21,440 matches
-
acidă, glicogenul se transformă în dextrine, apoi în maltoză și final în glucoză. În organismul animal glicogenul este degradat la glucoză printr-un proces numit fosforoliză, catalizat enzimatic de fosforilaze, care scindează legăturile * 1,4 începând cu capătul nereducător al lanțului; în prezența fosfatului anorganic se eliberează treptat molecule de glucozo -1fosfat. Legăturile 1,6 din ramificații sunt hidrolizate enzimatic de amilo 1,6glucozidaze. Glucoza formată prin degradarea glicogenului asigură o glicemie constantă și reprezintă pentru animale o sursă importantă de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
1,5 . 106 6 . 106. Celuloza pură este o substanță amorfă cu structură fibrilară, insolubilă în apă și solvenți organici, dar solubilă în soluție amoniacală de hidroxid cupric Cu (NH3)4 (OH)2 numită soluție Schweitzer. Macromoleculele de celuloză formează lanțuri lungi, filiforme, unite prin legături de hidrogen, alcătuind fibrele de celuloză. În fibre există anumite zone orientate (cristalite) cu o aranjare uniformă și paralelă a lanțurilor care dau aspect cristalin zonei respective. Numărul mare de cristalite conferă rezistență mecanică fibrei
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
hidroxid cupric Cu (NH3)4 (OH)2 numită soluție Schweitzer. Macromoleculele de celuloză formează lanțuri lungi, filiforme, unite prin legături de hidrogen, alcătuind fibrele de celuloză. În fibre există anumite zone orientate (cristalite) cu o aranjare uniformă și paralelă a lanțurilor care dau aspect cristalin zonei respective. Numărul mare de cristalite conferă rezistență mecanică fibrei de celuloză și totodată insolubilitate în apă. Mai multe cristalite formează o fibrilă de celuloză. Structura chimică: lanțurile liniare, filiforme de celuloză sunt formate dintr-un
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cristalite) cu o aranjare uniformă și paralelă a lanțurilor care dau aspect cristalin zonei respective. Numărul mare de cristalite conferă rezistență mecanică fibrei de celuloză și totodată insolubilitate în apă. Mai multe cristalite formează o fibrilă de celuloză. Structura chimică: lanțurile liniare, filiforme de celuloză sunt formate dintr-un număr mare de molecule de glucopiranoză legate * 1,4, având ca unitate structurală diglucidul celobioza. Este deci un *glucan: Celuloza prezintă un slab caracter reducător. Hidroxilii liberi din moleculă au reactivitate normală
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
unele microorganisme, în a căror structură intră două componente: un acid uronic și o hexozamină N acetilată sau sulfonată, legate, de cele mai multe ori 1,3 * glicozidic într-o unitate diglucidică. Unitățile diglucidice se unesc prin legături 1,4 * glicozidice formând lanțuri lungi macromoleculare care se leagă electrovalent de proteine specifice. Exemple de mucopoliglucide acide: acidul hialuronic, condroitina și acizii condroitinsulfurici, heparina etc. 2.7.2.1. Acidul hialuronic-descoperit în umoarea sticloasă a ochiului (hyalos = sticlă), este răspândit în învelișul celular, în
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
cu cifre a atomilor de carbon începe de la gruparea carboxil. Se mai folosește destul de des și numerotarea cu litere a alfabetului gracesc și în acest caz atomul de carbon vecin cu gruparea carboxil se notează cu litera *, iar următorii cu * . Lanțul de atomi de carbon nu este liniar, ci are o configurație spațială în zig zag, din cauza unghiurilor egale de 1110 dintre atomii de carbon. Acizii grași nesaturați se găsesc în lipide într-o proporție mai mare decât cei saturați. Principalii
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
