22,856 matches
-
unor avantaje, poziții sociale, politice etc. Conflictul reprezintă, În aceste situații, calea de dobândire a unor avantaje sau situații privilegiate din partea unei persoane, lovind În interesele celeilalte. Elementul de referință este deci factorul de conflict, de discordie, cel care-i separă și-i transformă În persoane aflate În conflict pe cei doi. Deși aparent neutră, dorința de posesiune sau de dominare a elementului de referință face ca cei doi să devină adversari. În aceste circumstanțe, elementul de referință va exercita aceleași
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ca o consecință a faptului că acțiunile sufletești nu s-au desfășurat sub semnul responsabilității morale a individului, nu au ținut seama de aceasta. Ele devin acte iresponsabile asupra cărora, ulterior, În timp, va trebui să acționăm reparator. Vinovăția ne separă de ceilalți; este un act impur care alterează viața sufletească a persoanei respective. Ea este Însoțită de un sentiment de rușine, care mă obligă să mă retrag În mine, să mă ascund de ceilalți. Vinovăția este nu numai o simplă
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
judec pe mine Însumi. Cele mai importante Însă sunt evenimentele penibile, negative, pe care mi le reamintesc. Ele sunt sursa regretelor mele. Orice regret Începe cu o amintire. Trăirea trecutului este subiectivă și, din acest motiv, eu nu mă pot separa de ea. Sunt eu Însumi. Reactualizând această trăire, În planul conștiinței mele, Îmi fac o confesiune dar, În același timp, este și un act de evaluare. În felul acesta, regretul este o mărturisire care deschide calea unei dorințe de reparație
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
comportă fără a avea conștiința alteralității sale imagologice. Cu puține excepții, nebunul nu se consideră diferit de ceilalți ci, dimpotrivă, el Îi consideră pe ceilalți ca fiind schimbați. Între nebun și lume s-a produs o „fractură morală” care-i separă, făcând să se refuze reciproc. Imagologia Nebuniei este construită de modalitatea În care este văzut nebunul de către ceilalți indivizi ai cetății. Această imagologie a variat, ca modalitate de reprezentare, În decursul istoriei, În funcție de valorile morale și culturale ale societății. Distingem
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
persoanei Însăși. Cele două forme de patologii trebuie considerate diferite, În primul rând din punct de vedere doctrinar și metodologic, dar și În sensul atitudinii epistemologice pe care o adoptă specialistul observator față de acestea. Patologia psihiatrică și cea psihomorală sunt separate, În primul rând, după criterii valorice. Prima are la bază criteriile clinico-medicale ale psihiatriei, cea de-a doua criteriile sau, mai exact, valorile morale, În evaluarea tulburărilor psihice. Este o diferență certă de atitudine metodologică, de stil de gândire al
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
important și mai interesant studiu de psihiatrie morală și, respectiv, de psihoterapie morală Îl datorăm lui H. Baruk, care este și unul dintre principalii inițiatori ai curentului reprezentat de umanismul psihiatric. Pentru H. Baruk, „studiul omului fizic nu poate fi separat de studiul omului moral”, teză fundamentală, pe care acesta o preia de la A. Morel și o dezvoltă. Nebunia nu este numai o stare de tulburare psihică, ci și una de degradare morală a ființei umane. Din aceste considerente, orice psihoterapie
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
să se ridice. Terapia morală prescrie, Îndeamnă, arată căile, dar cea care trebuie să lupte, să dorească să iasă din impas este persoana Însăși. Acest efort reprezintă, În esența lui, o negare de sine, conștientizarea faptului că trebuie să te separi de rău și să te reîntorci la bine, să dorești redobândirea virtuților pierdute. Prin acest efort interior, persoana sa afirmă pe sine. Atât negarea de sine, cât și afirmarea de sine sunt acte de voință dictate de conștiința vinovăției, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
se mai putea Întoarce către el Însuși, are impresia că se pierde, că Încetează să mai existe. Pe ceilalți eu Îi percep diferiți de mine, dar numai ca prezențe umane. Persoana rămâne exterioară, descoperindu-i și situându-i ca ființe separate de mine. Cu aceștia eu pot intra Într-o dublă comunicare: perceptiv-exterioară sau afectiv-interioară. Totul se desfășoară pe fundalul unei conștiințe heteroreflexive care-mi arată că ei sunt alții În raport cu mine, cel care sunt eu. În cazul acesta, modul de
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
