225,008 matches
-
lucrărilor și de mizeriile pe care locuitorii le îndurau din cauza situării orașului pe o moșie particulară. Suma care trebuia achitată, de 250.000 de lei, pentru eliberarea orașului a fost cu greu adunată și, în cele din urmă, plătită. În septembrie 1852, călărășenii începeau pregătirile în vederea proclamării oficiale a eliberării orașului, astfel că la 24 septembrie 1852 Călărașiul devine liber. Orașul a primit atunci numele de "Știrbeiu", care însă s-a pierdut în deceniile următoare, fiind folosită în acte oficiale doar
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
particulară. Suma care trebuia achitată, de 250.000 de lei, pentru eliberarea orașului a fost cu greu adunată și, în cele din urmă, plătită. În septembrie 1852, călărășenii începeau pregătirile în vederea proclamării oficiale a eliberării orașului, astfel că la 24 septembrie 1852 Călărașiul devine liber. Orașul a primit atunci numele de "Știrbeiu", care însă s-a pierdut în deceniile următoare, fiind folosită în acte oficiale doar până la 1881. La sfârșitul secolului al XIX-lea, Călărași avea statut de comună urbană și
Călărași () [Corola-website/Science/296940_a_298269]
-
încheie primul contract cu firma germană AEG Berlin, pentru realizarea transportului cu tramvaie electrice la Iași. Astăzi, transportul în comun este asigurat prin tramvaie, autobuze și microbuze, de către CTP Iași (prin desființarea Regiei Autonome de Transport Public Iași în 16 septembrie 2016). A existat și un transportator privat, Unistil Bârlad, la care s-a renunțat în iunie 2016. Printr-un împrumut de la BERD s-a început reabilitarea infrastructurii rutiere a municipiului și a căilor de rulare tramvai. Liniile de tramvai fac
Iași () [Corola-website/Science/296948_a_298277]
-
în comun este realizat de societatea Transport Mara-Nord, care deservește linii de autobuze bine împărțite în întreg municipiul. Festivalul Antic si Medieval Aeternus Maramorosiensis, care a ajuns deja la a treia editie (2013)are loc in fiecare an la mijlocul lunii septembrie. pavilioanele vechi ale Spitalului Municipal (sec. XIX);
Sighetu Marmației () [Corola-website/Science/296975_a_298304]
-
în așa fel încât se înființează "Societatea Filarmonică" denumita simbolic "„Doina Vrancei”" (1907), "Biblioteca Publică" (1912), "Teatrul „Maior Gheorghe Pastia”", inaugurat în 1913, "Palatul de Justiție". Pe 30 decembrie 1881 orașul Focșani a găzduit Primul Congres Mondial Sionist. La 8 septembrie 1917 a fost semnat la Focșani armistițiul între reprezentanții Armatei Române și cei ai Puterilor Centrale. Între cele două războaie mondiale se continuă procesul de dezvoltare a orașului Focșani prin construirea unei uzine electrice, se construiește Ateneul Popular „Maior Gheorghe
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
a dotărilor pentru sănătate și asistență socială ale județului (peste 50%), oferind servicii diversificate. S-a finalizat și amenajat stația de dializă care asigură derularea programului nr. 15 a Ministerului Sănătății de prevenire în patologia nefrologică, dialize și transplant renal (septembrie 1998). S-a amenajat și dotat Camera de primire urgențe a Spitalului Județean Focșani. S-a mărit capacitatea Serviciului județean de Ambulanță prin dotarea acestuia cu o ambulanță FIAT DUCATO pe lângă cele 4 existente. S-au înființat noi unități medicale
Focșani () [Corola-website/Science/296965_a_298294]
-
