20,925 matches
-
blîndețe. Are păr șaten-cenușiu, prins Într-un coc din care iese un creion. — Bine. Copiii sînt niște ființișoare foarte rezistente, să știți. Haideți să vedem, da? A sosit clipa cea mare. Momentul care mă obsedează de săptămîni Întregi. Îmi ridic Încet bluza și Îmi privesc pîntecul rotunjit. — SÎnteți drăguță să vă dați toate colierele Într-o parte? adaugă doctorița. Da’ știu că aveți o adevărată colecție! — SÎnt niște pandantive speciale. Le strîng pe toate În mînă, iar ele se ciocnesc, zornăind
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mine n-o să fie chiar așa o surpriză. Exact. Mă aplec și reușesc să Înșfac stick-ul ecografului. Îl lipesc de gelul de pe stomacul meu - și, imediat, imaginea neclară reapare pe ecran. Am reușit! Acum nu trebuie decît să-l plimb Încet pentru a capta și amănuntul esențial... Încruntată de la atîta concentrare, mișc sonda În jurul abdomenului meu, aplecînd-o ba Într-o parte, ba În cealaltă și Îmi Întind gîtul să văd mai bine ecranul. E mult mai ușor decît am crezut! Poate
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
minciună. Nu-l apreciem deloc. Și doar așa, ca să fie limpede ca lumina zilei: eu una n-o să merg ca rațele niciodată. — Tensiunea arterială e un pic cam mare... Venetia se Încruntă la ecran. — Te rog s-o iei mai Încet, Becky. Încearcă să te odihnești mai mult În fiecare zi, sau cel puțin să nu stai În picioare. Și să-ți păstrezi liniștea și calmul... Să-mi păstrez calmul? Cum să fac asta cînd ea Îmi spune că am vergeturi
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mea din părți! Îmi vine să strig. Tu chiar nu vezi ce face? Dar nu pot. Nu am nici o ieșire. Mă privesc amîndoi. Va trebui s-o fac. Cu o greață pe care mi-o reprim cu greu, Îmi trag Încet un ciorap, apoi pe celălalt. — Trage-i bine pînă sus! mă-ndeamnă Venetia. Așa, peste coapse. Îmi scot sandalele și Îmi pun șlapii cei oribili. După care Îmi ia geanta cea nouă și imensă Marc Jacobs (galben pal, absolut divină
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Și se hotărăsc să continue investigațiile, doar că au pierdut o săptămînă degeaba. Avînd În vedere și sarcina avansată... Privirea Îi coboară sugestiv asupra pîntecului meu. Ei bine, În locul dumneavoastră eu i-aș da drumul chiar acum. — A, mă strecor Încet Înapoi În scaun. La asta nu m-am gîndit. — Și noi nu folosim cuvîntul „spionaj“, adaugă, Încrețindu-și nasul stacojiu. Nimănui nu-i place să spună că-și spionează iubitul. Noi preferăm termenul de „observare de la distanță“. „Observare de la distanță
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
vreo zece... — Ford maro? Luke mă privește ciudat. Poftim? Întorc iar capul. Fordul maro a dispărut. Unde s-o fi dus? — Am vrut să zic BMW-ul ăla decapotabil pe lîngă care tocmai am trecut, spune Luke, dînd radioul mai Încet. Mi s-a părut că seamănă cu mașina soțului lui Mel. — Aha, spun după o pauză și mă las păgubașă. Poate că n-ar fi rău să tac naibii din gură. Nu mi-am dat seama c-o să ne ia
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
o adopți... Arată spre tricoul meu. Stai așa, că nu-nțeleg. Nu-nțeleg nimic. — Ce vrei să spui prin „am vrut“? Care „noi“? zic. Venetia mă privește de parc-ar fi vrea să se asigure că nu glumesc. Apoi, foarte Încet, i se schimbă expresia. Expiră și se freacă ușor pe frunte. — O, Doamne, spune, parcă pentru sine. Simt o Împunsătură rău prevestitoare, În adîncul inimii. Pune stăpînire pe mine un soi de greață fierbinte. Nu poate să spună ce am
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
culoar. CÎteva clipe mai tîrziu, Luke apare iar În ușă, cu o carafă de apă. Cineva i-a legat papionul, observ brusc. Îmi vine să izbucnesc În lacrimi. — Becky, scumpa mea. Venetia crede că ar trebui s-o lași mai Încet. Mă uit la el mută, cu termometrul Încă În gură. — Rămîn cu tine, firește. Dacă vrei tu. Șovăie stîngaci. — Dar... dacă nu te deranjează să lipsesc o jumătate de oră, aș trece măcar să-i salut. Vin foarte mulți oameni pe
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
altă soluție. Asta ar ridica atîtea probleme de care n-am nevoie, și el s-ar putea supăra dacă aude ce-am făcut. Și oricum, am distrus toate hîrtiile din dosar, așa că nici măcar nu mai am acele probe. — Da, zic Încet. Și eu o cred. Și... Iain ce-a zis? — Ceva ce nu se poate reproduce, spune Luke Încordat. A acuzat-o că a scornit toată povestea ca să cerșească o promovare. Nu-ți pot spune care e părerea lui despre femei