caracterul hidrofob se datorează catenei lungi hidrocarbonate cu multe legături nepolare care anulează caracterul polar al grupării carboxil. Izomeria cistrans (stereoizomeria) caracterizează acizii grași nesaturați. În natură predomină izomerii "cis" care au o structură spațială ce determină o înclinare a lanțului alifatic de circa 300 C. Izomeria optică este mai rar întâlnită, numai la unii acizi grași, (de exemplu, acidul ricinoleic sau 12 hidroxioleic). Din punctul de vedere al reactivității chimice, acizii grași se comportă asemănător cu acizii organici. Acizii grași
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
tructură Aminoacizii se unesc prin legături peptidice CO NH formate între gruparea carboxilică a unui aminoacid și gruparea * aminică de la aminoacidul următor: În legăturile peptidice sunt cuprinse toate grupările COOH și NH2 de la Cα cu excepția celor două grupări ( ) de la capetele lanțului polipeptidic. În mod convențional la reprezentarea grafică a unei peptide s-a convenit ca primul aminoacid din stânga lanțului polipeptidic să aibă gruparea NH2 liberă, iar ultimul din dreapta lanțului să aibă grupareaCOOH liberă. Peptidele formate din mai mulți aminoacizi se pot
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
aminică de la aminoacidul următor: În legăturile peptidice sunt cuprinse toate grupările COOH și NH2 de la Cα cu excepția celor două grupări ( ) de la capetele lanțului polipeptidic. În mod convențional la reprezentarea grafică a unei peptide s-a convenit ca primul aminoacid din stânga lanțului polipeptidic să aibă gruparea NH2 liberă, iar ultimul din dreapta lanțului să aibă grupareaCOOH liberă. Peptidele formate din mai mulți aminoacizi se pot prezenta în mai multe forme izomere în funcție de numărul și secvența aminoacizilor în moleculă. De exemplu, o tetrapeptidă formează
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
grupările COOH și NH2 de la Cα cu excepția celor două grupări ( ) de la capetele lanțului polipeptidic. În mod convențional la reprezentarea grafică a unei peptide s-a convenit ca primul aminoacid din stânga lanțului polipeptidic să aibă gruparea NH2 liberă, iar ultimul din dreapta lanțului să aibă grupareaCOOH liberă. Peptidele formate din mai mulți aminoacizi se pot prezenta în mai multe forme izomere în funcție de numărul și secvența aminoacizilor în moleculă. De exemplu, o tetrapeptidă formează 24 izomeri, o pentapetidă 120, iar o hexapetidă-720. 4.2
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
24 izomeri, o pentapetidă 120, iar o hexapetidă-720. 4.2.2. Clasificarea peptidelor În funcție de numărul de aminoacizi constituienți peptidele se subîmpart în oligopeptide (2 10 aminoacizi) și polipeptide (10 100 aminoacizi. Clasificarea peptidelor mai poate fi făcută și în funcție de structura lanțului polipeptedic în: liniare, ramificate și ciclice. În funcție de proveniență peptidele pot fi vegetale, animale, bacteriene. Nomenclatura chimică a peptidelor derivă de la denumirile aminoacizilor componenți, în ordinea în care se leagă, începând cu aminoacidul care are gruparea amino intactă, la care se
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
prostetică a heteroproteinei. Componenta neproteică poate fi de natură chimică diferită: glucide, lipide, acid fosforic, acizi nucleici, metale. 4.3.4. Structura proteinelor Proteinele sunt bipolimeri macromoleculari cu un înalt grad de organizare structurală. Numărul mare de aminoacizi componenți formează lanțuri polipeptidice diferite ca lungime și ca alcătuire, ceea ce crează o mare varietate a proteinelor. Proteinele se caracterizează printr-o mare diversitate structurală, dată atât de dimensiunea mare a macromoleculei, cât și de aranjametul spațial al acesteia. Multiplele funcțiuni biologice ale
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Proteinele se caracterizează printr-o mare diversitate structurală, dată atât de dimensiunea mare a macromoleculei, cât și de aranjametul spațial al acesteia. Multiplele funcțiuni biologice ale proteinelor se datoresc complexității lor structurale, legată atât de structura chimică de bază a lanțului polipeptidic, cât și de organizarea spațială a moleculei proteice. Conformația complexă a moleculei de proteină, pusă în evidență prin analize roentgenografice, se definește prin 4 nivele variate de organizare; structura primară, structura secundară, structura terțiară, structura cuaternară. Structura primară reflectă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
