21,727 matches
-
Constantinopol. În aceste împrejurări, aflat la asediul Thesalonicului, în Macedonia, țarul Ioniță (Kaloian) a fost ucis de un cuman din oastea sa, la 8 octombrie 1207, dar atacurile împotriva latinilor au continuat.1 În anul următor, urmașul său, Asan Borilă, căsătorit cu văduva cumană a lui Ioniță, pentru perpetuarea alianței vlahi-cumani, și-a făcut apariția în Tracia, dar în iulie 1208, la Philipopol, aliații au fost înfrânți de latinii conduși de împăratul Henri de Valenciennes. Luptele au continuat în același mod
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
împreună cu bizantinii. Astfel, Gheorghe Terter, Ivailo, Ioan Asan III, țari trecători pe tronul Bulgariei, pășesc dincolo de Dunăre, în nord, să se închine hanului, la curtea lui, și să ceară ajutor. Se ajunge chiar la înrudiri: Taka, fiul lui Nogai, se căsătorește cu fiica țarului Gh. Terter, iar Sviatoslav, alt țar bulgar, se căsătorește cu o fiică a Eufrosinei, "hăneasa creștină de la Dunăre". În acest fel, Bulgaria devine vasală a mongolilor și oștile lor trec Dunărea, în sud, aproape în fiecare an
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
tronul Bulgariei, pășesc dincolo de Dunăre, în nord, să se închine hanului, la curtea lui, și să ceară ajutor. Se ajunge chiar la înrudiri: Taka, fiul lui Nogai, se căsătorește cu fiica țarului Gh. Terter, iar Sviatoslav, alt țar bulgar, se căsătorește cu o fiică a Eufrosinei, "hăneasa creștină de la Dunăre". În acest fel, Bulgaria devine vasală a mongolilor și oștile lor trec Dunărea, în sud, aproape în fiecare an. Și Serbia are curând aceeași soartă: regele Ștefan Miliutin încercase să ocupe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
lui Basarab, după 1324, pe plan extern, era complicată, fiind în relații tensionate atât cu ungurii cât și cu sârbii. El era aliat cu bulgarii încă din 1323, îl ajutase pe țarul Mihail cu oștile sale, iar fiica sa era căsătorită cu noul țar, Ioan Alexandru. În iunie 1330, izbucnește războiul între sârbi și bulgari, despre care o scriere sârbească susține că atunci au luptat contra lor (sârbilor) "șapte țări": bizantinii, Mihail de la Târnovo și fratele său domnul Vidinului, Ivan Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
căsătorie anterioară, una fiind soția lui Stracimir, țarul bulgar de la Vidin, iar alta consoarta țarului sârb, Uroș. În acel moment, influență puternică la curtea domnească de la Argeș o avea doamna Clara, a doua sa soție, catolică ferventă-aceasta și-a căsătorit fiica cu palatinul Ungariei, Ladislau de Opolia, întărind și mai mult influența catolică la curte și în țară. Dar, în anii următori, relațiile între regele Ludovic și voievodul Alexandru s-au răcit -într-un act al cacelariei din 1359, se face
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a devenit regat, iar Carol și-a luat titlul de rege. Întrucît nu avea copii în viață unica lui fiică murise în copilărie -, el l-a numit ca moștenitor al tronului pe nepotul său, Ferdinand de Hohenzollern. Acesta s-a căsătorit cu prințesa Maria de Edinburgh, nepoata lui Alexandru al II-lea și a reginei Victoria, care erau bunicii ei. România era o monarhie constituțională. Cele două partide politice, Liberal și Conservator, au continuat să preia pe rînd puterea. Ambele erau
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
treilea fiu al lui Alexandru și nepotul liderului revoluționar, plutea în aer. Acesta avea mulți suporteri în Serbia. El luptase în Bulgaria în timpul conflictului din anii șaptezeci și era foarte activ din punct de vedere politic. În 1883, s-a căsătorit cu Zorka, fiica prințului Nicolae al Muntenegrului. Petru părea pentru multă lume o alternativă mult mai bună decît Milan, a cărui viață personală devenise un scandal notoriu. Soția sa, Natalia, dezaproba politica soțului, cuplul certîndu-se în public. Problema unui eventual
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
ani mai în vîrstă decît el și se bucura de o reputație extrem de scandaloasă. Se credea că nu putea face copii, ceea ce constituia o dificultate importantă într-o căsnicie regală. Regele și-a făcut-o amantă și apoi s-a căsătorit cu ea. Căsătoria aceasta era extrem de nepopulară în rîndul populației sîrbe în general. Ulterior, rudele reginei s-au implicat în afaceri publice, ceea ce a dus la mărirea numărului dușmanilor dinastiei. Toate aceste evenimente, plus evidenta slăbiciune a lui Alexandru ca
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
