22,090 matches
-
și dreptul comercial. Flota britanică continuă să percheziționeze corăbiile suspectate că ar furniza materiale către inamic, chiar răpind și înregimentând marinari americani în cadrul marinei britanice. În 1794, Marea Britanie și SUA au încheiat un tratat comercial de navigație, prin care se figura libertatea năvală pe fluviul Mississippi și era recunoscută neutralitatea. Erau reluate contactele comerciale și relațiile economice dintre acestea, iar în 1795 a fost încheiat un tratat cu Spania care cuprindea prevederi favorabile americanilor, prin care negustorii americani practicau comerțul pe
Revoluția Americană () [Corola-website/Science/301533_a_302862]
-
pentru a treia oară), în Transilvania. Apoi nu se mai știe nimic despre el, dar soția se mai află acolo încă prin 1566. Celălalt Dragomir din Cepturile, frate cu Toma din Pietroșani, cel de-al doilea ctitor al mănăstirii, care figurează în sfatul domnesc ca ban între 1533 și 1536, deci cam în același timp cu fratele său, Dragomir, în vremea domniei lui Vlad Vintilă de la Slatina. Se știe însă că banul Toma a fost "«tăiat»" de Radu Paisie la începutul
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
mai limpezească, dacă ne reamintim de hrisovul lui Radu de la Afumați, prin care confirmă cele două ocini făcute danie de spătarul Dragomir mănăstirii ctitorite de el, prin anul 1526-1527. Deci, mănăstirea exista la acea dată și, coincidență, Dragomir din Cepturile figurează în documentele de atunci ca mare spătar, funcție pe care a îndeplinit-o atât între 1525-1526, cât și între 15 iunie și 6 iulie 1530. În acest ultim mandat de mare spătar îl însoțește pe Vlad Înecatul. Sabina Popescu, în
Comuna Iordăcheanu, Prahova () [Corola-website/Science/301683_a_303012]
-
și pietroaie. În sanscrită « plava »=a înota, a pluti, a fi ajutat. Istoricul, în general, necunoscut. S-ar putea să fi luat ființă prin secolul al XVIII-lea. Prima atestare documentară, cunoscută nouă, se află în memoriile generalului Bauer. Localitatea figurează și în « Istoria Daciei... » (1815) a lui D. Fotino. Prin 1814, după DGJPh prin 1817-1818, după « Bibliografia », ar fi fost înălțată biserica « Sf. Nicolae » din localitate, care în 1909 se afla în ruină din motive necunoscute nouă. În curtea actualei
Plavia, Prahova () [Corola-website/Science/301704_a_303033]
-
de 53 de elevi și 6 biserici ortodoxe — în Podenii Noi, refăcută în 1827, în Ghiocel (1841), Mehedința (1861), Rahova (1832), Popești (1857) și Valea Dulce (1807). În perioada interbelică, comuna este menționată în anuarul Socec în componența actuală, acolo figurând și satul Podul lui Galben; comuna avea în total 4614 locuitori. În 1931, câteva sate ale comunei s-au separat și au format comuna Mehedința, aceasta având în compunere localitățile: Ghiocel, Mehedința, Nevesteasca, Păcăloasa, Rahova și Sfăcărău; în comuna Podenii
Comuna Podenii Noi, Prahova () [Corola-website/Science/301707_a_303036]
-
realizat la mijlocul secolului al XIX-lea de administrația austriacă au fost înregistrați 35 de credincioși evanghelici . În 1880, numărul lor este 26 , iar în 1930 - 21. În statistica moșiilor din plasa Dumbrăveni, realizată în anul 1920, biserica luterană din Giacăș figurează cu o proprietate totală de 26 iugăre 502 stânjeni, din care 5 iugăre 551 stânjeni teren arabil, 1 iugăr 1027 stânjeni fânaț, 15 iugăre 880 stânjeni pășune . Din declarația fiscală, întocmită de biserica luterană în anul 1929, reiese că avea
