221,754 matches
-
un pește marin bentonic, anadrom, din familia acipenseridelor ("Acipenseridae"), care trăiește în Marea Neagră, Marea Adriatică și Marea Caspică și migrează în fluviile tributare pentru reproducere. Este cel mai mare dintre sturionii noștri, putând trece de 5 m lungime iar ca greutate ajunge la 2.000 kg (s-au citat și moruni de 9 m lungime). Coloritul corpului cenușie-închisă pe spate și alb pe abdomen. Are corpul masiv, alungit și gros, capul relativ mic și botul scurt, aproximativ conic, cu gura inferioară semilunară
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
La exemplarele bătrâne, botul este moale, scurt, turtit de sus în jos, curbat ușor în sus, cu vârful ascuțit, aproximativ conic. Gura mare și foarte largă, în formă de semilună transversală, ocupă aproape întreaga suprafață inferioară a capului, deschiderea ei ajunge până la marginile capului, dar spre deosebire de kaluga, nu trece pe partea laterală a capului. Spre deosebire de alte specii de sturioni gura deschisă este îndreptată spre față. Buza superioară este întreagă, continuă, pe când cea inferioară are o întrerupere largă la mijloc. Pe partea
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
are o întrerupere largă la mijloc. Pe partea ventrală a botului se află 4 mustăți lungi, ovale sau turtite lateral, cu capetele franjurate. Pe parte posterioară a lor au anexe foliacee (asemănătoare cu o frunză). Mustățile depășesc buza superioară și ajung până la gură. Coada este heterocercă. Pedunculul caudal nu este turtit lateral. Ambele membrane branhiale se concresc între ele, în regiunea jugulară, făcând o cută (pliu) liberă deasupra sistemului branhial și sunt neatașate de istm. Corpul este acoperit cu cinci rânduri
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
de Kiev, în prezent se urcă până la centrala hidroelectrică DneproGES de la Zaporoje. În prezent, populația morunului din Marea Neagră este pe cale de dispariție. Din Marea Caspică morunul intră pentru reproducere în râurile Volga, Ural, Kura, Terek, Sefidrud. În trecut în Volga ajungea până în cursul ei superior și era întâlnit în: Oka, Sheksna, Kama, Sura și alți afluenți. În prezent arealul morunului în Volga este limitat de barajele hidroelectrice. În Marea Azov morunul aproape a dispărut; în trecut până la construirea de baraje se
Morun () [Corola-website/Science/319329_a_320658]
-
fund tare, apropiindu-se de mal numai dacă acesta este abrupt. Nu suportă apele tulburi și pe cele sărace în oxigen. Se hrănește cu crustacee și larve de insecte. Măsoară în medie 60-70 cm și cântărește 4+5 kg, putând ajunge la 1-1,25 m și 16 kg. Carnea și icrele sunt foarte apreciate. Din latina "Acipenser" = nume dat de Plinius nisetrului + "ruthenus" = rusesc. , cigă, ceciugă, ciciugă, ciuciugă, cegă de Tisa, nosfiță, scegă, scigă, sucigă. Cega nu ajunge la dimensiunea celorlalți
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
5 kg, putând ajunge la 1-1,25 m și 16 kg. Carnea și icrele sunt foarte apreciate. Din latina "Acipenser" = nume dat de Plinius nisetrului + "ruthenus" = rusesc. , cigă, ceciugă, ciciugă, ciuciugă, cegă de Tisa, nosfiță, scegă, scigă, sucigă. Cega nu ajunge la dimensiunea celorlalți sturioni, fiind cel mai mic reprezentant al genului "Acipense". Lungimea obișnuită fiind 40—70 cm, maximă 1,0—1,25 m. Greutatea obișnuită 1—5 kg, maximă 8—16 kg. În Dunăre, în mod obișnuit, se pescuiesc
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
abundă această specie sunt fluviile Volga și Cama; în schimb, este foarte rară în Marea de Azov. În Dunăre, se urcă până la Viena și chiar până în Bavaria și intră în râurile Drava, Tisa, Mureș, Someș, Salzach, Prut, iar - prin Mur - ajunge până la Graz. În afluenții Tisei, este semnalată în Rusia Subcarpatică. A fost găsită și în Nistru. În România este întâlnită în Dunărea de la intrarea în țară și până la vărsare, fiind specie dominantă între Orșova și Coronini (orașul Moldova Nouă). Este
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
în brațul Borcea (unde există și o comună cu numele de Cegani), iar în susul Dunării - la Silistra, Topalu, Turnu-Măgurele, Turnu-Severin și Vârciorova. Foarte rară în delta Dunării (brațul Sulina și de la Isaccea în jos, pe brațul Sf. Gheorghe). În mare ajunge cu totul excepțional (câteva exemplare au fost pescuite în mare, la Agigea). Pătrunde ocazional în bălțile Dunării. A fost întâlnită în lacul Razelm. Primăvara, intră în cursul inferior al afluenților Dunării (Jiu, Olt, Argeș, Prut, Siret, etc), unde nu se
Cegă () [Corola-website/Science/319330_a_320659]
-