Adriatica, guvernul italian intenționa stabilirea unor legături strînse cu celelalte state revizioniste. În aprilie 1927 a fost semnat un tratat cu Ungaria, urmat în 1930 de încheierea unui acord cu Austria. În același an, regele Boris al Bulgariei s-a căsătorit cu prințesa Giovanna din casa italiană de Savoy. Sistemul de alianțe avea să fie reluat și întărit în anii '30, cînd Italia a devenit parteneră a Germaniei naziste. PROBLEMELE ORGANIZĂRII NAȚIONALE ȘI ALE DEZVOLTĂRII INTERNE În ciuda politicii diplomatice active a
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
că banii aceștia erau folosiți pentru interesele personale ale monarhului și pentru coruperea politicienilor. Problema cheltuielilor regale a provocat un dezacord major între Karamanlis și familia regală. În 1962, prințesa Sofia, fiica cea mai mare a lui Paul, s-a căsătorit cu Don Juan Carlos al Spaniei. După obicei, acesteia i-a fost asigurată o zestre, fiind cheltuiți 300.000 de dolari din fondurile guvernului. Curtea dorea acordarea unei dote asemănătoare și fiicei mai mici, Irina. Folosirea banilor din impozite într-
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
el. În februarie 1964, Venizelos, vechiul său rival din tabăra liberală, a murit. În martie a murit și regele Paul, pe tron urcînd Constantin al II-lea, fiul său în vîrstă de douăzeci și trei de ani, care s-a căsătorit în același an cu o prințesă daneză. Se părea la început că guvernul Uniunii de Centru va reuși să coopereze cu curtea și că problema monarhiei nu se va acutiza din nou. Într-adevăr, problema extrem de importantă a relațiilor sale
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]
-
a adăuga un nou argument, de altă natură (civilă, de astă dată), care va fi cântărit la fel de mult, dacă nu cu asupră de măsură, în blocarea carierei sale didactice: căsătoria ! În anul 1955, Leonid Boicu și-a întemeiat o familie, căsătorindu-se cu colega de facultate a surorii lui, Rodica Ionescu, unica fiică a unor negustori bogați din Râmnicul Sărat, care, în anii grei ai „democrației populare” suferiseră rigorile naționalizării, fiind despuiați de bunurile personale „până la ultima lețcaie” și târâți prin
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
atât de rigide și de austere, proprii burgheziei și aristocrației. Ca și în mediile înstărite, în păturile populare contactul dintre băieți și fete este întrerupt odată cu ieșirea din copilărie, iar neprihănirea domnișoarelor este, pe cât posibil, păstrată. Însă înainte de a se căsători, tinerii și tinerele își recapătă uneori o oarecare libertate, care face să li se ridice părul măciucă burghezilor. În anumite zone rurale, tot soiul de obiceiuri folclorice, mai mult sau mai puțin obscene, le permiteau tinerilor să se apropie unii
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
sexuală. De asemenea, un oarecare Croissac nu se ferește să afirme în 1898, în Le Mariage, le Ménage et l'Éducation des enfants, conseils aux jeunes époux par un père de famille (Căsătoria, gospodăria și creșterea copiilor, sfaturi pentru tinerii căsătoriți din partea unui tată de familie), că o femeie inițiată în tainele amorului este mai potrivită ca soție decât o fecioară. Începe așadar cu multă ezitare, desigur să se vorbească despre educația sexuală a domnișoarelor. Din 1903, sunt puse în circulație
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
ca pe un corp străin în propriul său corp, ca pe dușmanul ei cel mai intim. Și-ar dori să se poată elibera de învelișul de carne și, sub formă de spirit pur, "să se înalțe până la stele". Să se căsătorească? Știe foarte bine că o căsătorie nu va pune capăt contradicțiilor din sufletul său. Însăși ideea nu este pentru ea decât o altă sursă de neliniște. Tânăra își caută cu disperare sufletul-pereche hărăzit ei pe acest pământ. Visează un bărbat
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
de ani, dar tot n-a ajuns "la o conviețuire cordială între cuget și trupul cel netrebnic". În schimb, succesul său la bărbați este confirmat. Izbucnirile lui André Bourdet, crizele sale de gelozie atunci când află că fratele său se va căsători cu Catherine îi aduc dovada zdrobitoare a puterii sale de seducție. În Catherine se trezește la viață senzualitatea propriu-zisă. Dorința devine din ce în ce mai chinuitoare, mai deslușită. Așa cum se întâmplă într-o seară de februarie din 1904, când, aflându-se la o
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
