23,608 matches
-
l-ai pus pe Miguel să lase cheile În livadă. Ce te-a făcut să crezi că m-aș fi Întors acolo? — Priveai la casa aia de cîte ori aveai prilejul, spuse Paula. (Întinse mîna și mă atinse pe piept, zîmbind pentru prima dată.) Bietul de tine, erai de-a dreptul obsedat de ea. Și Crawford a băgat de seamă - de-aia te-a dus pînă la treptele către platforma de observație. Încă de pe-atunci te pregătea pentru următorul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
lui Laurie Fox? Imaginația mea Îl putea contura pe psihiatrul subțiratic, dar foarte hotărît, Înaintînd cu pași mari printre mingile dureroase pe care le trimitea Crawford către el, impasibil la asul Încasat În umăr, ținînd strîns În mînă pistolul și zîmbind pentru prima dată cînd Crawford lăsa racheta În jos și Încerca să-i schimbe hotărârea... Începeau să apară mașini pe alee, În frunte cu Seatul lui Cabrera. Inspectorul se aplecă pe geam, de parcă adulmecase deja mirosul sîngelui În aer. În spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
și nepotrivit să-i povestesc despre gândurile mele, care, oricum, nu folosesc nimănui (cel puțin, nu foloseau până acum) și a căror greutate îmi atârnă ca un balast incontrolabil în coșul pieptului. — Ce bine că ai și tu o prietenă! zâmbește mama, cu privirea ei albastră încercănată de nesomn. Fată bună, Georgiana! Zâmbesc și eu, forțat, și-mi scot ochelarii, aburiți. N-are rost să-i spun mamei care-i noțiunea mea despre prietenie. Ce mult îmi doresc alături pe cineva
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nimănui (cel puțin, nu foloseau până acum) și a căror greutate îmi atârnă ca un balast incontrolabil în coșul pieptului. — Ce bine că ai și tu o prietenă! zâmbește mama, cu privirea ei albastră încercănată de nesomn. Fată bună, Georgiana! Zâmbesc și eu, forțat, și-mi scot ochelarii, aburiți. N-are rost să-i spun mamei care-i noțiunea mea despre prietenie. Ce mult îmi doresc alături pe cineva cu care să pot discuta liber ceea ce gândesc, pentru că eu gândesc neîntrerupt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
zice că Destinul însuși o să se ivească la ușă și-o să ne fulgere pe toți! Ei, mă rog, poate așa o să simt și eu în curând, la majoratul meu... Până una-alta, însă, de-abia aștept să treacă noaptea asta! Zâmbești. Te uiți la mine întrebător și răbdător totodată, ca și cum ai aștepta ceva. Da, știu ce aștepți: aștepți să încep scrisul la roman, nu doar să trăncănesc despre el. Doar de asta ai și apărut, nu? Ca să intri în roman! Atunci
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
în poșetă, cum m-a sfă tuit Georgi. Și poșeta mică, neagră, de lac, special pentru petreceri, e tot de la mama. Nu sunt învățată cu poșetele, o țin ca pe o servietă în mână, bâțâind-o întruna, neajutorată. Georgiana îmi zâmbește încurajator și mă cercetează scurt din priviri. Mda, e bine! E chiar foarte bine, zău așa! Să ne dăm acum cu parfum! Ne dăm cu parfum. îmi place. Are un miros discret de lăcră mioare. Nu știu dacă mi se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
plete. Probabil e student, nu cred că l-ar primi la liceu cu pletele astea. încă n-am izbutit să-i văd culoarea ochilor. Ce-mi displace însă la el e zâmbetul. Are un zâmbet îngâmfat și atotcunoscător. Unii oameni zâmbesc așa, ca și cum le-ar ști ei pe toate dinainte, ca și cum ți-ar ghici gândurile mici, agitate și imperfecte (în timp ce ei își controlează perfect gândurile lor mari, importante și perfecte), ca și cum s-ar simți desăvârșiți și mulțumiți de sine până la strivirea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
privirea de la el. Iar tu ai venit cu Anda. — Anda m-a abandonat, îmi șoptește el complice. Dansează cu altul, a aflat că-i fiu de mare ștab și m-a lăsat baltă. Dansezi? Se ridică în picioare și îmi zâmbește din nou. Zâmbetul lui, care îmi părea mai devreme întors trufaș doar înspre el și înspre Anda, mă cuprinde deschis și vesel. Nu văd în el nici o urmă de ironie sau de îngâmfare, dar poate că-mi scapă detalii pentru că
