să o ferească de dragostea interzisă pentru oșteanul roman, în fața căreia nu poate rezista. Rugându-se, Adalgisa este surprinsă de către
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
ascund. Înconjurată de alte profete, apare atotputernica și frumoasa Norma, a cărei față inspiră blândețe și putere. Norma rostește decizia zeilor: „Poporul trebuie să mențină pacea. În templu rămâne Adalgisa. Sufletul ei este răvășit de durere și neliniște. Ea roagă zeii să o ferească de dragostea interzisă pentru oșteanul roman, în fața căreia nu poate rezista. Rugându-se, Adalgisa este surprinsă de către Pollione, care o convinge să plece cu el la Roma. Între timp Norma, ca o felină încolțită, doborâtă de răceala
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
nu poate accepta această jertfă. Ea jură să-i reîntoarcă dragostea lui Pollione, iar copiilor - tatăl. Hotărâtă, Adalgisa se îndreaptă spre Pollione, decisă să-i trezească sentimentele datoriei și rușinii. Între timp Norma, mai având speranță, refuză să binecuvânteze în numele zeilor complotul galilor împotriva lui Pollione. Despre aceasta, Orovez le comunică oștenilor, îndemnându-i pentru un timp să nu-și manifeste setea de răzbunare. Evenimentele evoluează spre deznodământul tragic. Norma așteaptă în templu întoarcerea Adalgisei. Pentru autoritara și atotputernica Norma este
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]
-
multașteptată cu aclamații. Dar iată că se aude o veste nedorită - sfântul templu este pângărit. Având intenția de a o răpi pe Adalgisa, acolo pătrunde Pollione. Conform legii druizilor, Pollione va fi condamnat la moarte. Prizonierul va fi adus jertfă zeilor. Acum Norma ar fi putut să se bucure din plin, triumfând. Dar din nou în sufletul ei biruie femeia care iubește. Ea cere să fie lăsată singură cu Pollione. Norma îi promite acestuia viața și libertatea în schimbul dragostei lui. Dar
Norma (operă) () [Corola-website/Science/321319_a_322648]