23,403 matches
-
străbunica" (1981), "Declarație de dragoste" (1985), "Liceenii" (1986), "Extemporal la dirigenție" (1987) etc. Muzica filmului "Liceenii" este de departe cea mai cunoscută coloană sonoră creată de Bogardo: ea însumează piese instrumentale (în care predomină sintetizatorul), înlănțuite prin tehnica leitmotivului, și celebra compoziție „Ani de liceu” (pe versuri de Șașa Georgescu). „Ani de liceu” a devenit cu timpul un veritabil imn al liceenilor români; piesa a fost înregistrată în duet de Bogardo și Stela Enache (după o încercare nereușită a actorilor din
Florin Bogardo () [Corola-website/Science/313430_a_314759]
-
unde a audiat cursurile lui Lebesgue și seminarele lui Hadamard. În anul 1930 Jerzy Neyman paricipă la Primul congres internațional al matematicienilor, unde a prezentat capodopera matematică, deschizătoare de noi orizonturi în statistică, "Asupra verisimilitudinii ipotezelor", cu care a devenit celebru în statistica matematică. Revenind în Polonia în același an, a prezentat o alocuțiune la ședința "Uniunii liber cugetătărilor polonezi" despre costurile suportate de statul polonez pentru întreținerea bisericii catolice, care a stârnit o reacție vehementă din partea cercurilor religioase poloneze. În
Jerzy Neyman () [Corola-website/Science/313441_a_314770]
-
apărut în muzică de cameră că și instrument solo. Aici amintim cele „"Trei romanțe"” a lui Robert Schumann și Sonata pentru oboi și pian de Camille Saint-Saens și Paul Hindemith, Sonata pentru oboi și pian de Francis Poulenc. Printre concerte celebre oboi: JS Bach: BWV 1053 și 1055 (pentru oboi d'amore) BWV 1056 (oboi), BWV 1060(vioară și oboi) Alessandro Marcello: Concertul pentru oboi și orchestră în re minor Wolfgang Amadeus Mozart: Concertul pentru oboi și orchestră în Do major
Oboi () [Corola-website/Science/313465_a_314794]
-
liniile companiei "Chicago Burlington & Quincy Railroad". Puterea acestuia era de 750 CP și atingea o viteză maximă de 150 km/h. După cel de-al Doilea Război Mondial, tracțiunea Diesel de mare viteză a revenit în atenția specialiștilor feroviari. Tradiția celebrelor trenuri Diesel-electrice de mare viteză "Der Fliegende Hamburger", "Flying Dutchman", "Zephyr" este continuată de trenurile "H.S.T." (Marea Britanie), "L.R.C." (Canada), "S.P.V." (SUA), "X.P.T." (Australia). În Europa au fost realizate în 1957 ramele Diesel "Trans-Europ-Express" ("TEE"), care legau între ele Franța
Istoria locomotivei Diesel () [Corola-website/Science/313782_a_315111]
-
orizontalitatea”. La un moment dat el propunea un ecran extensibil. Eseuri originale de-ale lui Eisenstein apar în “The Film Sense” la New York și în “Film Form”. Aici amintește de importanța culorii, care exprimă emoții și dă exemple de picturi celebre. El vede noi posibilități de expresie. Alungat din California, pleacă în 1931 în Mexic și regizează “Que viva Mexico”. Filmează 60.000 de metri de neagativ. Producătorul Sol Lesser cumpără materialul și-l compune într-un film pe care Eisenstein
Serghei Eisenstein () [Corola-website/Science/313838_a_315167]
-
de aparate de respirat sub apă, cercetări în vederea realizării de noi tehnologii de scufundare și medicale, testări de aparate și tehnică utilizată în activități de scufundare, teste de aptitudini în vederea selecționării scafandrilor. Tot în acest an trebuie consemnată și vizita celebrului comandant Jacques-Yves Cousteau la I. R. C. M. cu prilejul expediției navei Calypso în Marea Neagră. 1977: nava „Emil Racoviță” intră în dotarea Centrului de scafandri Constanța având un deplasament de 1 200 tdw. Nava reprezintă fostul cargou "Arad" și a fost
Scufundare profesională () [Corola-website/Science/313843_a_315172]
-