Giacăș, Sibiu () [Corola-website/Science/301709_a_303038]
-
doilea paragraf din Regulamentul (CEE) nr. 4042/ 89, acțiunile propuse trebuie să fie compatibile cu cadrul comunitar de sprijin. (9) Se vor menționa în acest tabel cheltuielile pentru toate investițiile, inclusiv cele de peste 1 500 000 ECU care trebuie să figureze în anexa II. (10) ECU se utilizează în execuția bugetară a fondurilor structurale conform modalităților prevăzute în Regulamentul Comisiei (CEE) nr. 1866/ 90 (JO L 170, 03.07.1990, p. 36). Dacă prețurile sunt exprimate în monedă națională, se menționează
by Guvernul Romaniei () [Corola-other/Law/86950_a_87737]
-
ce au fost până acuma scutit de la contribuțiune. Registrul din anul 1937, cu transformările proprietăților efectuate până în anul 1940, cuprinde următoarele elemente: număr curent, numărul parcelei din cartea funciară, numărul topografic al parcelei (în intravilan de la numărul 1 - 289, unde figurează casele, curțile și grădinile cu suprafețele respective în iugăre și stânjeni); numele și prenumele proprietarilor, domiciliul, numărul casei, în extravilan de la numărul topografic 290 - 4337; categorii de terenuri în extravilan (în afara vetrei satului) arător, fânaț, rât, vie, pășune, pădure, trestiș
Idicel-Pădure, Mureș () [Corola-website/Science/300584_a_301913]
-
suflet apostat.” (M. Eminescu) Figuratul este o modificare a valorii semantice a cuvântului sau expresiei, utilizată în anumite împrejurări. Înțelesul devine altul decât cel uzual, propriu-zis. O figură de stil strâns înrudită cu figuratul este metafora. Exemple de expresii la figurat:
Figură de stil () [Corola-website/Science/300651_a_301980]
-
de o parte și de alta a Carpaților. La sfârșitul secolului al XV - lea satul Stroești era obște liberă. La 10 aprilie 1520, voievodul Neagoe Basarab întărește mai multe sate mânăstirii Bistrița din județul Vâlcea. În acest document satul nu figurează, dovadă ca era obște de moșneni. Figurează însă: „Și încă a mai dăruit jupânița banului, jupânița Neagoslava, ațiganii anume: Corunga cu copiii lui și Goblița cu copiii lui” pomeniți ulterior în actele în care figurează și satul Stroești. Conform istoricului
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
Carpaților. La sfârșitul secolului al XV - lea satul Stroești era obște liberă. La 10 aprilie 1520, voievodul Neagoe Basarab întărește mai multe sate mânăstirii Bistrița din județul Vâlcea. În acest document satul nu figurează, dovadă ca era obște de moșneni. Figurează însă: „Și încă a mai dăruit jupânița banului, jupânița Neagoslava, ațiganii anume: Corunga cu copiii lui și Goblița cu copiii lui” pomeniți ulterior în actele în care figurează și satul Stroești. Conform istoricului Aurelian Sacerdoțeanu, soția banului Barbu Craiovescu, Neagoslava
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
În acest document satul nu figurează, dovadă ca era obște de moșneni. Figurează însă: „Și încă a mai dăruit jupânița banului, jupânița Neagoslava, ațiganii anume: Corunga cu copiii lui și Goblița cu copiii lui” pomeniți ulterior în actele în care figurează și satul Stroești. Conform istoricului Aurelian Sacerdoțeanu, soția banului Barbu Craiovescu, Neagoslava, a fost o frumoasă din Stroești, care a avut aici pământ de zestre și câteva sălașe de țigani (Sacerdoțeanu, 1974). La 22 mai 1523 - 1525, voievodul Valdislav al
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