se delimitează precis, între ele există o interdependență în cadrul aceleași structuri generale, de ansamblu. 4.3.4.1. Structura primară a proteinelor este structura chimică de bază a moleculelor acestora și se referă la numărul, natura și secvența aminoacizilor în lanțul polipeptidic. Secvența aminoacizilor în lanțul polipeptidic se realizează prin intermediul legăturilor peptidice formate între grupările * carboxilice și *aminice ale aminoacizilor învecinați: Fragmentul CO NH se numește legătură peptidică și are unele proprietăți specifice: legătura C-N este mai scurtă iar legătura
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
există o interdependență în cadrul aceleași structuri generale, de ansamblu. 4.3.4.1. Structura primară a proteinelor este structura chimică de bază a moleculelor acestora și se referă la numărul, natura și secvența aminoacizilor în lanțul polipeptidic. Secvența aminoacizilor în lanțul polipeptidic se realizează prin intermediul legăturilor peptidice formate între grupările * carboxilice și *aminice ale aminoacizilor învecinați: Fragmentul CO NH se numește legătură peptidică și are unele proprietăți specifice: legătura C-N este mai scurtă iar legătura C-O este mai lungă
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
Structura secundară Se referă la aranjamentul spațial al catenei polipeptidice și la legăturile chimice care o stabilizează. Cu ajutorul difracției razelor X de către cristale de proteină pură, Pauling și Corey au constatat că macromolecula proteică nu are o formă extinsă, ci lanțurile polipeptidice pot fi răsucite în spirală (*helix) sau dispuse în "foaie pliată". Structura secundară este stabilizată în spațiu prin legături de H care se formează intra și intercatenar între grupările =C=O și -NH din două legături peptidice diferite. Legăturile
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
-i urmează în secvență pe spirală: Legăturile de H sunt dispuse aproape paralel cu axa * helixului, iar radicalii R ai aminoacizilor componenți sunt dispuși alternativ deasupra și sub planurile legăturilor peptidice și proiectați radial spre exterior. Ipoteza structurii spiralate a lanțurilor peptidice aparține chimistului și agronomului român Haralambie Vasiliu, profesor la Facultatea de Agronomie din Iași (1880 1953), care cu 16 ani înaintea lui Pauling și Corey a anticipat că proteinele au o structură spiralată. Modelul în planuri pliate este caracteristic
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
reprezintă un nivel superior de organizare a macromoleculei proteice și se datorește interacțiunilor dintre radicalii R aparținând catenelor polipeptidice mai lungi care posedă o structură secundară proprie. Stabilitatea structurii terțiare este dată de forțele de atracție dintre catenele laterale ale lanțurilor peptidice la care iau parte următoarele legaturi: legături de hidrogen-între hidroxilul fenolic al tirozinei și o grupare carboxil aparținînd aminoacizilor diaminici și dicarboxilici -legături Van der Waals între resturile de hidrocarbură ale aminoacizilor monoamino monocarboxilici; -legături ionice-între grupările amină și
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
din care cauză se mai numesc și polinucleotide. Mononucleotidele reprezintă unitatea structurală de bază a polinucleotidelor și în funcție de natura acestora se deosebesc ribo și deoxiribonucleotide. 5.2.1. Caracterizare generală și structură Mononucleotidele se unesc între ele prin intermediul H3PO4 formând lanțuri lungi polinucleotidice. Acidul fosforic stabilește legături covalente 3' 5' fosfodiesterice între gruparea 3' (OH) a pentozei dintr-un mononucleotid și 5' (OH) a pentozei din mononucleotidul vecin. Astfel, în structura acizilor nucleici resturile de acid fosforic alternează cu resturile de