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de la ciorapi!) — în ce sens sunt altfel? îl întreb, cu glasul încă tremurând și lăsându-mi privirea în jos, să nu-mi observe coșurile de pe frunte. Nu cred că mă deosebesc cu ceva de ele... — Ba da, mă contrazice el, zâmbind amuzat. îți merge mintea brici și nu te dai mare. Te-am auzit vorbind cu Geor giana la bucătărie mai devreme, pregăteați ceva pe-acolo. Trăncăneați despre școală, nimic special, însă m-au mirat spusele tale. îmi place cum gândești
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
la vârsta asta decât să meargă, după o noapte albă, la olimpiadă? Pun pariu că i-a trecut tot elanul și s-a dezumflat. Râde ușor, mai mult pentru sine. Ce cărți îți plac? De dragoste? mă întreabă, continuând să zâmbească. îi simt persiflarea din glas. Obrajii încep să-mi sfârâie de mânie. De ce mi-ar plăcea cărțile de dragoste? Ce mare scofală e dragostea? îmi plac cărțile despre oameni. îmi place să cunosc oamenii. Sau, mă rog, nu neapărat să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ai visat! îi spun, încruntată. Cum naiba să ai emo ții pentru o ochelaristă insipidă pe care ai cunoscut-o abia aseară și cu care de-abia ai schimbat câteva replici în timp ce dan sați pe o muzică la fel de insipidă? îmi zâmbește iar, cu o figură destinsă. — Bine, nu-mi spune dacă nu ai chef! Spune-mi atunci alt ceva: de ce-mi vorbeai despre o ploaie torențială? mă întreabă, cercetându-mă cu privirea lui cenușie, puțin încercănată. Chiar n-a fost
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
m-am întors după un lung ocol exact în același punct din care am plecat și nu am făcut nici un pas înainte, în ciuda timpu lui care a trecut. Mă uit la ceas cu un început de îngrijorare. — Trebuie să plec, zâmbesc eu cu stângăcie, altfel mă dau dispărută ai mei. Sunt plecată de aseară, totuși! Eduard dă din cap visător și se ridică de la masă. Ia punga mea în mână cu un gest automat și absent și ieșim amândoi. A încetat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
din pur tarea lor din acest răstimp, și nici nu s-a mai interpus între noi acea mortăciune nevăzută și bolovănoasă care mă înfiorase atunci. Se uitau la mine și mă recunoșteau de fiecare dată, îmi vor beau și îmi zâmbeau, și asta mă bucurase grozav, ca pe un țânc. Până la urmă, la capătul acestor zece interminabile zile, m-am trezit cu Eduard la ușă, la câteva minute doar după ce ie și seră ai mei din casă (plecaseră la teatru). Poate
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și-mi dă sentimentul că nu mai știu cine sunt!) Vreau să ți-l prezint pe Bobo, așa cum ți-am promis! Sunt prea surprinsă ca să pot articula ceva coerent. Tac și îl urmez. încetinește pasul și se întoarce spre mine, zâmbind. îi zâmbesc și eu, fără să știu prea bine de ce. Capul îmi zvâcnește din ce în ce mai tare. Ne îndreptăm spre parc. Este o zi tare plăcută azi, parcă ar fi un început timid de primăvară, deși suntem de-abia la sfârșit de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dă sentimentul că nu mai știu cine sunt!) Vreau să ți-l prezint pe Bobo, așa cum ți-am promis! Sunt prea surprinsă ca să pot articula ceva coerent. Tac și îl urmez. încetinește pasul și se întoarce spre mine, zâmbind. îi zâmbesc și eu, fără să știu prea bine de ce. Capul îmi zvâcnește din ce în ce mai tare. Ne îndreptăm spre parc. Este o zi tare plăcută azi, parcă ar fi un început timid de primăvară, deși suntem de-abia la sfârșit de ianuarie. Inspir
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nu pare să fi simțit ceva deosebit. Merge concentrat și absent, dar în momentul în care simte că-l privesc se uită și el la mine, cu ochii lui cenușii în care nu pot citi deocamdată ceva clar. Nu-mi zâmbește, dar nici nu se uită prin mine. Se uită la mine, și el, atent, parcă mirat-pânditor. — S-a întâmplat ceva? mă întreabă. Dacă n-ai chef să-l vezi pe Bobo, am să te rog să-mi spui și scurtăm
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mea... Fetița a dispărut, oricum, iar aerul a redevenit transparent și lipsit de consistență. Și, de fapt, cred c-a fost o năzărire - ce mai, asta a fost, fără doar și poate! O năzărire a minții mele ame țite. îi zâmbesc năucă lui Eduard, în timp ce-mi pun niște întrebări mai degrabă retorice: oare ce s-ar întâmpla dacă toa te amintirile - fugare - pe care le reînviem în cele mai di verse lo curi și clipe ale existenței noastre s-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