linia constructivă a monumentului), în 1971, 1979 și, mai recent, în 1985, când s-a realizat restaurarea și consolidarea temeinică a acestui valoros monument. Acest lăcaș a fost ridicat probabil pe la 1600 și atestat documentar în "mărturisirea hotarnică" din 3 septembrie 1752 cerută voievodului Constantin Cehan Racoviță de către episcopul Ioanichie al Romanului. Vechea biserică de lemn a fost înlocuită cu actuala biserică de zid între anii 1747 - 1769. Inscripția cu litere latine care s-a păstrat deasupra icoanelor împărătești precizează că
Roman, România () [Corola-website/Science/296969_a_298298]
-
când Mircea cel Bătrân confirma mănăstirii Cozia stăpânirea la Râmnic a unei mori, dăruită de Dan I, și a unei vii, pe care o făcuse danie jupanul Budu, cu voia lui Radu I. Prima atestare ca oraș este din 4 septembrie 1389, când Mircea cel Bătrân menționa într-un hrisov că se află în "„orașul domniei...numit Râmnic”". În centrul orașului, se găsesc ruinele curții domnești a lui Mircea cel Bătrân, prezențe materiale vii ale marelui voievod în această așezare; aici
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
libertate și dreptate ale poporului român, Mircea cel Bătrân, a primit numele de "„Mircea Vodă”". În anul 1911 a fost terminată prima aripă a clădirii ce peste ani va fi liceul "„Alexandru Lahovari”", liceu care a luat ființă la 1 septembrie 1919, ca o cerință arzătoare a râmnicenilor. De-a lungul anilor, acest liceu a fost și este simbolul învățământului râmnicean și vâlcean prin promoțiile de elevi care au absolvit în timp acest lăcaș de cultură și știință românească. Râmnicenii și
Râmnicu Vâlcea () [Corola-website/Science/296966_a_298295]
-
au creat acea atmosfera care a dus la dubla alegere ca domnitor a lui Al.I Cuza, "fiu al Bârladului". Născut in "Mahalau de Gios a Târgului" (în prezent strada Al. I. Cuza) de peste "Podul Pescarii" la data de 12 septembrie 1818 așa cum este stipulat în diploma de bacalaureat a domnitorului, emisă de Universitatea din Paris în data de 21 noiembrie 1836. Dupa înfăptuirea Unirii din anul 1859 și orașul cunoaște o dezvoltare pe multiple planuri alâturi de celelate orașe ale
Bârlad () [Corola-website/Science/296970_a_298299]
-
Eugen Jebeleanu, Geo Bogza etc., scriitori care și-au legat viața și opera de aceste meleaguri. Stema municipiului Câmpina potrivit anexei nr. 1 din Hotărârea de Guvern numărul 993/2003, publicată în Monitorul Oficial al României numărul 633 din 4 septembrie 2003, se compune dintr-un scut retezat în două părți. În câmpul de sus, pe fond albastru, este amplasat Castelul "Iulia Hasdeu", de argint. În dreapta este figurat soarele, de aur, cu chip de om, cu șaisprezece raze (opt mari și
Câmpina () [Corola-website/Science/296978_a_298307]
-
în jurnalul Traian în numerele 42-55. În opinia lui P. P. Panaitescu "Diploma Bârlădeană și "Hrisovul lui Iurg Koriatovici" sunt falsuri ale lui Bogdan Petriceicu Hașdeu. Primul document serios în care apare denumirea orașului Tecuci este o scrisoare, din 1 septembrie 1435, care este adresată regelui Poloniei, Vladislav al III-lea și înștiința că Iliaș Voievod s-a împăcat cu fratele său Ștefan, cedându-i, printre altele, și orașul Tecuci. Tot aici se vorbește despre organizarea internă a Moldovei, aici menționându
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
avea să conducă la înfrângerea forțelor germane. În anii celui de-al Doilea Război Mondial, militarii unităților din Tecuci s-au jertfit pentru eliberarea Basarabiei și a Transilvaniei. Într-un asemenea mediu, descinde la Tecuci dr. Grigore Tabacaru, numit din septembrie 1923 ca profesor de filozofie la Școala Normală din Tecuci. Din inițiativa sa, pe 25 noiembrie 1923, un grup de intelectuali - între care s-au remarcat: avocații Virgil Mironescu, V.G.Beldie și Traian Corodeanu, profesorii Șt.Corodeanu și Antoaneta Bogdan