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
fosfodiesterice între gruparea 3' (OH) a pentozei dintr-un mononucleotid și 5' (OH) a pentozei din mononucleotidul vecin. Astfel, în structura acizilor nucleici resturile de acid fosforic alternează cu resturile de pentoză, iar bazele azotate apar ca radicali laterali ai lanțului polinucleotidic. În ceea ce privește modul de organizare structurală a macromoleculelor de acizi nucleici se deosebesc 3 nivele de organizare a acestora, structura :primară, secundară și terțiară. Acizii nucleici au structură primară monocaternară asemănătoare, cu deosebirea că lungimea catenelor polinucleotidice este mai mare
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
secvența și proporția mononucleotidelor) ADN este considerat o biomoleculă informațională. Secvența nucleotidelor determină în ADN codul genetic și asigură transmiterea, păstratea și exprimarea caracterelor ereditare. 5.2.2.2 Structura secundară a ADN se referă la organizarea tridimensională, spațială a lanțului polinucleotidic. În anul 1953 Watson și Crick au propus modelul de structură secundară a ADNlui, pentru care în 1962 au primit premiul Nobel. Conform acestui model molecula de ADN este formată din 2 lanțuri lungi polinucleotidice răsucite într-o spirală
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
referă la organizarea tridimensională, spațială a lanțului polinucleotidic. În anul 1953 Watson și Crick au propus modelul de structură secundară a ADNlui, pentru care în 1962 au primit premiul Nobel. Conform acestui model molecula de ADN este formată din 2 lanțuri lungi polinucleotidice răsucite într-o spirală dublă, orientată spre dreapta, în jurul unei axe comune simetrice, formând un dublu helix. Cele două lanțuri polinucleotidice din spirală sunt orientate antiparalel, în direcții opuse Bazele nucleice sunt proiectate spre interiorul dublului helix, perpendicular
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
pentru care în 1962 au primit premiul Nobel. Conform acestui model molecula de ADN este formată din 2 lanțuri lungi polinucleotidice răsucite într-o spirală dublă, orientată spre dreapta, în jurul unei axe comune simetrice, formând un dublu helix. Cele două lanțuri polinucleotidice din spirală sunt orientate antiparalel, în direcții opuse Bazele nucleice sunt proiectate spre interiorul dublului helix, perpendicular pe axa lui verticală, iar pentoza și legăturile fosfodiesterice sunt aranjate în exterior, constituind părțile laterale ale acestuia. O tură completă a
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
C2 și C6 și între atomii de azot N1 Perechile de baze astfel formate sunt denumite baze complementare: A = T, C ≡G. Datorită legăturilor de H, care determină asocierea specifică a celor două catene într-o spirală dublă, cele 2 lanțuri polinucleotidice, deși nu sunt identice, devin complementare; astfel în dreptul adeninei dintr-un lanț se află timina din celălalt lanț și invers: în mod asemănător se comportă și celelalte două baze nucleice, guanina și citozina. În acest fel fiecare lanț polinucleotidic
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]
-
formate sunt denumite baze complementare: A = T, C ≡G. Datorită legăturilor de H, care determină asocierea specifică a celor două catene într-o spirală dublă, cele 2 lanțuri polinucleotidice, deși nu sunt identice, devin complementare; astfel în dreptul adeninei dintr-un lanț se află timina din celălalt lanț și invers: în mod asemănător se comportă și celelalte două baze nucleice, guanina și citozina. În acest fel fiecare lanț polinucleotidic devine replica complementară a celuilalt. Lanțurile polinucleotidice din spirală sunt orientate antiparalel, ceea ce
Biochimie by Lucia Carmen Trincă () [Corola-publishinghouse/Science/532_a_1322]