21,599 matches
-
() este un producător italian de articole sportive înființat în 1988 cu sediul în Torrile. Pe langă îmbrăcăminte sportivă compania produce în principal echipamente sportive pentru fotbal, rugbi, handbal, volei, baschet și fitness. este primul producător mondial de echipament sportiv, care a primit Oeko-tex standard
Erreà () [Corola-website/Science/334347_a_335676]
-
utilizate în producții fără poluanți nocivi. Pe langă Italia, marea majoritatea a clienților se găsesc în Marea Britanie, unde mai multe cluburi de fotbal din League One, Football League Two, Conference Național, au Erreà că echipament. Printre cei mai cunoscuți clienți italieni se includ cluburile de fotbal Atalanta Bergamo, FC Parma și Delfino Pescara din clasa Serie A.
Erreà () [Corola-website/Science/334347_a_335676]
-
(n. 18 februarie 1891, Livorno - d. 5 februarie 1958, Lucca) a fost un scrimer italian specializat pe floretă și sabie, campion mondial la floretă în 1927 și 1929. Cu echipa Italiei a fost de trei ori campion olimpic la sabie și de o dată campion olimpic la floretă. A fost protagonistul unui incident la Jocurile Olimpice din
Oreste Puliti () [Corola-website/Science/334375_a_335704]
-
tensiuni mari între țările participante, ungurul și viitorul campion olimpic Sándor Pósta a surprins o discuție între și maestrul conațional Italo Santelli, criticându-l pe arbitrul ungur György Kovács. În ziua următoare, în finală, Kovács i-a acuzat pe sabrerii italieni că nu luptă în mod corect în scopul de a proteja punctajul lui Puliti, care era considerat mare favorit. Puliti a răspuns cu insulte, amenințându-l pe arbitru, și a fost descalificat. Ceilalți trei italieni s-au retras din concurs
Oreste Puliti () [Corola-website/Science/334375_a_335704]
-
urmă, Puliti a fost exclus pe 23 iulie din circuitul olimpic de către comisia de onoare a Comitetului Internațional Olimpic, iar Puliti și Kovaćs s-au luptat în duel în luna noiembrie. În 1927 Puliti a fost reabilitat la solicitarea Federației Italiene de Scrimă.
Oreste Puliti () [Corola-website/Science/334375_a_335704]
-
există țări europene ca Italia și Islanda, unde nu există libertatea de panoramă. În Italia, în pofida unor proteste oficiale ale avocatului Guido Scorza și jurnalistului Luca Spinelli (care a ridicat problema), publicarea reproducerilor fotografice ale locurilor publice este, conform legislației italiene, prohibită. Ba mai mult, conform legii , pentru utilizarea comercială a imaginilor „bunurilor culturale” (în care se poate încadra orice obiect sau loc cultural sau artistic) este obligatorie obținerea autorizației reprezentanței locale a Ministerului Artelor și Moștenirii Culturale, „Soprintendenza”. Unele țări
Libertate de panoramă () [Corola-website/Science/334439_a_335768]
-
Al Gailani în anul 1941 al-Husseini a fugit în Iran și s-a ascuns în cladirea ambasadei japoneze la Teheran. În octombrie 1941 el a reușit să fugă de acolo, travestit și cu un pașaport fals cu sprijinul unor factori italieni. A ajuns în Turcia, iar de acolo, prin Bulgaria,România,Ungaria la 11 octombrie 1941 a sosit la Roma, unde, la 27 octombrie 1941 a fost primit la Palatul Venezia de către Mussolini. La 6 noiembrie 1941 Hadj Amin a ajuns
Amin al-Husseini () [Corola-website/Science/335014_a_336343]
-
locul atentatului a fost cu numere de înregistrare din Belgia. Victimile atentatului au fost ajutate de doctori și asistente de la spitalul Saint-Louis din apropiere. În jurul orei 22:30, o persoană înarmată, conducând un scuter, a deschis focul asupra terasei restaurantului italian "La Casa Nostra" și a ucis 5 persoane și a rănit grav alte 8 persoane. Două persoane înarmate au deschis focul asupra restaurantului "La Belle Equipe", aflat la colțul străzilor Charonne și Faidherbe, și au ucis 19 persoane și au
Atentatele teroriste de la Paris din noiembrie 2015 () [Corola-website/Science/335092_a_336421]
-
S-a opus fascismului, motiv pentru care a fost scos din diplomație în 1922 de către Benito Mussolini, pe toată perioada regimului fascist ocupându-se de activitatea societății sale de binefacere. După căderea fascismului, Carlo Sforza, ministrul de externe al Republicii Italiene îl numește în instanță creată special pentru judecarea fascismului. s-a născut la Udine la 28 decembrie 1870, ca fiu al lui Eugene Vincent Fasciotti, pe atunci prefect al orașului și al Carlottei Gnecco. Ambii părinți proveneau din familii înstărite
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