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
sărută Luke pe frunte. S-a terminat. Îmi pare rău, Becky. Extrem de rău. — Nu mai contează, zic automat. Și sinceră să fiu... chiar așa și e. Simt deja că Venetia nu mai are nici o importanță, că se Îndepărtează de noi Încet, ca un fum risipit de vînt. Tot ce contează acum sîntem Luke și cu mine. Și copilul nostru. O, Doamne, deja Începe altă contracție. Travaliul ăsta e durere, nu glumă. Înșfac masca de oxigen și toate moașele eleve se strîng
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
Încep să-și spună una alteia: „Vai, ce copil drăgălaș!“ și „Vai, ce costumaș drăguț!“ și „Crezi că jacheta e din cașmir veritabil, ce părere ai?“. Minnie Începe să fornăie ușor pe nas, gen „Unde e mîncarea?“, și o sărut Încet pe obrăjor. SÎnt Mama cu Cel mai Super Bebe din Lume. Și o să ne distrăm de milioane Împreună. Știu precis. Bambino 975 Kings Road Londra SW3 ...pentru copii de toate vîrstele... D-rei Minnie Brandon 5 ianuarie 2004 The Pines 43
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
mai trăit momente cumplite, dar totala inadecvare și singurătatea de atunci parcă nu le-am mai conștientizat atât de dureros niciodată. Voiam să fiu solidar cu oamenii din jur, la primele alegeri libere. Știu că am luat-o pe jos, încet, absolut singur, strecurându-mă printre semenii mei bucuroși nevoie mare, l-am căutat pe Vasile Lupu (pe atunci, nu existau telefoane mobile!) și, deși am fost mereu antialcoolic, atunci m-am îmbătat. D-l Lupu nu-i băutor nici el
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Regele Mihai... Alt start am fi luat, alt drum am fi parcurs... Am fi ajuns tot acolo NATO, UE -, însă mult mai repede. Vorba folosită des de Noica: n-a fost să fie! Sau a fost să fie atât de încet și atât de greu, că mulți au și obosit să mai aștepte și au plecat, care dincolo de lumea aceasta, care pe alte meleaguri mai primitoare, mai apropiate de normalitate. Tu te-ai îmbătat la alegerile din 1990, deci? Eu, atunci
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Dorin Popa: Culmea este că 700 apare ca cifra minimă, estimările pendulând între 700 și 900... Cred că, în acest moment, Kogălniceanu și-a mai câștigat un fan. Dar, înainte de a trece mai departe, rogu-te, dă muzica puțin mai încet, deși îmi place și mie Deep Purple, chiar foarte mult. La fel de mult ca Led Zeppelin, Pink Floyd, Jimi Hendrix, Janis Joplin, Scorpions, Guns'n'Roses ori Uriah Heep. E adevărat, nimic nu se poate îngemăna mai potrivit acum decât Deep
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
estimp, la noi au încă o prospețime de-a dreptul primăvăratecă. Noi suntem români? De bună seamă, dar asta ne duce cu gândul la rădăcină, la Roma, la romani, la strămoșii noștri care aveau o vorbă festina lente, grăbește-te încet. Noi am luat-o mot-à-mot! Dorin Popa: Părintele Gheorghe Calciu s-a stins ieri, 21 nov. 2006, din viața asta și, printre altele, a lăsat scris, pe patul de spital, pe 12 nov., următoarele cuvinte: "Duc cu mine în mormânt
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
Cracoviei, împreună cu sute de mii de oameni de toate neamurile și chiar știu că va fi o sărbătoare adevărată. Singura diferență, anul acesta, este că voi purta un mic tricolor, să vadă și toți europenii de acolo că am venit, încet și greu, în marea familie! Despre politica editorială a Realității TV, ce pot spune? SOV n-a fost niciodată un imbecil! O fi el controversat, poate mare bandit dar asta ar trebui s-o dovedească justiția, totuși! -, însă nu e
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
mai sus. Fișă de observație Numele si prenumele subiectului observat: M.L., Vârsta: 14 ani, Locul observării: Școala generală nr. X, județul S. - cabinetul de consiliere școlară, Durata observației: aproximativ două ore. Deprinderi de comunicare. * verbală - M.L. nu este comunicativă, vorbește încet, rar, cu pauze mari între cuvinte, uneori este incoerentă. Am reușit cu mare dificultate să culeg informațiile de la clientă, de aceea am apelat în mare măsură la sprijinul profesorilor si al consilierului școlar. * non-verbală - clienta, în cea mai mare parte
Medierea în educație by Ileana Bădulescu Anastase, Cornel Grigoruț, Mircea Mastacan () [Corola-publishinghouse/Science/1700_a_3141]
-
