21,186 matches
-
privind transplantele și grefele osoase. A. Jianu și A. Moruzi au delimitat neurochirurgia din cadrul chirurgiei generale la Iași. La București neurochirurgia a fost ilustrată de Dimitri Bagdazar (1893 - 1946), elevul lui Cushing, care pune bazele învățământului de specialitate. Cercetările sale abordează prioritar tumorile cerebrale și medulare. Creatorul școlii oftalmologice românești este Nicolae Manolescu (1850 - 1910) urmat de Dimitrie Manolescu și Dimitrie Michail. D. Manolescu a format generații de oftalmologi între care I. Păcuraru și P. Vancea. Preocupările acestora au fost orientate
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Săvulescu și mai târziu, de E. Aburel . Obstetrica a fost reprezentată apoi de Nicolae Zaharescu-Karaman, care au orientat domeniul spre făgașul chirurgiei, introducând măsuri de asepsie riguroasă, acordând o îngrijire deosebită nou născutului în primele zile de viață. N.Zaharescu-Karaman abordează și un domeniu de graniță, endocrinologia-obstetricală. La București, din școala lui N. Gheorghiu se afirmă profesorii Marius Georgescu, Dan Alexandrescu, Iosefina Protopopescu Pache. Ginecologia s-a conturat ca o disciplină de sine stătătoare, avându-i ca protagoniști pe G. Assaky
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
ce pot fi observate și măsurate. În acest context, se elimină circumstanțele perturbatoare ca fiind irelevante, se aplică criterii precise, logice, matematice și se propun legi care vizează corpurile materiale și mișcările lor în timp și spațiu. Micro științele însă abordau domeniul inaccesibil simțurilor, iar metoda preponderentă era bazată pe analogie și imaginarea unor modele. Dezbaterile pe tema alcătuirii materiei constituie cadrul utilizării acestor metode. Optica, magnetismul, teoriile asupra căldurii, transformările chimice, structura internă a organismelor vii se configurează ca domenii
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
fi formulată critica virulentă a lui Leibniz, care nu putea accepta imaginea unui Dumnezeu care intervenea precum un ceasornicar nepriceput pentru a întoarce rotițele ceasului care înceta să mai meargă. În secțiunea finală din lucrarea Optica, intitulată Queries (Chestiuni), Newton abordează o serie de probleme care țin de aspectele inobservabile ale materiei. De exemplu, apare aici ideea posibilității ca între particulele corpurilor să opereze o forță asemănătoare gravitației care justifică poziția și mișcarea corpurilor din Univers. Gânditorii anteriori lui Newton au
Începuturi... by Mihaela Bulai () [Corola-publishinghouse/Science/1204_a_2050]
-
unei performanțe la elevi conform scopurilor propuse; * competența decizională presupune alegerea cea mai bună între cel puțin două variante de acțiune posibile; * competența apreciativă presupune măsurarea corectă a rezultatelor elevilor, dar și a propriilor rezultate (M. Călin, 1996, p. 49). Abordând aceeași problemă, a competențelor profesorului, L. Antonesei, într-o lucrare recentă, identifică un set de cinci astfel de competențe: * competența culturală presupune atât pregătire de specialitate, dar și cultura generală în care se integrează cultura de specialitate; * competența psihopedagogică asigură
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
o pedeapsă imediată mică poate duce la abandonarea unui anumit comportament, chiar dacă recompensa ulterioară este mare. Concluzia care se desparte de aici este că, se învață cel mai bine comportamentul cel mai apropiat în timp de recompensă sau de pedeapsă. Abordând aceste principii dintr-o perspectivă psihopedagogică, s-a ajuns la o serie de considerații: 1. Cunoașterea rezultatelor. dacă rezultatele imediate sunt comunicate elevilor, acestea se constituie în factori recompensativi ce fixează conduita de succes. 2. Fixarea obiectivelor. Având în vedere
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
realizează prin respectarea și valorizarea diferențelor social-culturale existente În rândul elevilor și prin promovarea bogăției și a diversitățății experienței educative care rezultă din aceste diferențe. Școala incluzivă devine astfel o școală deschisă tuturor, o școală prietenoasă, flexibilă, o școală care abordează procesul de predare-Învățare-valoare Într-un mod dinamic și atractiv, o școală care, prin sprijinul pe care Îl oferă tuturor copiilor, se constituie Într-un factor de bază al incluziunii sociale, contribuind la eliminarea judecăților legate de apartenența la un anumit
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Alina TABACU () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2152]
-
agresiv: producerea unor daune sau prejudicierea uneia sau mai multor persoane. Conform Dicționarului de Sociologie (1993) agresivitatea reprezintă un „comportament verbal sau acțional, ofensiv, orientat spre umilirea, minimalizarea și chiar suprimarea fizică a celorlalți”. Agresivitatea are diverse definiții, putând fi abordată din perspectivă psihologică, sociologică, religioasă etc. S-a generalizat credința că agresivitatea are doar forme active, Însă nu mai puțin distructivă este cea pasivă, manifestată prin refuzul de a vorbi, refuzul de a se conforma regulilor, de a elibera spațiul
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
important În ameliorarea agresivității elevilor. Profesorul trebuie să reprezinte un model pentru elevii săi. Profesorul trebuie să colaboreze cu părinții, cu specialiștii, iar acolo unde este cazul, chiar și cu autoritățile (furtul, consumul de droguri). Profesorul de religie trebuie să abordeze problema agresivității din perspectivă creștină, promovând iubirea față de semeni, iertarea și pacea.