din comuna Drăganu, județul Argeș a fost transferată în anul 1988 și restaurată în parcul Mănăstirii Curtea de Argeș. După construirea unei noi biserici mai mari, comunitatea a uitat încetul cu încetul vechea bisericuță. Ajunsă într-o stare proastă, biserica a fost restaurată de către specialiștii Muzeului Județean Argeș, cheltuielile fiind suportate din fondurile Episcopiei. Construită în anul 1785 de către dascălul cărturar "Ilie Drăgănuleanul", biserica face parte alături de biserica de lemn din Podu Broșteni, județul Argeș
Biserica de lemn din Drăganu-Olteni () [Corola-website/Science/319340_a_320669]
-
trecerea să la islam și, potrivit unor spuse, s-a rugat în public la sanctuarul de la Ka’ba, în timp ce conducătorii tribului îl urmăreau cu mânie. Acest fapt i-a ajutat pe musulmani să practice rugăciunea în mod liber, iar ‘Umăr ajunsese chiar să îi provoace pe toți cei care îndrăzneau să îi oprească pe aceștia de la rugăciune, deși nimeni nu cuteza să îl tulbure pe ‘Umăr când acesta se ruga. Convertirea lui ‘Umăr la islam le-a oferit putere musulmanilor și
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
a pregătit poziția defensivă la sud de pârâul Assunpink, imediat la sud de Trenton. Cornwallis a avansat dinspre Princeton către Trenton în ziua de 2 ianuarie, dar armata sa a fost întârziată de pușcașii lui Edward Hand, iar avangarda a ajuns în Trenton abia pe înserat. După trei asalturi împotriva pozițiilor americane, toate respinse, Cornwallis a hotărât să aștepte și să termine bătălia a doua zi. Washington a ieșit cu armata în acea noapte și l-a atacat pe Mawhood la
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
din urmă pe generalul James Grant, care deplasase soldați pentru a întări Princetonul. Cornwallis a fost convins, însă, de Grant și de Carl von Donop să atace Trentonul cu toate forțele lor. Până la 1 ianuarie 1777, Cornwallis și armata sa ajunseseră la Princeton. La 2 ianuarie, Cornwallis și-a lăsat o parte din armată sub comanda lui Charles Mawhood, și, cu de oameni, a plecat pe drumul spre Trenton, la depărtare. Armata lui Cornwallis avea 28 de tunuri și a mărșăluit
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
și-a lăsat o parte din armată sub comanda lui Charles Mawhood, și, cu de oameni, a plecat pe drumul spre Trenton, la depărtare. Armata lui Cornwallis avea 28 de tunuri și a mărșăluit în trei coloane. Când Cornwallis a ajuns la Maidenhead, el l-a detașat pe colonelul Alexander Leslie cu de oameni și i-a ordonat să rămână acolo până a doua zi dimineața. În fruntea armatei sale, Cornwallis a pus o linie de trăgători formată din jägeri hessieni
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
creadă că sunt în fața întregii armate americane și au format linii de bătălie, aducând tunul. Britanicii i-au căutat pe americani prin pădure o jumătate de oră, dar Hand deja se retrăsese pe o nouă poziție. Până la trei după-amiaza, britanicii ajunseseră într-o viroagă denumită Valea Stockton (în ), la de Trenton unde americanii se grupau într-o nouă linie de apărare. Washington încerca să-i rețină pe britanici până la căderea nopții, când întunericul i-ar fi împiedicat pe aceștia să-i
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
sudic al pârâului Assunpink. Britanicii, cu artileria pe poziție, au atacat noile poziții ale lui Hand, iar acesta a cedat, retrăgându-se încet în Trenton. Pe drum, Hand a pus soldații să tragă de după case. Când soldații lui Hand au ajuns la pârâu, hessienii i-au atacat la baionetă, cauzând dezordine în rândurile americanilor. Washington, văzând aceasta, a ieșit călare prin mulțimea ce traversa podul și a strigat ariergardei lui Hand să se retragă și să se regrupeze sub acoperirea artileriei
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
tirul de artilerie. A urmat un ultim asalt, dar americanii au tras de această dată cu mitraliile, făcând ravagii în liniile britanice. Un soldat spunea: „podul părea roșu ca sângele din cauza morților și răniților și uniformelor lor roșii.” Când a ajuns la Trenton cu grosul armatei, Cornwallis a convocat un consiliu de război pentru a decide dacă să continue sau nu atacurile. Șeful intendenței, William Erskine, l-a sfătuit pe Cornwallis să atace imediat, spunând: „dacă Washington este tipul de general
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
și 25 căzuți prizonieri. Edward J. Lowell consemnează pierderile din rândul hessienilor la 2 ianuarie la 4 morți și 11 răniți. David Hackett Fischer estimează că britanicii au pierdut 365 de oameni, răniți și căzuți prizonieri. În zori, Washington a ajuns la Princeton. După o scurtă bătălie, britanicii de acolo au fost învinși și mare parte din garnizoana comandată de Mawhood a căzut prizonieră. Aflat la a treia înfrângere în decurs de zece zile, superiorul lui Cornwallis, generalul William Howe a
