22,212 matches
-
ca urmare a aplicării legii nr. 35/1996, Monitorul Oficial nr. 102 din 20 mai 1996. „Vechiul târg de odinioară, condamnat la o existență cenușie, a rămas pentru totdeauna în ilustratele cu trăsuri și negustori ambulanți. Explozia urbanistică ce îmbină fericit arhitectura blajină, tipic moldavă, cu verticalele zvelte ale noului, face Vasluiul astăzi de necunoscut. Cele 12 întreprinderi industriale și unități economice de interes republican, construite în ultimul deceniu, noul centru civic dominat de impunătorul Palat administrativ - devenit spontan simbolul orașului
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
drumul când merg smerit la groapă s-o cobor. Ea nouă luni purtatu-m-a sub coaste și nu s-a plâns că-i greu, că-i obosită, i se părea doar lungă, lungă așteptarea până să-și vadă-n poale plodul, fericită. De ce n-am numărat de câte ori în brațe m-a ridicat și m-a purtat cântând, s-adorm sau să mă liniștească când îmi juleam genunchi pe uliți alergând. Ducea ades pachetul greu la poștă flămândă, dar să prindă rând, plecat
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
o piedică împotriva oricărui progres"624. Ziarele catolice din Moldova au relatat conflictul deschis purtat în presa din Italia între Biserică și francmasonerie, cât și implicarea francmasonilor (denumiți "șerpii verzi") în participarea Italiei la război. În articolul "Columbia, o țară fericită" s-a relatat într-o notă total subiectivă și preferențială situația din acest stat: "De câțiva ani, Republica Columbia din America de Sud e cârmuită după principiile catolice. Viața religioasă a luat un avânt puternic"625. Se cita din discursul de retragere
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
august 1914), care își afirma supunerea față de Iisus Cristos; se "caracteriza" apoi noul președinte, Iosif V Concha, care era prezentat ca "un catolic exemplar și foarte iubit de popor. Unul din fiii lui se pregătește la preoție în seminarul archiepiscopal. Fericită țară"626. Nu intrăm în analiza situației existente în Columbia la acea dată și nici nu ne îndoim de exactitatea caracterizării celor doi președinți ai țării, însă acest lucru era exagerat, dacă dădea dreptul să se afirme "Fericită țară", ținând
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
seminarul archiepiscopal. Fericită țară"626. Nu intrăm în analiza situației existente în Columbia la acea dată și nici nu ne îndoim de exactitatea caracterizării celor doi președinți ai țării, însă acest lucru era exagerat, dacă dădea dreptul să se afirme "Fericită țară", ținând cont doar de aceste realități. Au existat rubrici frecvente, care ofereau informații despre comunitățile catolice din dieceza de Iași și despre evenimentele importante care s-au petrecut aici. De exemplu, articolul intitulat " Din dieceză", apărut în ianuarie 1943
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
va apărea lunar și că va trata toate problemele practice care erau legate de parohia Săbăoani. Publicația a vizat, conform redactorilor ei, două aspecte: ghidarea către o viață sufletească cât mai nobilă și sfântă, dar și către o viață pământească fericită. Viața a fost diferită de revista diecezană Lumina creștinului, deoarece s-a adresat în special credincioșilor din parohia Săbăoani, adică oamenilor de la țară. La editarea primelor numere ale publicației au colaborat: Grațian Carpati, Iosif Tălmăcel, Gârleanu Ion, Neculăeș Dominic, Matas
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
trebuia să-și facă auzită vocea cu privire la toate aspectele vieții și la evoluția societății în ansamblul ei. La capitolul profitabilitate, nicio publicație catolică din Moldova sau din dieceza de București nu a reușit să aibă un bilanț pozitiv; cele mai fericite situații au fost atunci când s-a reușit acoperirea cheltuielilor de editare și tipărire. Scopul principal al apariției periodicelor catolice nu era însă acela de a obține profit, ci de a informa și de a învăța credincioșii catolici dogmele Bisericii și
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
a. constituirea unui "Sindicat al jurnaliștilor și publiciștilor catolici" din România, cu sediul la București; b. publicarea, în București, a unui ziar săptămânal cu caracter politic și religios"824. Îndeplinirea acestor inițiative era văzută ca fiind "începutul unei noi și fericite perioade a presei catolice române"825. Implicarea ierarhilor catolici din România în pregătirea participării la Congresul presei catolice a fost una activă și s-a concretizat în consttuirea unui comitet director ce a coordonat organizarea delegației românești participante la eveniment
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