Herbert George Wells (n. 21 septembrie 1866, Bromley, Kent - d. 13 august 1946, Londra), cunoscut mai bine sub numele de "", a fost un scriitor englez celebru pentru cărțile sale de ficțiune precum "Mașina timpului", "Războiul lumilor", "Omul invizibil", "Primii oameni în Lună" și "Insula Doctorului Moreau". A mai publicat nuvele contemporane, istorie și comentarii sociale. A fost un socialist declarat și un pacifist, operele sale mai
H. G. Wells () [Corola-website/Science/313844_a_315173]
-
de exemplu, alămurile dintr-un big band), fiind totuși posibilă și abordarea sa în muzica vocală (dar atunci notarea se va face in extenso, cum de altfel se obișnuiește în cazul oricărui tip de ornamentație în muzica vocală). Un exemplu celebru de arpeggiato vocal este acordul major cu septimă mică (de dominantă) intonat de către membrii formației The Beatles în unele piese din perioada timpurie (de pildă, "Twist and Shout"). Sunt pasaje de virtuozitate executate de instrumentiști soliști (uneori, și de către cântăreți
Ornament fals () [Corola-website/Science/313890_a_315219]
-
(7 ianuarie 1889, București - 10 septembrie 1979, București) a fost un compozitor, scriitor, actor în trupele lirico-dramatice din diferite orașe ale țării, cântăreț român. A fost inițiatorul romanței autohtone, lansând în 1905 celebra romanță „Flori de nufăr” ("Mândra mea de altădată"). A imprimat discuri de muzică ușoară și cuplete la diferite case de discuri. S-a născut la 7 ianuarie 1889 în București. Urmează primele două clase la Gimnaziul Real din Tecuci. Își
Ionel Băjescu-Oardă () [Corola-website/Science/313906_a_315235]
-
cele organizate de grupul UNOVIS. Printre cele mai semnificative participării se pot menționa cele interne de la Vitebsk (în 1920 și 1921), Moscova (1921, 1922 și 1929) și Petrograd, respectiv la expoziții internaționale așa cum au fost cea din 1925 de la Paris, celebra Exposition Internationale des Arts Décoratifs et Industriels Modernes, cea care generat denumirea curentului artistic preponderent al deceniilor 1920 și 1930 din lumea vestică, Art Deco. Revenit pe tărâm intern, Suetin participă la "Expoziția porțelanului sovietic" (1926 și 1927), respectiv la
Nikolai Suetin () [Corola-website/Science/313911_a_315240]
-
opt ani, își începe studiile. Învață Coranul, exegeza coranică, tradiția profetică, gramatica arabă, jurisprudența islamică și retorica. După terminarea studiilor, va lucra pe post secretar pe lângă conducătorii Sevilliei. În 1179, după primele sale viziuni mistice, tatăl său îl duce la celebrul Ibn Rușd (Averroes), pe atunci "cadiu" al Cordobei. După această dată, el începe să-i frecventeze asiduu pe maeștri spirituali din Andaluzia acelor vremuri: șaykh-i Abu-Ja'far al-'Urayni, Abu Ya'qub al-Qaysi, Salih al-'Adawi, Abu-l-Hajjaj Yusuf și încă
Ibn Arabi () [Corola-website/Science/313913_a_315242]
-
absolvit Universitatea de Muzică din București în 1968. A urmat studii de fenomenologie și dirijat cu Sergiu Celibidache, Universitatea din Trier, Germania, 1978. Opera să a fost abordată , în afară de ansamblul Hyperion - specializat în muzică hyper-spectrala - de către soliști, dirijori și ansambluri celebre pe cinci continente precum "London Sinfonietta" (Londra) dirijor Ilan Volkov , "Kronos Quartet" (Sân Francisco), "iO" String Quartet (New York), Musiques Nouvelles (Bruxelles) Ensemble Mosaik (Berlin), Le Balcon (Paris), Ensemble Lucilin ( Luxemburg ), Art Zoyd ( Franța ), Golden Fur ( Australia ), Fedrnando Grillo, Claude Delangle
Iancu Dumitrescu () [Corola-website/Science/313929_a_315258]
-
bin Yaqzan", căruia i-a acordat un interes deosebit. Nu numai partea spirituală a acestei opere a fost fructificată de a lungul vremii în diverse culturi, ci și partea materială, lumească, care a fost sursa de sursa de inspirație pentru celebrul roman de aventuri a lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe (1719) și a operei lui Rudyard Kipling, "Cartea Junglei".