Tecuci () [Corola-website/Science/296974_a_298303]
-
râului Râmnicu Sărat către localitățile învecinate. Prin Râmnicu Sărat trece și calea ferată Buzău-Mărășești, orașul fiind deservit de o gară proiectată de Anghel Saligny. Cea mai veche mențiune documentară a numelui de „Râmnicu Sărat” descoperită până acum, datează din 8 septembrie 1439. Este vorba despre un privilegiu comercial acordat de domnitorul muntean Vlad Dracul negustorilor poloni, ruși și moldoveni, în care se precizează că „liovenii plătesc prima vamă la Râmnicu Sărat, doi florini ungurești de căruță încărcată, apoi dau și celelalte
Râmnicu Sărat () [Corola-website/Science/296977_a_298306]
-
pavăză în fața înaintării otomane”. Bustul Generalului David Praporgescu a fost ridicat pentru cinstirea generalului David Praporgescu, fiu de țărani, născut în Turnu Măgurele, căzut pe front în primul război mondial, în luptele de pe Olt, în zona crestelor Carpaților, la 30 septembrie 1916. Bustul este realizat de sculptorul Gheorghe Iliescu-Călinesti.
Turnu Măgurele () [Corola-website/Science/296984_a_298313]
-
celui de-al 2-lea război mondial, Galațiul a fost bombardat de aviația rusă și apoi de cea germană, centrul istoric fiind distrus aproape în întregime, "gara de călători", o clădire impunătoare, inaugrată de regele României în data de 13 septembrie 1872 fiind distrusă la fel ca și multe alte clădiri istorice. În 1952 devine reședința regiunii Galați, ca mai apoi să devină reședința actualului județ Galați. Din 1965 cunoaște o nouă înflorire, o dată cu începutul funcționării combinatului siderurgic, considerat pe atunci
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
o perioadă mai veche decât anii 101 —102, primul război dacic (eventual 105—106 cel de al doilea război dacic), sau numai începând cu acești ani. Este construcția cea mai veche din Galați, fiind sfințită ca lăcaș de cult în septembrie 1647, în timpul domnitorului Vasile Lupu. Biserica a fost închinată Mănăstirii Vatoped de la Muntele Athos. La ridicarea bisericii au fost folosite materialele existente la fața locului: piatră de la Barboși, lemnul din pădurile de pe platforma Covurluiului, cărămidă și var, nisip de pe plajele
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
și Sfântul Francisc de Assisi. Biserica a fost consolidată și renovată în starea actuală între anii 1985-1988. La data de 6 august 1866 se pune piatra de temelie a bisericii cu hramul "Schimbarea la Față" a cărei sființire se face la 17 septembrie 1872 de către episcopul Melchisedec alături de Arhimandritul Eughenie Xiropotamo. În pronaos se află placa de marmură cu numele fondatorilor precum și două plăci de marmură cu numele ctitorilor și a marilor ctitori. Biserica e în formă de cruce înscrisă cu turlă și
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
așezare puternică cu peste 300 de case, pe malul drept al râului Timiș". După înfrângerea turcilor la al doilea Asediu al Vienei în 1683, imperialii trec la ofensiva și ocupă pentru scurt timp cetățile Lipova și Lugoj (1688). La 25 septembrie 1695 lângă Lugoj a avut loc o bătălie între armatele Imperiul Habsburgic și Imperiului Otoman, soldata cu înfrângerea dezastruoasă a austriecilor, însuși comandantul armatei, generalul Veterani, fiind ucis de turci. După semnarea păcii, în urma tratatului de la Karlovitz (1699) Banatul a
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