A doua bătălie de la Trenton () [Corola-website/Science/319338_a_320667]
-
56 submarinul Dace a reușit să lovească cu patru torpile crucișătorul Maya din aceeași clasă cu celelalte două. Crucișătoarele "Atago" și "Maya" s-au scufundat repede. "Takao" - grav avariat - s-a întors spre Brunei, escortat de două distrugătoare încercând să ajungă la port. Cele două submarine s-au pus în urmărirea crucișătorului avariat, dar la 24 octombrie, în apele joase, "Darter" a eșuat, nereușindu-se eliberarea sa. Echipajul lui Darter a fost salvat de "Dace", submarinul fiind abandonat. "Takao" s-a
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
DISTRUGĂ PORTAVIOANELE ȘI SĂ INTRE ÎN GOLFUL LEYTE." Halsey în memoriile sale își amintea că era șocat de acest mesaj pentru că datorită faptului că mesajele veneau în mari cantități, decodarea mesajelor nu se mai făcea în ordinea sosirii lor și ajungeau la el cu mari întârzieri. Se pare că nu a primit la timp acest mesaj vital de la Kinkaid până în jurul orei 10:00. Halsey mai târziu spunea că știa că Kinkaid are probleme, dar nici nu visa că situația este
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
trimis lui Halsey un mesaj direct: "UNDE ESTE TASK FORCE 34? LUMEA ÎNTREAGĂ SE ÎNTREABĂ", Ultima parte a mesajului era doar o umplutură pentru a deruta criptanaliștii japonezi și dintr-o eroare a operatorului nu a fost îndepărtat de operator, ajungând la Halsey. Halsey a crezut că "LUMEA SE MIRĂ" este o critică aspră și sarcastică din partea lui Nimitz. Halsey s-a înfuriat aruncându-și chipiul pe punte. Șeful său de stat, contraamiralul Robert Carney l-a liniștit, spunând lui Halsey
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
32 noduri (60 km/h) împreună cu trei crucișătoare și opt distrugătoare aparținând TF 34. Cuirasatele rapide au plecat în trombă spre sud, lăsându-l pe Lee cu TF34 să-i urmeze. Morison observă că dacă aceste două cuirasate a fi ajuns din urmă Forța Centrală Japoneză ar fi fost în inferioritate față de tunurile lui de pe cuirasatele lui Kurita. Cu toate acestea TG 34.5 a ajuns în urmă distrugătorul avariat și rămas în urmă Nowaki aflat în afara strâmtorii San Bernardino pe
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
Lee cu TF34 să-i urmeze. Morison observă că dacă aceste două cuirasate a fi ajuns din urmă Forța Centrală Japoneză ar fi fost în inferioritate față de tunurile lui de pe cuirasatele lui Kurita. Cu toate acestea TG 34.5 a ajuns în urmă distrugătorul avariat și rămas în urmă Nowaki aflat în afara strâmtorii San Bernardino pe care au scufundat-o, împreună cu supraviețuitorii de pe Chikuma. Atunci când Halsey la 11:15 s-a întors spre sud, el a detașat o forță formată din
Bătălia din Golful Leyte () [Corola-website/Science/319314_a_320643]
-
este un eveniment în urma căruia locuitorii din Lumea Veche au descoperit America, sau Lumea Nouă, constituită din două continente. Amerindienii au pătruns în această parte a lumii cu circa 25000 de ani î.e.n. Leif Eriksson a ajuns primul în America de Nord (fără a considera și Groenlanda) în jurul anului 1000. Cristofor Columb a făcut patru expediții în America de Nord la sfârșitul secolului al XV-lea, dar el considera că a ajuns în Asia. Ulterior, cartograful german Martin Waldseemüller a numit
Descoperirea Americii () [Corola-website/Science/319348_a_320677]
-
cu circa 25000 de ani î.e.n. Leif Eriksson a ajuns primul în America de Nord (fără a considera și Groenlanda) în jurul anului 1000. Cristofor Columb a făcut patru expediții în America de Nord la sfârșitul secolului al XV-lea, dar el considera că a ajuns în Asia. Ulterior, cartograful german Martin Waldseemüller a numit noua regiune a lumii America, în cinstea lui Amerigo Vespucci. Oficial, Cristofor Columb a descoperit America, dar există dovezi conform cărora normanzii au fost primii care au descoperit teritoriul american, ei
Descoperirea Americii () [Corola-website/Science/319348_a_320677]
-
insula Cuba pe care o luă drept Cipangu, apoi insula Haiti pe care, din cauza climei sale asemănătoare Spaniei, o botează Espanola. Toate aceste insule erau locuite de băștinași bruni, aproape goi, dar împodobiți cu obiecte de aur. Convins că a ajuns în Indii, Columb i-a numit indieni. După ce, din resturile uneia din corăbiile sale naufragiate, a construit prima tabără spaniolă în Haiti, Columb a ordonat întoarcerea și la 15 martie 1493, a sosit în Spania, cu doi haitieni și câteva
Descoperirea Americii () [Corola-website/Science/319348_a_320677]