Ibn Tufayl () [Corola-website/Science/313921_a_315250]
-
însoțit pe profet tot timpul, inclusiv la Medina. A participat alături de acesta la toate bătăliile, mai puțin la cea de la Tabūk, cînd a rămas în Medina pentru a-i ține locul. După bătălia de la Uhud, profetul Muhammad i-a dăruit celebra sabie numită Zulfikar, sabia cu două lame îngemănate. La moartea profetului Muhammad în 632, când s-a pus problema succesiunii califale; comunitatea islamică l-a ales mai întâi pe Abu-Bakr, apoi pe Omar în 634. După asasinarea celui de-al
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
asasinilor lui Uthman. În fruntea acestora se afla Aișa, văduva profetului Muhammad aliată cu doi pretendenți la conducerea califatului, Talha bin Ubayd-Allăh și Abd-Allăh bin al-Zubayr, pe care i-a învins în apropiere de Basra (în Irakul de astăzi) în celebra Bătălie a Cămilei (656). În 657, în bătălia de la Siffin, l-a înfruntat pe guvernatorul Damascului, Mu‘ăwīya. membru al familiei califului ‘Uthman. Fiind în avantaj, a acceptat ca sorții bătăliei să fie deciși printr-un arbitraj care, însă, a
Ali () [Corola-website/Science/313958_a_315287]
-
azi. În total, Criști Minculescu a înregistrat cu Iris 19 CD-uri și DVD-uri, a întreprins sute de turnee și și-a pus o amprentă de neșters asupra trupei. Salutul „Bună seară, prieteni”, ajuns o emblemă personală, a devenit celebru, iar imaginea lui Criști Minculescu este practic inseparabila de cea a formației Iris. În 1992, împreună cu Minculescu, în cadrul festivalului de la Cannes Iris ocupă locul ÎI la secțiunea rock și îi este consacrat un reportaj ce a fost difuzat pe postul
Cristian Minculescu () [Corola-website/Science/313940_a_315269]
-
a formației Iris. În 1992, împreună cu Minculescu, în cadrul festivalului de la Cannes Iris ocupă locul ÎI la secțiunea rock și îi este consacrat un reportaj ce a fost difuzat pe postul MTV, fiind prima formație românească ce a fost difuzată pe celebrul post. În 2012 Criști Minculescu părăsește trupa Iris. La scurt timp după plecarea din trupa Iris,acesta se mută cu familia în Germania . Împreună cu Judy Seutter - chitară, Boris Rusakov - bass, Mauro Ciccarelli - tobe, Regina Hammerle - backing vocal , formează grupul Lotus
Cristian Minculescu () [Corola-website/Science/313940_a_315269]
-
și din membrii trupei lui Ion "Nuțu" Olteanu . Grupul are o serie de concerte în toată țara , interpretând și piese consacrate ale trupei Iris, precum : "Stradă ta", "Trenul fără nas", "Lumina zilei", "Pe ape " ,dar și din repertoriul trupelor deja celebre în lume . În 2015 Criști Minculescu revine în Iris.Fanii sunt în extaz. Trupa Harap-Alb s-a înființat în anul 1979 și a existat în diferite componente până în 1982. Genul declarat al trupei este hard-rock și heavy metal. Printre cei
Cristian Minculescu () [Corola-website/Science/313940_a_315269]
-
Zeppelin, Deep Purple și Black Sabbath. În afara acestor trupe, Minculescu este fan al formațiilor Rolling Stones, Whitesnake, Thin Lizzy, Uriah Heep și AC/DC. De altfel, trupa Iris a inclus pe unele din albumele înregistrate și câteva preluări după piese celebre ale trupelor preferate: Coperta albumului Iris ÎI, extraordinar de îndrăzneață pentru acea vreme, îl înfățișează cântând la chitară pe Angus Young, unul din idolii lui Criști Minculescu. Mai mult, unele influențe ale trupelor rock străine se simt și pe albumele
Cristian Minculescu () [Corola-website/Science/313940_a_315269]
-