1644, ca martor la o învoială între frați (Leonăchescu, 2001). Pe harta Țării Românești întocmită în anul 1700 de stolnicul Constatin Cantacuzino, transcrisă în latină și tipărită de către Anton Maria Del Chiaro, la Veneția în anul 1718, satul Stroești - Argeș figurează cu biserică (Leonăchescu - Năndrașu, 1981). Biserica veche de lemn a fost „făcută de un Gheorghie Ciovică” conform documentului din 24 decembrie 1753 (Leonăchescu, 2001). Actuala biserică a fost construită și pictată în stil neobizantin de catre Belizarie Paraschivescu între aniii 1881
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
din Valea Seacă : soldații Cată Andrieș și Farcaș Mihai din Regimentul 13 Călărași, căzuți eroic în luptele de la Grivița (30 august 1877). Localitatea este așezată pe coasta dealurilor din dreapta Siretului la 12 km depărtare sud-vest de orașul Bacău. Valea Seacă figurează printre cele mai vechi comune cunoscute, din care s-a format în mare parte localitatea Nicolae Bălcescu. Din 1968 împreună cu celelalte comune desființate, a intrat în componența comunei Nicolae Bălcescu, județul Bacău. Este unul din cele mai vechi sate catolice
Valea Seacă (Nicolae Bălcescu), Bacău () [Corola-website/Science/300710_a_302039]
-
Dorothy Wordsworth (publicat postum în 1855), în care era narată influența asupra fratelui său William, și cel al lui Henry Crabb Robinson (1775-1867), publicat în 1869, conținînd un material autobiografic în care sînt descrise întîlnirile cu mari personalități, printre care figurează Goethe, Schiller, Wordsworth și Coleridge. Alte jurnale importante ale secolului XIX , scrise de femei, sînt al lui George Eliot și al reginei Victoria. Publicarea postumă a jurnalului artistei ruse Maria Bashkirtseff (1860-84) a produs senzație în 1887, ca și publicarea
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
două volume ale jurnalului lui André Gide (1939, 1954) și cele cinci volume ale jurnalului lui Virginia Woolf (1977-84), precum și jurnalele unor mari scriitori cum ar fi Ernst Jünger, Cesare Pavese, Anäis Nin, Witołd Gombrowicz. Între autorii de jurnale intime figurează Titu Maiorescu, autorul celui mai lung jurnal din literatura română, Gala Galaction, Eugen Lovinescu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Geo Bogza, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Octav Șuluțiu, Jeni Acterian, Arșavir Acterian, Petru Comarnescu, Alice Voinescu, Ion D. Sîrbu, Nicolae Steinhardt, Dumitru
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
Gala Galaction, Eugen Lovinescu, Octavian Goga, Liviu Rebreanu, Geo Bogza, Mircea Eliade, Mihail Sebastian, Octav Șuluțiu, Jeni Acterian, Arșavir Acterian, Petru Comarnescu, Alice Voinescu, Ion D. Sîrbu, Nicolae Steinhardt, Dumitru Țepeneag, Mircea Zaciu. Pe lista diariștilor români ar mai putea figura alte nume celebre, precum: Petre Pandrea, Eugen Ionescu, Camil Petrescu, Miron Radu Paraschivescu, Paul Goma, Nicolae Balotă, Mircea Cărtărescu și mulți alții. Au existat două momente speciale în istoria genului la noi. Primul autor de jurnal în sens modern a
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
după dispariția lor fizică. O bună delimitare teoretică a domeniului poate fi descoperită în studiul teoreticianului francez Phillipe Lejeune, "Pactul autobiografic". Astfel, pe lista speciilor literaturii autobiografice propusă de Lejeune, alături de memorii, biografie, roman personal, poem autobiografic, autoportret sau eseu, figurează și jurnalul intim.