regăsite dintr-odată. Nu poate face altceva decât să-și ia adio... și aventura se termină brusc. Care erau de fapt intențiile Mariei? Larderel, desfrânat notoriu și aristocrat ruinat de jocurile de noroc, nu era cineva cu care să te căsătorești, iar Marie e sigur că nu plănuia să aibă o aventură. În zilele carnavalului, când lumea se întoarce cu susul în jos, Marie uită pur și simplu de conveniențe. Îndrăznește ceea ce majoritatea fetelor din mediul său nu îndrăznesc: se lasă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
picioarele. Le admiră, le compară și acordă premiul întâi, cum era de așteptat, piciorușelor delicate ale Mariei, pe care nu se sfiește să le sărute de mai multe ori... Deși atras de Marie, Paul de Cassagnac sfârșește prin a se căsători cu altcineva. Rănită, tânăra Marie, mai îndrăgostită de el decât crezuse, aleargă atunci să se adăpostească în brațele tânărului deputat, care o amețește cu sărutări pe buze și mângâieri, necontenind în tot acest timp să-și declare dragostea frățească... Tânăra
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
casei. Oare nu-i prevestise o ghicitoare că avea să devină într-o bună zi "o stea"? În orice caz, mama ei, care nu-și revenise niciodată complet în urma eșecului asalturilor sale asupra țarului, este încredințată că Marie se va căsători cu un duce sau cu un prinț. Așadar, tânăra rusoaică nu flirtează așa de insistent numai din amuzament și din joacă. O face în egală măsură din necesitate. Marie vrea cu tot dinadinsul să se mărite, și deși nu are
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
pe Pietro: întoarsă la Nisa, tânăra îi trimite o scrisoare care rămâne fără răspuns. Astfel, Marie jucase cu tânărul roman un joc periculos, mizând totul sau nimic și pierzând și de data aceasta. Nu doar o ocazie de a se căsători, ci și reputația. Se simte vinovată că și-a "întinat" buzele, "murdară ca după o călătorie de douăzeci și patru de ore cu trenul". "Buzele și mâinile, nu contenește a-și repeta, s-au lăsat sărutate de buze ușuratice și stupide, iar
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
private ale pensionatului Sainte-Clotilde, din Paris. Domnișoarele acestea înghițeau tot ce li se spunea, "că Ludovic XVI era un om sfânt, [...] că Papa era desăvârșit, [...] că ele vor continua să trăiască în secolul al XVI-lea, că acolo se vor căsători, se vor înmulți și vor muri". Ca și Marie Bashkirtseff, Clara este una dintre puținele tinere provenite dintr-un mediu privilegiat care își permit înainte de căsătorie câteva adevărate necuviințe: sărutări, mici mângâieri. Însă și în aceasta constă deosebirea față de Marie
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
imagina iubind și fiind iubită, fericită alături de perechea sa. Nu pare doritoare să înceapă o aventură. Și-a întâlnit deja Făt-Frumosul, a găsit pantoful pe potriva piciorului ei. Deci după ce aleargă ea, dacă nu, ca toate fetele tinere, după un vis? Căsătorindu-se, această tânără femeie a făcut o alegere, a stabilit un curs vieții sale. Însă făcând aceasta, renunțase la alți bărbați, la alte idile, la alte fațete ale ei înseși, a căror nostalgie poate că încă o mai păstrează poate
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
efectul patimii erotice. Ei sunt antrenați să facă rău în ciuda voinței lor, orbiți de propriile sentimente. Perversiunea sirenelor a sfârșit prin a-i perverti și pe ei. Când Maud de Rouvre îl anunță pe Julien de Suberceaux că se va căsători cu Maxime du Chantel, semi-amantul său, furios și cuprins de deznădejde, se revoltă. Încearcă mai întâi s-o siluiască, însă Maud îi rezistă. Se decide atunci să joace totul pe o singură carte și o dă în vileag, dezvăluindu-i
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
gradul de locotenent și încărcat cu onoruri și medalii. Este mai cu seamă uluit că scăpase cu viață și se simte mai îndrăgostit ca oricând de "nașa" sa de război. În așa măsură încât divorțează de prima nevastă și se căsătorește cu Anna, în 192183. Cazul lui Basile nu este izolat. Chiar sora acestuia, "înger alb" la spitalul Salpêtrière, se căsătorește cu un bărbat pe care îl îngrijise. Și au fost numeroase căsătoriile, după sau în timpul războiului, între soldați și "nașele
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
simte mai îndrăgostit ca oricând de "nașa" sa de război. În așa măsură încât divorțează de prima nevastă și se căsătorește cu Anna, în 192183. Cazul lui Basile nu este izolat. Chiar sora acestuia, "înger alb" la spitalul Salpêtrière, se căsătorește cu un bărbat pe care îl îngrijise. Și au fost numeroase căsătoriile, după sau în timpul războiului, între soldați și "nașele" ori infirmierele lor din timpul conflictului. Prin urmare, acești patru ani de război nimicitori, sângeroși, tragici au zguduit profund vechile
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]