de acum încolo, împreună cu Edo. Dau din mâini din ce în ce mai repede, cu mișcări de bras din ce în ce mai ample, pentru a-l ajunge pe Edo, căruia de-abia îi mai deslușesc părul negru și, atunci când își întoarce capul înspre mine, îl zăresc, mirată, zâmbind. Are un zâmbet plin de fericire, o fericire nepământeană. — Uită-te în jos! îmi spune. Și glasul lui pare să umple tot spațiul. Abia atunci mă uit în jos și-mi dau seama că nu mai sunt în apă. Sunt
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
că au fost observate. Edo se încruntă, îngrijorat, și începu să strige. Zări atunci un cap de fată întorcându-se spre el, cu o privire mirată. — Ești prea departe! îi strigă el. Ești prea departe! Vino înapoi! Dar ea îi zâmbi, fluturând o mână albă, și se avântă mai de parte în larg, înotând din ce în ce mai repede, cu mișcări ample de bras și dispărând la orizont. Marea agitată de brațele ei subțiri și albe își potoli dintr-odată freamătul și Edo căută
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mă trezesc față în față cu Eduard, care se îndreaptă cu pași mari spre mine și mă apucă de cot, cu un gest aproape brutal. Mă opresc și îl privesc cu ostilitate. — Hei, nu mă vezi, ochelaristo? îmi spune el, zâmbind larg. S-ar zice că ai draci pe mine și vrei să mă eviți! îl studiez cu mirare. E a nu știu câta oară când face referiri, cu dezinvoltură, exact la gândurile care-mi trec prin minte. — Ba da, te-
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
am scris azi-noapte, nici n-am dormit. Ziua de ieri m-a dat complet peste cap... își încruntă sprâncenele negre și-mi dă drumul la braț. Sper că nu din vina mea, spune într un târziu, dând din umeri și zâmbindu-mi iar. Eu venisem să-ți spun că luni o să plec într-o expediție cu colegii și sunt aproape sigur c-o să mă întorc cu o idee strălucită despre acțiunea romanului... Nu te bucuri? Nu știu de ce, sunt ferm convinsă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
dau seama că mi-am bâțâit fără încetare servieta în mâna dreaptă. îmi strâng buzele și-mi mut servieta în mâna stân gă. în ochii până atunci cercetători ai lui Eduard se aprinde brusc o lumină inexplicabilă și îl văd zâmbind altfel. E un zâm bet cald, aproape tandru. Ce i-o fi venit? Din senin mă cuprinde în brațe și mă sărută prelung pe gură. Este atât de surprinzător sărutul lui, încât nu mă pot împotrivi, chiar dacă aș vrea. (Dar
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
contează, îi răspund, stânjenită, n-aveam de gând să mă laud, voiam doar să fiu elocventă... Nu-i mare brânză... Am primit o mențiune la olimpiadă... O banală diplomă... Nu contează... Se oprește din nou pe trotuar și mă privește zâmbind, așezân du-și mâinile pe umerii mei și atingându-i ușor, parcă pentru a le simți conturul sub canadiană. îi simt atingerea parcă direct pe piele și mă înfior până în vârful degetelor. — Ba contează, ochelaristo! mă contrazice el cu blândețe
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
scări. Eduard mă strigă și îmi întorc capul speriată, oprindu-mă din fugă. — Vom fi la mare de 1 Mai! rostește el, în mod neașteptat. Vom fi la mare de 1 Mai, orice-ar fi, îți promit! încuviințez din cap, zâmbind, și mă reped iar în jos pe scări. Acasă dau peste ai mei frumos îmbrăcați, stând la o cafea în sufragerie. Mama este într-un deux-pièces roz din lână, iar tata poartă un costum gri cu dungi și o cravată
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Uitasem cu totul de diploma pe care mi-am aruncat fugar ochii la sfârșitul orelor. Parcă a trecut un secol de atunci! De unde-or ști ai mei despre ea? Am primit un telefon de la secretariatul liceului, îmi deslușește mama enigma, zâmbind și ea la fel de veselă. Ne bucu răm mult pentru tine. Uite, ți-am luat un cadou! Vine spre mine, mă sărută cu afecțiune și-mi întinde o punguță frumos ambalată. Le zâmbesc și eu. Sunt nedumerită, nu-s obișnuită să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]