Integrarea şcolară a copiilor cu CES şi serviciile educaţionale de sprijin în şcoala incluzivă by Oltița Camelia CUZA () [Corola-publishinghouse/Science/1136_a_2179]
-
călători au fost surprinși de aspectul neobișnuit al acestui costum sălbatic și barbar, după expresia lui Joseph Martin, care, la sfârșitul secolului al XIXlea a văzut costumul tungus expus în Muzeul Omului, exemplar descris ulterior de majoritatea cercetătorilor care au abordat acest domeniu. S-a crezut la început că acest costum avea ca scop să inspire privitorilor o frică religioasă care i-a împiedicat să observe șarlataniile și scamatoriile șamanului. Este, desigur, o eroare, pentru că nu înfățișarea costumului impresionează pe tunguși
ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Dan Cristian Răcaru () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1720]
-
episodic conduite de curtezane împărătese, regine, prințese din toate timpurile. Ele s-au folosit de puterea de seducție pentru a-și atinge scopurile personale și politice. Lumea curtezanelor de profesie și a celor de ocazie este fascinantă, interesantă și educativă. Abordând problematica curtezanelor, reflectăm asupra condiției umane, în general, a femeii, în special, asupra trebuințelor lor de a-și valorifica și valoriza feminitatea, senzualitatea, frumusețea, inteligența, puterea de seducție, înțelegem pasiunile erotice, trebuințele bărbaților de a admira, adora, de a se
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
briciul național, cu ghilotina, inventată de medicul Joseph Ignace Guillotin (1738-1814), membru în Adunarea Națională. După șapte ani de la execuția reginei Franței, Fersen a fost reprezentantul Suediei la Congresul de la Rastatt. Napoleon, prim- consul la vremea aceea, nu-l va aborda pe diplomatul suedez pe considerentul convingerilor lui regaliste și pe acela al relațiilor comentate cu regina Franței ce a sfârșit pe eșafod. Revoluția s-a stins în Consulat, prim-consul fiind Napoleon, devenit ulterior împărat ce, după despărțirea de Joséphine
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
este o cântăreață la citeră invitată la banchet și surprinsă de a fi ademenită de o lesbiană. I-a relatat prietenei sale detalii legate de această experiență. Demonassa (populara a tuturor, demos = popor) este curtezana ce, cu prețuri mici, este abordată de oameni simpli. Musarion este o curtezană îndrăgostită, romantică, dar neliniștită că își risipește mica avere pentru a-l reabilita financiar pe un tânăr amant, Chaireas. Mama ei o mustră pentru că, fiind îndrăgostită de un tânăr risipitor, nu mai este
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Neîncredere, Anxietate și Calitate. Numai două ipoteze au fost confirmate ca fiind statistic semnificative, una în sens contrar ipotezei formulate. Mexicanii Americani au avut un scor mai redus la Timp - Economie și Calitate, autorii sugerând ca maniera în care este abordat comportamentul de consumator a hispanicilor în literatura de specialitate, să fie revăzut. Ceea ce a reieșit clar este că diferite culturi au diferite atitudini față de bani și comportamente diferite față de economisire, cheltuire și pariere. Atitudinile față de timp și destin (control), care
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
ANXIETATE Banii sunt priviți atât ca sursă a anxietății cât și un mod de protecție împotriva ei. Persoanele care au un scor ridicat la acest factor sunt anxioase când e vorba de bani și în situații care includ bani. Ei abordează relații care implică schimb monetar cu ezitare, grijă și nervozitate. Exemplu item: Dau semne de nervozitate atunci când nu am destui bani. 6 CONCLUZII Motivația hedonistă este cea care determină indivizii să întreprindă acțiunile care le fac plăcere, rațiunea comportamentelor vine
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
asupra artei cărora, muți de uimire, îi dădeau naștere (ceea ce pare cel mai veridic), fie pentru că scrierile lor nu ne-au parvenit, așa cum s-a întâmplat cu majoritatea pieselor lor. Platon, în Republica, Aristotel, în Poetica, sunt primii teoreticieni. Unul abordează teatrul ca metafizician și moralist, celălalt se întreabă, ca poetician, asupra modurilor de funcționare a piesei de teatru. Intervențiile lor, una hermeneutică, cealaltă formalistă, deschid calea a două tipuri de abordări care sunt astăzi și ale noastre, ceea ce le demonstrează
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Această apologie nu va apărea, dar d'Aubignac își pune principiul în aplicare, pentru ca, după Zénobie, să dea, tot în proză, Cyminde și Fecioara din Orléans (La Pucelle d'Orléans) în 1642. Cum sunt rare tragediile în proză, el nu abordează problema versului în Practica teatrului, ci statuează asupra alegerii metrului. Alexandrinul i se pare cel mai apropiat de proză, căci "se face fără efort și fără premeditare în vorbirea obișnuită". D'Aubignac merge până acolo încât afirmă că "versurile mari