Italia Fasciotti s-a stabilit la Romă, unde a absolvit studiile de drept în 1895, intrând ulterior în serviciul diplomatic. Din această perioadă datează prietenia cu contele Carlo Sforza, împreună cu care se va opune ulterior ingerințelor regimului fascist în diplomația italiană. El a căsătorit pentru prima dată la Pegli, în 1899 cu Sofia Giustiniani, fiica prințului Alexandru și prințesei Maria Giustiniani, si a doua oară, la Sân Sebastián, în 1922, cu Cecilia Giustiniani, sora Sofiei. Moare la Romă la 7 august
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
a fost la ambasada din Viena (1896), pe atunci condusă de Constantino Nigra. În 1899 a participat la Conferință internațională de la Haga privind dezarmarea, în prima parte ca secretar privat a lui Nigra, iar ulterior ca secretar adjunct al delegației italiene participanta la conferință. În iunie 1901 este numit secretar de legație, iar august același an a fost promovat secretar de legație clasa a doua. În 1904 este numit în reprezentanta diplomatică de la Atena, condusă de ambasadorul Ricardo Bollati. În iulie
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
secretar de legație, iar august același an a fost promovat secretar de legație clasa a doua. În 1904 este numit în reprezentanta diplomatică de la Atena, condusă de ambasadorul Ricardo Bollati. În iulie 1905 a fost însărcinat temporar la conducerea consulatului italian din Cretă, în urma apariției unor agitații filo-grecești în insula. Pentru contribuția sa la restabilirea ordinii în insula a fost decorat de statul italian, în mai 1907, pentru apărarea reședinței consulare de un grup de insurgenți înarmați. În 1906 s-a
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
de la Atena, condusă de ambasadorul Ricardo Bollati. În iulie 1905 a fost însărcinat temporar la conducerea consulatului italian din Cretă, în urma apariției unor agitații filo-grecești în insula. Pentru contribuția sa la restabilirea ordinii în insula a fost decorat de statul italian, în mai 1907, pentru apărarea reședinței consulare de un grup de insurgenți înarmați. În 1906 s-a întors la Viena, unde Nigra fusese înlocuit la post de ambasadorul Giovani Avarna Gualtieri. Rapoartele sale din timpul celei de a doua șederi
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
înlocuit la post de ambasadorul Giovani Avarna Gualtieri. Rapoartele sale din timpul celei de a doua șederi în capitala habsburgica, exprimă convingerile sale că disputele dintre Austria și Italia pot fi soluționate pe cale pașnică și că prima prioritate pentru statul italian era prezervarea păcii, în vederea câștigării timpului necesar pentru creșterea puterii și influenței sale în raport cu celelalte mari puteri. În 1908 este numit secretar de legație clasa întâi, fiind mutat în țară pentru a lucra în Direcția Generală de Afaceri Politice, din
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
legație clasa întâi, în 1911 a fost numit acreditat că trimis extraordinar și ministru plenipotențiar la Legația Italiei la București, post în care avea să rămână până în august 1919. După atentatul de la Sarajevo, din 1914, văzând atitudinea indecisa a guvernului italian față de Austria, a subliniat în rapoartele sale din București, pericolele iminențe care pândeau Italia, în caz de victorie a Puterilor Centrale, precum și posibila apariție a unor conflicte cu unele dintre puterile Antantei, în special Franța și Rusia. Din această perspectivă
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
garantau asistență militară reciprocă în cazul unui atac neprovocat executat de Austria. Ulterior, guvernul român, prin persoana lui Ionel Brătianu, a cerut Italiei să nu să se angajeze de partea Antantei fără a-l consulta în prealabil, dar pentru că partea italiană încheiase deja negocierile secrete cu Antanta, a făcut ca România să fie pusă în fața unui fapt împlinit. Momentul a fost unul delicat în relațiile dintre cele două țări, Fasciotti trebuind să depună eforturi susținute în anii care au urmat pentru
Carlo Fasciotti () [Corola-website/Science/335095_a_336424]
-
, adesea oară latinizat ca Johannes Antonius Scopolius, (n. 3 iunie 1723, Cavalese - d. 8 mai 1788, Pavia) a fost un om de știință, medic, botanist, micolog, zoolog și scriitor științific tirolez de origine italiană. El a fost numit de biograful lui, Otto Guglia (1904-1984), "primul european non-național" precum "Linnaeus Austriae". Abrevierea numelui său în cărți științifice este Scop.. Giovanni a fost fiul lui Francesco Antonio Scopoli, jurist promovat precum guvernator al principe-episcopului de Trento