actul scrierii, care începe cu folosirea mâinii. Mâna reprezintă un drum inițiatic. CUM APARE DEPLASAREA BRAȚELOR! Simbol al forței și al puterii, alături de mâini și umeri, brațul trimite la activitate, la eficacitate, dar și la impulsiune, echilibru, distribuire. A merge încet sau repede, cu pași mici sau mari, depinde de personalitate (o persoană care se furișează este nehotărâtă). În gestică, brațele atârnând presupun o atitudine neutră, cele ridicate arată triumful, desfacerea brațelor invită la îmbrățișare, iar aplauzele simbolizează o îmbrățișare scurtă
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
catedrale, alcătuită din o mână de fată și de băiat, împreunate. De aceea, închei fulgerele posibile despre mâini cu o poezie de Nichita Danilov (născut 1952): Arunc zarurile pe trupul unei femei și pierd. Și astfel trupul ei se acoperă încet de cenușă. Ea mă privește și plânge. Își acoperă cu mâinile fața și plânge. Îi simt pieptul cum urcă și coboară în aerul greu și vâscos. Îi aud oftatul adânc împrăștiind cenușa. Ea stă în fața mea și plânge. Îi privesc
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
zis. Cartea pare să fi fost scrisă în grabă, cu toate manierismele din Hawksmoor, dar fără farmecul irezistibil al acelui roman. Singurul lucru care ar fi putut salva Chatterton ar fi fost ironia. Incidentele sunt, însă, patetice. Charles se stinge încet și dureros sub ochii noștri, și nu renunță la a se preface nici atunci când își analizează moartea și ne-o descrie. Autorul se încurcă în tot felul de aluzii. Iubirea e atât de discret schițată că se stinge înainte ca
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
alternează cu mare pricepere. Romanul începe în 1952, cu un grup de studenți, iar în final autorul se amestecă printre ei, descriindu-și astfel propria evoluție: Predau literatură engleză într-o universitate din cărămidă roșie și în timpul liber scriu romane, încet și înghiontit de istorie. Habar n-avem că se identifică cu eroii (lucru pe care nu-l face David Lodge de obicei) până la ultimele fraze ale romanului: Nu se mai fac pariuri, viitorul e nesigur, dar o să fie interesant de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fost adevărat nu mai este. Narațiunea obiectivă la timpul trecut denotă un sfârșit absolut. În fară de aceste trei voci narative, mai sunt în carte lucrări în care studenții parodiază autori consacrați și mai sunt de asemenea mesaje de email. Încet și sigur, discursul central al narațiunii obiective e subminat de priviri din afara lui. E drept că romanul e scris la persoana a treia, dar e o persoana a treia dedublată de multe ori, și pe toate le cercetează o conștiință
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
vorbească despre "profunzimea" și "puterea ei de pătrundere". Din păcate critica literară nu știe să vadă aceste lucruri în ea... LV. Citești mult? Ce preferi, cărți contemporane ori din alte secole? Literatură engleză ori universală? Citești repede? AB. Citesc foarte încet, atât cât am vreme, recitesc clasicii iar și iar, și mă țin la curent cu ce se scrie acum, pe cât pot (prea puțin). LV. Te-a înțeles critica literară? AB. Uneori chiar îi sunt recunoscător pentru tenacitatea și puterea de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
În larg, în nebănuitul larg...” (Ceas de toamnă). Ultimul poem, cântec de lebădă al poetului, se încheagă dintr-o metaforă a călătoriei-moarte: „Ciuguliți-mă/ păsări/ și ochii/ aruncați-i în mare// Lăsați-mi doar cerul/pe umeri/ să-l port// Încet,/ Încet/ navele mele/ ajung/ în marele port” (Nautică). SCRIERI: Vâslind pe apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969. Repere bibliografice: Ion Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943, 6; Dumitru Micu, „Echinocțiu liric”, RL
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]
-
larg, în nebănuitul larg...” (Ceas de toamnă). Ultimul poem, cântec de lebădă al poetului, se încheagă dintr-o metaforă a călătoriei-moarte: „Ciuguliți-mă/ păsări/ și ochii/ aruncați-i în mare// Lăsați-mi doar cerul/pe umeri/ să-l port// Încet,/ Încet/ navele mele/ ajung/ în marele port” (Nautică). SCRIERI: Vâslind pe apele destinului, Bistrița, 1942; Rugăciunile dorului, Bistrița, 1943; Moine, București, 1944; Echinocțiu liric, București, 1969. Repere bibliografice: Ion Șiugariu, „Rugăciunile dorului”, RFR, 1943, 6; Dumitru Micu, „Echinocțiu liric”, RL, 1969
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288257_a_289586]