de mașini electromecanice criptografice cu rotoare utilizate pentru a genera cifruri pentru criptarea și decriptarea de mesaje secrete. Enigma a fost folosită comercial de la începutul anilor 1920, fiind adoptată și de armatele și serviciile guvernamentale ale mai multor țări-cel mai celebru caz fiind cel al Germaniei naziste înainte de și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Au fost produse, de-a lungul timpului, o varietate de modele diferite de Enigma, dar modelul armatei germane, Wehrmacht Enigma, este versiunea cel mai adesea
Mașina Enigma () [Corola-website/Science/313967_a_315296]
-
avea 16 tone, viteza maximă de 60 km/h și puterea 176 kW. Alte firme care au contribuit la dezvoltarea tracțiunii feroviare în curent alternativ trifazat sunt: "Brown Boveri & C. SA Baden" și "Ganz" din Budapesta. Unul dintre cele mai celebre tronsoane feroviare cu o astfel de alimentare este linia "Valtellina", aflată în partea nordică a țării, la poalele Alpilor. Aceasta a fost dată în exploatare la 15 octombrie 1902. Alimentarea se realiza prin două fire aeriene, a treia fază fiind
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
iar cea 3,3 kV este utilizată în unele zone ale fostei URSS. În România, tensiunea de 750 V, curent continuu, este utilizată la tramvaie și troleibuze, la unele linii miniere și la cele cu ecartament îngust. Printre cele mai celebre locomotive de curent continuu figureaza cele franceze din seriile SNCF-C.C.-7100 si SNCF-B.B.-9000. La 12 februarie 1954, locomotiva C.C.-7121 a atins 243 km/h, record mondial de viteză al acelei epoci, pentru tracțiunea feroviară clasică. Recordul
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
zona Saint Gothard, fiind vorba de trasee dificile: declivități mari, curbe numeroase, tuneluri elicoidale etc. Aici fusese introdusă tracțiunea cu abur încă din 1882. În perioada 1919 - 1920, pe linia Saint Gothard s-a introdus tracțiunea electrică. Printre cele mai celebre locomotive introduse aici se numără cele denumite "Krokodillokomotiven". Acestea aveau o lungime totală de 19,2 m (între tampoane), 107 tf, viteza maximă de 65 km/h și puterea de 1.650 kW. Tot pentru aceasta linie dificilă s-au
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
Corporation" (partea electrică) și "The Baldwin Locomotive Works" (partea mecanică). Acest sistem de alimentare a fost preluat și de companiile: "New York - New Haven & Hartford R.R.", "Indianpolis & Cincinnati Traction" și "Central Illinois Construction". Firmele mai sus menționate au construit, în 1935, celebrele locomotive electrice: În 1948, au fost introduse, pe liniile companiei "Great Northern R.R.", primele locomotive moniofazate americane cu aderență totală. Aveau formula osiilor Bo-Do-Bo-Do și proporții impresionante: greutate totală de 320 tf și putere 3677 kW (5.000 CP). O
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]
-
construcția liniei de mare viteză Tokaïdo - Shinkansen. Aceasta a fost dată în exploatare la 1 octombrie 1964, cu ocazia Jocurilor Olimpice de la Tokio. Denumita "Shinkansen", aceasta rețea feroviară s-a extins foarte mult, unind majoritatea marilor orașe puternic industrializate și devenind celebră în întreaga lume. La 30 noiembrie 1979, pe tronsonul Tohoku - Shinkansen, se atinge viteza maximă de 319 km/h. În perioada anilor 1960 și Franța preia acest concept al liniilor de mare viteză și începe realizarea celebrei rețele TGV ("train
Istoria locomotivei electrice () [Corola-website/Science/313976_a_315305]