2 colegii naționale (Colegiul Național "Coriolan Brediceanu", Colegiul Național "Iulia Hașdeu", un colegiu tehnic (Colegiul Tehnic "Valeriu Braniște" http://valeriubraniste.licee.edu.ro) și un liceu tehnologic (Liceul Tehnologic "Aurel Vlaicu"), precum și Școala de Arte Frumoase „Filaret Barbu”. De la 1 septembrie 2012, Grupul Școlar "Ștefan Odobleja" își pierde personalitatea juridică, fiind comasat la Colegiul Tehnic "Valeriu Braniște". Dintre liceele lugojene, două au dobândit titlul de "Școală europeană", Colegiul Național "Coriolan Brediceanu" în anul 2011 și Colegiul Tehnic "Valeriu Braniște" în 2012
Lugoj () [Corola-website/Science/296972_a_298301]
-
de Societatea Română de Radiodifuziune (Radio România Actualități, Radio România Cultural, Radio Antena Satelor și Radio Moldova Iași). "Onești Express -" Editorial de știri săptămânal, mijloc de informare al oneștenilor. "Unu' pe Trotuș -" este un proiect de presă locală lansat în septembrie 2015. Monumentul eroilor "Regina Maria" se află în apropierea Primăriei Onești și este închinat eroilor căzuți în "Războiul de Întregire a Neamului" 1916 - 1919. Osemintele au fost mutate din satul Curița, comuna Cașin în anul 1941. "Monumentul Eroilor Sovietici" - căzuți
Onești () [Corola-website/Science/296971_a_298300]
-
harta realizată în anul 1718 de Anton Maria del Chiaro după Harta Țării Românești întocmită de stolnicul Constantin Cantacuzino în anul 1700, ori prima hartă geografică a Olteniei întocmită în anul 1722 de căpitanul austriac Friedrich Schwantz. La 14 (26) septembrie 1828, la Băilești, are loc o importantă luptă între turci (26.000 de ostași și 30 de tunuri) care ocupaseră satul, și trupele rusești, conduse de generalul Friedrich Caspar von Geismar (4.500 de ostași și 14 tunuri), alături de care
Băilești () [Corola-website/Science/297005_a_298334]
-
Moreni este consemnată de Anuarul Socec în aceeași plasă, cu aceeași compoziție și o populație de 4016 locuitori. În anul 1931, comuna Stavropoleos este o unitate administrativă de sine stătătoare, formată din satele Tisa, Stavropoleos, Țuicani și Pleașa. La 17 septembrie 1947, prin unirea comunei Moreni cu Stavropoleos, apare orașul Moreni. În 1950, Moreni a devenit oraș raional în raionul Târgoviște al regiunii Prahova și apoi, după 1952, al regiunii Ploiești. În 1968, Moreni a fost transferat județului Dâmbovița, și până în
Moreni () [Corola-website/Science/297001_a_298330]
-
noului suveran Carol Robert de Anjou. Până în 1330 Severinul rămâne în stăpânire munteană. Pentru cetatea Severinului a murit Litovoi în 1272, când a refuzat să mai fie vasal regelui Ladislau al IV-lea (Cumanul). Basarab I pierde cetatea Severinului în septembrie 1330 și a recucerit-o după victoria de la Posada în același an. Titlul de ban l-a preluat Vladislav Basarab (Vlaicu-vodă, 1364-1372), până când, refuzând să mai fie vasal al regelui Ludovic I de Anjou (1342-1382), cetatea Severinului a trecut din
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
apărat din nou de atacurile turcilor în persoana Banului Francisc Talloci (cavaler al Ordinului Dragonului). Din anul 1439 până în 1445, Iancu de Hunedoara este numit Ban de Severin de către regele Ladislau al VI-lea Iagelon (1439-1444). Între 18 și 22 septembrie 1444, Severinul sprijină trecerea unei părți ale armatelor cruciate la sud de Dunăre, în vederea atacării Varnei. În timpul domniei lui Ladislau al VII-lea (1444-1457) și a lui Matei Corvin (1458-1490), urmează o perioadă în care printre Banii Cetății Severinului sunt
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]