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
multe caracteristici structurale, o clasificare sistematică. De asemenea, în clasificarea mineralelor Scopoli a ales un mod propriu, ținând seamă, pe lângă de caracteristicile structurale optice și de calitățile lor chimice. Cunoștințele bazate pe propriile sale experimente au găsit loc în traducerea italiană a celui mai important dicționar chimic acestor timpuri (scris de Pierre Joseph Macquer), pe care a extins-o enorm (Dizionario di Chimica, 10 volume, 1784-1785). Deja bolnav de ceva timp și aproape orb, Scopoli s-a stins din viatä în
Giovanni Antonio Scopoli () [Corola-website/Science/335143_a_336472]
-
conexiune la Internet. În plus, versiunile pentru iOS și Android pot fi integrate cu alte aplicații. "ABBYY Lingvo PhraseBooks" este o aplicație pentru iOS care conține o serie de cărți de fraze legate de subiecte comune în limba engleză, spaniolă, italiană, germană, rusă și franceză, precum și instrumente de învățare precum exerciții sau înregistrări audio ale unor fraze. "ABBYY Lingvo Live" este un serviciu nou pentru rețele de socializare destinat celor care vorbesc sau învață diverse limbi, oferindu-le acestora dicționare gratuite
ABBYY () [Corola-website/Science/335170_a_336499]
-
(n. 21 aprilie 1921, Trento - d. 16 iulie 1991, Rimini) a fost un inginer, profesor de inginerie mecanică, micolog și scriitor științific italian. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Cetto. Fiul licențiatului în literatura și filozofie la "Academia Științific-Literară" Milano, de asemenea profesor de liceu, Adolfo Cetto (n. 20 februarie 1873, Selva di Levico - d. 31 decembre 1963, Trento), s-a interesat
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
ale lumii. În acest context, a întreținut relații cu oameni de știință distinși, în special din Germania. Cu activitatea să a contribuit la diseminarea cunoștințelor despre ciuperci (cărțile sale, unele dintre ele traduse în diferite limbi, au devenit patrimoniu popular italian) Deja în anul 1966, "Ministerul Sănătății al Italiei" (în cooperare cu "Departamentul de Sănătate al Provinciei Autonome Trento") a recunoscut științele sale cuprinzătoare și l-a numit director al cursurilor naționale pentru formarea profesională a personalului medical însărcinat cu controlul
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
considerat cel mai important reprezentant al educației micologiei la nivelul publicului larg. Tot din 1966, el a fost pentru o lungă perioadă de timp director al „Școlii de Micologie” cu sediul în Trento, primind în acest interval cele mai multe premii prestigioase italiene și internaționale. Școală poartă, din 1992, numele lui. Din anii 70 el a și fost redactor șef al magazinului "Bolletino del gruppo micologico G. Bresadola di Trento". În 1978 a fost numit membru al "Academia Roveretana degli agiati di Scienze
Bruno Cetto () [Corola-website/Science/335148_a_336477]
-
este un lutier italian, constructor de chitare solo și baș, realizator de amplificatoare de concert, expert Beatles și profesor de construcții de chitare. Muzician la începutul carierei sale, Frudua a apărut în mai multe emisiuni în diferite programe pe unele canale majore italiene. Apoi
Galeazzo Frudua () [Corola-website/Science/335162_a_336491]
-
lutier italian, constructor de chitare solo și baș, realizator de amplificatoare de concert, expert Beatles și profesor de construcții de chitare. Muzician la începutul carierei sale, Frudua a apărut în mai multe emisiuni în diferite programe pe unele canale majore italiene. Apoi a urmat "Școală internațională de lutieri din Cremona," cunoscută în Italia, mai ales, sub acronomiul IPIALL. În anii 1980, a început să lucreze ca lutier, construind chitare electice și semi-acustice. Apoi, în septembrie 1988, a fondat propriul său atelier
Galeazzo Frudua () [Corola-website/Science/335162_a_336491]
-
ulterior în construirea de chitare unicate și de serie mică. În primii zece ani de la fondarea companiei sale, instrumentele produse de Frudua au devenit foarte cunoscute și admirate în Italia, întrucât au fost folosite la acompanierea multor muzicieni de valoare italieni. Printre ei se numără și Eros Ramazzotti, Orchestră Ennio Morricone, Lăură Pausini, Luciano Pavarotti, Andrea Bocelli, Zucchero, și mulți alții.
Galeazzo Frudua () [Corola-website/Science/335162_a_336491]