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
receptării, ei o definesc prin efectele sale asupra publicului. Toate considerațiile lui Racine, mai apropiat de Aristotel decât Corneille în acest punct ce-l interesează în cel mai înalt grad, se referă la arta de a crea pateticul. El nu abordează niciodată problemele referitoare la regulile de compoziție a tragediei, căci consideră, fără îndoială, că nu mai are nimic de adăugat, Corneille tratând suficient, înaintea lui, despre dramaturgie. În exemplarul său personal al Poeticii, cele mai multe reflecții le notează în privința catharsisului. Pe
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Mercier dorește să reabiliteze condiția de soldat, personaj pe care comedia de până atunci nu l-a tratat decât ca pe cineva lipsit de interes, reprezentându-l ca pe un fanfaron, după tradiția, deschisă de Plaut, lui miles gloriosus. El abordează de asemenea, prin intermediul lui Saint-Franc, un bătrân soldat ieșit din rândul trupei și devenit ofițer, problema "ofițerului de fortune". Acest om de o cinste ireproșabilă, însuflețit de un nobil sentiment al onoarei, se lovește continuu de morga colegilor săi care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
opusă, atribuind "meseriei" de comediant mult mai multă importanță decât geniului său. Actorul talentat joacă, după părerea lui, cu sânge rece, supunându-se în cadrul jocului său unor reguli stricte: de-abia atunci impresionează publicul. Aceștia sunt termenii polemicii atunci când Diderot abordează subiectul la rândul său în A Doua Convorbire despre Fiul nelegitim (1757). El susține aici un punct de vedere identic cu cel al lui Luigi Riccoboni, afirmând că marele comediant este animat de entuziasm. "Poeții, scrie el, actorii, muzicienii, pictorii
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care sunt bazate pe tradiție sau pe istorie, nu zugrăvesc decât o faptă sau o pasiune. Germanii, în ale lor, zugrăvesc o întreagă viață și un întreg caracter. Când spun că zugrăvesc o întreagă viață, nu vreau să spun că abordează în piesele lor întreaga viață a eroilor lor. Însă nu omit niciun eveniment important din ea; iar unirea dintre ceea ce se petrece pe scenă și ceea ce află spectatorul din povestiri sau din aluzii formează un tablou complet, de o scrupuloasă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
ceea ce-l vom face noi." Zola citează exemplul lui Flaubert care, cu Salammbô, a reușit de minune în materie de roman istoric. El visează la crearea unei drame istorice naturaliste care ar trata despre istoria contemporană. "Pentru ca drama istorică să abordeze istoria noastră contemporană, ar trebui să-și reînnoiască formula, să-și caute efectele în cadrul adevărului, să găsească mijlocul de a aduce pe scenă personajele reale exact în mediile lor. Este necesar un om de geniu, mai precis. Dacă omul acesta
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Meyerhold recurge la două procedee de joc, "avanjocul", pe care îl împrumută de la teatrul oriental, și "jocul inversat", un fel de adresare către public. Iată cum le definește el, după mărturiile colaboratorilor săi apropiați. Cu privire la "avantjoc", el scrie: " Înainte de a aborda situația propriu-zisă, actorul japonez sau chinez joacă o întreagă pantomimă. Fără un cuvânt, printr-o serie de gesturi aluzive, el sugerează spectatorilor ideea personajului pe care îl încarnează și îi pregătește să perceapă într-un anumit mod ceea ce va urma
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
doamne (1956) i-a asigurat celebritatea în lumea întreagă. Teatrul austriacului Thomas Bernhard (1931-1989), foarte politizat, se situează și el în mișcarea din jurul lui Brecht, cu piese precum Înainte de retragere (1979), ca și cel al germanului Heiner Müller (1929-1995) care abordează în multe din piesele sale problemele economice și sociale ale Germaniei de Est, ca în Țăranii și Șantierul, în 1964, de exemplu. Concluzie Filosofi și părinți ai Bisericii, autori dramatici, regizori de teatru au teoretizat, fiecare în felul său, pentru
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
s-a arătat la început, constant cu el însuși." (id.; v. 126-127). 28 Sublinierea noastră. 29 Fr. "asemenea oamenilor cu educație. (n.tr.) 30 Toate diferențierile în ortografia titlurilor aparțin autorului. (n.tr.) 31 Ajuns la sfârșitul scrisorii sale, Chapelain abordează chestiunea versului, pentru a-i răspunde lui Antoine Godeau care, în scrisoarea pe care i-a adresat-o, condamnă folosirea versului în teatru și-i cere părerea în această chestiune. 32 Se pare că în această "Apologie", d'Aubignac a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]