unei alte realități metafizice este aleasă, În mod firesc, ca o continuitate a vieții empirice, care Îmi apare Însă ca un act de trecere Într-un alt registru. Ea răspunde aspirațiilor persoanei umane absolut. Revenind la destin, Îl putem acum separa de natura sa fatalistă care accentuează ideea de Închidere. Destinul de aici poate fi continuat dincolo. Ceea ce aici este viu și perisabil, va deveni dincolo, sau va continua să fie, viu și etern. Iată că problema destinului ne Întoarce la
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acesteia, eu devin obiect al experienței mele, care se raportează la lume și la lucrurile acesteia, situându-mă astfel În interiorul lor. În ambele cazuri, gândirea mea caută să Înțeleagă cine sunt, În raport cu mine Însumi, și În raport cu lumea. Nu pot Însă separa aceste două situații cărora gândirea mea este Îndemnată, În final, să le găsească un acord, pentru a le putea apropia sau chiar unifica. Trebuie să mai existe ceva supraordonat atât mie, cât și lumii, În care să găsesc răspunsul. Acest
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În trei situații fundamentale care-i sunt proprii: experiența, transcendența și convergența. Experiența este trăirea integrală a persoanei În lume, ca parte a lumii, ca ființă conștiință care, deși se vede și se știe parte a lumii, se simte totuși separată de aceasta. Transcendența constă În faptul că persoana are tendința de a se depăși pe sine continuu. Ea nu poate accepta limitele care-i sunt impuse. Conștientă de existența acestor limite, persoana le opune nevoia afirmării dorințelor și aspirațiilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
sensibil egale: mireni și monahi. Ortodocșii sunt grupul de referință pentru România. Monahii au fost aleși ca grup dedicat în mod deosebit valorilor religiose, păstrând cu strictețe cele aproape 200 de zile de post anuale, trăind în comunități închise, relativ separați de marea societate. Au fost efectuate studii în trei mănăstiri din județul Prahova: una de călugări - Crasna, și două de călugărițe - Suzana și Zamfira. Adventiștii de ziua a șaptea (AZS) constituie, prin stilul lor de viață, un grup deosebit, făcând
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
pentru a proteja copilul împotriva oricăror forme de violență, vătămare, abuz fizic sau mental, de abandon sau de neglijență, de rele tratamente sau de exploatare, inclusiv abuz sexual”. Legea 272/2004 privind protecția și promovarea drepturilor copilului descrie în capitole separate articolele privitoare la protecția copilului aflat în situații de abuz/neglijare/exploatare/ (cap. VI, secțiunile 1-5). Totodată, această lege descrie pârghiile necesare de care trebuie să se folosească instituțiile de profil abilitate în intervențiile necesare protecției copilului abuzat, neglijat și
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
16. - (1) Persoanele desemnate de autoritățile publice pentru instrumentarea cazurilor de violență în familie vor avea următoarele atribuții principale: a) monitorizarea cazurilor de violență în familie din sectorul său sau unitatea teritorială deservită; culegerea informațiilor asupra acestora; întocmirea unei evidențe separate; asigurarea accesului la informații la cererea organelor judiciare și a părților sau reprezentanților acestora; b) informarea și sprijinirea lucrătorilor poliției care în cadrul activității lor specifice întâlnesc situații de violență în familie; c) identificarea situațiilor de risc pentru părțile implicate în
[Corola-publishinghouse/Science/2154_a_3479]
-
fût, susținea, dimpotrivă, că, „Din punct de vedere omenesc, psihologia poate constitui obiectul unei biografii. Eu am procedat ca psiholog, condus de ideea că adevărul nu poate fi ascuns. La autorii din familia lui Verlaine, interesul literar nu poate fi separat de interesul omenesc, fiindcă în scrisul lor viața are un rol preponderent. Opera lui Verlaine nu poate fi înțeleasă fără o cunoaștere amănunțită a vieții lui intime”. Nu numai artistic, Bacovia e un „autor din familia lui Verlaine”. Pe cît
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
conștiință”, conștiința vinovată, e veche în lume. Nu trebuie uitat faptul că unul dintre cei mai frumoși psalmi ai lui David a fost scris ca remușcare pentru un păcat. Noi nu mai echivalăm simțirea cu gîndirea; dimpotrivă, încercăm să le separăm și chiar să le opunem una alteia. Considerăm, nu doar de ieri de alaltăieri, că a simți și a gîndi sînt lucruri total diferite. La începutul secolului trecut se făcea mare tapaj pe seama senzitivității în detrimentul gîndirii. Gheorghe Panu, memorialistul Junimii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
și dedicată artei sale. S-a comportat în public ca și când felul indiscret în care alții și-ar fi băgat nasul în secretele ei ar fi echivalat cu o violare. Cu toate acestea, viețile și operele marilor artiști nu pot fi separate unele de altele: fiecare o întreține pe cealaltă. Viața lui Yourcenar a coexistat într-o splendidă și chinuitoare apropiere indirectă cu opera sa un motiv pentru care a căutat să se extragă din lucrările ei de ficțiune. Obiectivul ei era