Jurnal intim () [Corola-website/Science/300752_a_302081]
-
particulară obținută dintr-o mulțime foarte mare de configurații potențiale, va fi bună dacă toate condițiile vor fi bune. Din nefericire, legea nu definește o configurație “bună” sau rea, deși cîteva trăsături ale unei configurații bune sînt menționate, între acestea figurînd simplitatea, stabilitatea, regularitatea, simetria, continuitatea, și unitatea. Ce se întîmplă cînd aceste proprietăți ale figurilor intră în conflict, putem însă defini doar într-un mod empiric. Elaborările ulterioare ale noilor teorii s-au întins pe cîteva decenii. Wertheimer, Köhler, Koffka
Gestaltism () [Corola-website/Science/300753_a_302082]
-
moșiei Casotta pe frații Alexandru și Procopie, moștenitori ai lui Athanasie Casotta (Gazoti). În actul de ipotecă nr. 45/27 iunie 1883 prin care Procopie Casotta garanta cu moșia Casotta un împrumut de la Prima Societate de Credit Funciar Român, acesta figurează ca unic proprietar al moșiei, moștenită de la tatăl său, Athanasie, și cumpărată parțial de la fratele său, Alexandru, prin actul de vânzare-cumpărare nr. 332/1883. Proprietarul inițial al „Conacului Procopie Cașota” a fost Procopie Casotta (1852 - 21 septembrie 1910), mare proprietar
Casota, Buzău () [Corola-website/Science/300801_a_302130]
-
Între 1620 și 1637, domeniul s-a aflat sub stăpânirea lui Gavrilaș Movilă, apoi a domnitorilor Constantin Șerban și Gheorghe Ștefan (până la 1660, când cetatea, împreună cu toată zona Bihorului, a fost transformată în pașalâc turcesc). În conscrierea din anul 1719, figurează ca localitate nou populată, care aparține contelui George Banffy. În august 1940, în urma odiosului Dictat de la Viena, trupul satului este amputat în două, granița arbitrar trasată răpind aproape jumătate din suprafața sa. Stăpânitorii vremelnici au comis o serie de atrocități
Damiș, Bihor () [Corola-website/Science/300852_a_302181]
-
întind pe valea Crisului Repede, spre Salonta, spre Beiuș, în final au ocupat toată Crișana. Această stăpânire a ținut până la 1692. La 1712-1713 Bratca aparținea fiscului regal, iar în anii 1719-1720 este stăpânita de George Banffy. În anul 1773 Bratca figurează între comunele românești din plasa Oradea având și două mori de apă. La 1851 Bratca era "sat valah" în circumscripția nobilă a Borodului, cu peste 300 de locuitori "de credință veche" și cu "biserica-mama". Din marele Dicționar întocmit de Dr.
Bratca, Bihor () [Corola-website/Science/300848_a_302177]
-
timpurie atestare a satului datează din 1332, când în registrele de dijme papale este înregistrat "Henricus parohul din Nova Villa", aparținând de Comitatul Bistrița-Năsăud cu capitala în orașul Bistrița. În 1453 între posesiunile lui Iancu de Hunedoara din districtul Bistrița figurează și Satu-Nou. În 1518 se desfășoară un proces între locuitorii din Satu-Nou cu cei din Ghinda și Dorolea pentru drepturile asupra unor terenuri, proces ce se extinde pe mai mulți ani. Satul a purtat și numele de "Uifalău" (de la ungurescul
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
Iulia să trimită un martor, care împreună cu trimisul sau, să hătărnicească satul Petriș pe care il donează magistrului Mayus, mare paharnic și Comite de Bistrița. În anul 1440 satul era donat de regele Wladislaus familiei Bethlen, pentru că din 1453 să figureze între posesiunile lui Iancu de Hunedoara. În anul 1527 Petrișul, împreună cu alte sate, a fost donat lui Paul Podowinya. În anul 1602 satul a fost devastat de trupele generalului Bașta. În 1642 Petrișul cuprindea un numar de 17 gospodării, iar
Comuna Cetate, Bistrița-Năsăud () [Corola-website/Science/300869_a_302198]
-
care devine astfel stăpân al Șinteului. În testamentul Elisabetei Zolyomi, din 1623, sânt nominalizate satele care vor intra în proprietatea lui Gavrilaș Movilă. Bălnaca ocupă poziția a 7-a din cele 32 de localități enumerate. Satul Bălnaca, în anul 1652 figurează cu 29 de porți printre satele domeniului Șinteu . De la această dată până la 1694 nu se cunosc alte mențiuni documentare despre sat . Privitor la soarta domeniului Șinteu în aceste decenii se știe că la 28 octombrie 1657 Dieta Transilvaniei îl acordă
Bălnaca, Bihor () [Corola-website/Science/300844_a_302173]