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
vadă. Când s-a ivit ocazia nu avea să fie o călătorie solitară ci una în care va fi însoțită de doi bărbați amândoi purtând numele de André și a căror amintire stăruitoare Marguerite nu va putea niciodată s-o separe de această țară. André Fraigneau era un tânăr scriitor și editor homosexual la editura lui Bernard Grasset de la Paris. Admirase cartea Alexis a lui Yourcenar și salvase manuscrisul despre Pindar din "dosarul de respingeri" al lui Grasset, prin aceasta devenind
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
citind una dintre acestea. Geniul lui Flaubert i-a inspirat venerație lui Yourcenar, care considera că singurul lui rival în literatura franceză a fost Baudelaire. A continuat să insiste că conținutul independent al scrierilor lui Flaubert nu ar putea fi separat bucată cu bucată de geniul lui. I-a plăcut în special ambivalența sexuală sau cel puțin flexibilitatea sexuală a personajelor principale sau secundare ale lui Flaubert. raționali, dar recurgând la magie sau ocultism. Ambele grupuri erau preocupate de dragoste ca
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
trebui să fie. Totuși, chiar și această concluzie la abordarea mea persoanală asupra vieții și operelor ei nu se întinde destul de departe, întrucât biografia lui Yourcenar este atât de intim amestecată în scrierile ei încât cele două nu pot fi separate. Pentru ea viața a fost scrisul și viceversa, în 84 de ani care au fost binecuvântați de o zestre genetică superioară ce i-a permis să se bucure de sănătate și mijloace materiale, cât și de un refugiu în America
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
lui Piranesi trimit fiecare, în subsidiar, și la alte cărți ale scriitoarei. Ulterior, parcurgerea unor texte izolate unele netraduse încă a produs articole independente, privitoare la proza de ficțiune, dar și la cronica de familie 2, la interviuri 3 ori separat de interpretările cărților sale la prima biografie a Margueritei Yourcenar 4. Mai puțin frecvent, observatorii au avut în vedere o sumă de cărți ale scriitoarei, cum au făcut-o Silvian Iosifescu, N. Manolescu sau Mircea Muthu. Perspectivelor de genul acesta
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
tensional scăzut. Atât scurgerea tensională, cât și realizarea echilibrului de fluiditate depind de gradul permeabilității barierelor dintre diferite „regiuni”: o insuficientă permeabilitate a acestora, determină menținerea unor puncte și zone de tensiune crescută, pe când o reducere a permeabilității „cercului” care separă persoana de mediul său poate duce la realizarea unei conduite discordante (ex. în situații psihotraumatice sau patologice). Adaptarea individului la mediu presupune, deci, o modelare continuă, rezultată din cedarea uneia sau alteia dintre barierele interioare existente în diferite zone (sisteme
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
obstacolul devine o „componentă dinamică, dirijată într-un sens opus forței motivate”. Considerăm că din combinarea acestor patru categorii, menționate, pot fi obținute următoarele tipuri de frustrare: a) frustrări exterioare-pasive: la animal ele desemnează obstacolul fizic (ex. grilajul care-l separă de hrana pe care o dorește); la om aceată frustrare constituie o trăire difuză, neconturată, a „stării de frustrației” și se realizează, adesea, prin absența mijlocului necesar satisfacerii „trebuinței”; b) frustrări exterioare-activ: de exemplu, când șoarecele flămând, pentru a obține
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
mult și pentru restul lumii (Harrop și Miller, 1987: 130-72). Însă, impactul altor factori sociali asupra vieții politice este mult mai dificil de măsurat. În capitolul 5 am început să descoperim unele caracteristici ale societăților plurale. Acestea sunt societăți net separate de clivaje etnice, lingvistice sau religioase. Aceste societăți au în mod clar probleme de integrare în plus față de cele întâmpinate când predomină doar clivajul de clasă; într-adevăr, state precum Regatul Unit și mai exact Anglia, unde clivajele de clasă
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
și posibil privată). Dar când perturbarea este mare, ca rezultat al apariției unor noi mijloace de comunicare ce coincid de exemplu cu un scrutin, consolidarea este semnificativă. Acest fapt nu este surprinzător: mijloacele de comunicare politică nu sunt de obicei separate de caracteristicile culturale ale societății. Comunicarea privată este structurată în jurul grupurilor și în cadrul acestora; ele sunt anexe (uneori, așa cum am văzut, anexe legale) ale grupurilor, politice sau de altă natură, existente în sistemul politic. Principalul lor efect este așadar de
by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]