Bisericii. A convocat Conciliul Vatican I în 1869, care a declarat dogma infailibilității papale. Papa Pius IX a definit și conceptul Neprihănitei Zămisliri a Feciorei Maria, care înseamnă că Maria a fost concepută în afara păcatului primordial. A fost beatificat (declarat fericit). Din punct de vedere politic, pontificatul a coincis cu mișcări revoluționare în Italia și în toată Europa. Inițial Papa Pius IX a fost un liberal, eliberând deținuții politici închiși de predecesorii săi și a propus Romei un cadru constituțional de
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
19, fascicolo 59, f. 690-710. 812 "Așadar Excelența Voastră va binevoi să-și dea silința cu toată grija și zelul caracteristice, astfel încât, chiar și în această națiune, jurnaliștii și publiciștii catolici să vrea să acorde sprijin și să coopereze la fericita reușită a congresului viitor și să dorească de asemenea, dacă circumstanțele o vor permite, să trimită și un reprezentant. La cele de mai sus, v-aș ruga să mă țineți informat în mod adecvat cu privire la pașii făcuți în acest sens
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
continuu, cât și oportunitatea de a coordona variile forțe angajate în această formă de apostolat, rog Excelența Voastră să binevoiască să-și dea silința cu zelul caracteristic, pentru ca jurnaliștii și publiciștii catolici din această dieceză să-și ofere cooperarea spre fericita reușită a congresului viitor și să dorească, de asemenea, dacă este posibil, să-și trimită reprezentanții. În așteptarea unui răspuns binevoitor..." (Ibidem, f. 710). 820 Iată răspunsul organizatorilor cu privire la raportul întocmit de nunțiu referitor la pregătirile pentru participarea reprezentanților din
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
fondatoare a ospitalității occidentale, Odiseea lui Homer îi prilejuiește autorului analiza mai multor tipuri de ospitalitate, precum cea acaparatoare - oferită de nimfa Calipso călătorului încercat care este Ulise - și care se transformă în claustrare pentru a deveni, în locul unei întâlniri fericite, "alienare și expatriere de sine". Tot astfel ospitalitatea, aparent generoasă, pe care vrăjitoarea Circe o oferă lui Ulise și tovarășilor săi, este de fapt periculoasă și ea ilustrează tocmai ambivalența scenei de ospitalitate care conduce la alterarea subiectului, la sechestrare
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care vede un palid imitator care-l transformă pe Filemon în filozof, într-un fel de Socrate. De fapt, pentru La Fontaine Filemon e mai degrabă Epicur decât Socrate fiindcă el găsește fericirea în limitarea mulțumită la o viață simplă, fericită, la adăpost de neplăceri. Dacă aspectul epicurian est mai net la La Fontaine, o altă temă îl interesează însă sub aspect personal (fiindcă e nefericit în căsătoria cu Marie Héricart), aceea a dragostei conjugale pe care o cântă cu o
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
în adâncimi în timp ce desertul sosește prin aer. Iar repetarea jurămintelor de dragoste contribuie la desăvârșirea muncii arhitectului: "Mélitte fremătă, se tulbură, suspină și pierdu prinsoarea". Desigur, acest tip de povestire nu este nou. În Angola de La Morlière sau în Divorț fericit de Marmontel, vizita unei mici case și a amenajărilor ei luxoase o fac pe tânăra femeie care le descoperă să scoată "un strigăt de surpriză și de admirație" în fața cabinetului cu oglinzi sau în Sacrificiile dragostei de Dorat 252. Dar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
loc poate acorda contractul social ospitalității? Ce loc este rezervat ospitalității între solitudine și comunitate? Acestea sunt câteva din întrebările pe care ni le putem pune. O primă scenă, descrisă în Confesiuni, ilustrează ambivalența scenei de ospitalitate pentru Rousseau. Ospitalitatea fericită creează o dependență pozitivă atunci când el este primit la Confignon, în Savoie, la două leghe de Geneva, la preot, Domnul de Pontverre: "El mă primi bine și îmi vorbi de erezia Genevei, de autoritatea sfintei Biserici și-mi dădu să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
ale sensibilității interioare care poartă numele de prietenie. Atunci când Rousseau exclamă: "Iată-mă deci singur pe pământ... fără prieteni... doar cu mine însumi", el pare să fi atins această proximitate de sine cu sine pe care o experimentează în insula fericită "unde se leagă de sine însuși". Cel mai bun prieten este el însuși deoarece el este cel mai transparent, cel mai independent (să ne amintim că nu există contract cu sine însuși). Prin aceasta autobiografia este paradigma ospitalității interne: aici
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
opune (inclusiv culorile deoarece tatăl poartă negru, iar mama alb) iau cunoștință de oracolele benefice (spre deosebire de oracolul oedipian) dar contradictorii. Pentru patriarh, un cerșetor ca un țigan, îngână vorbe fără șir: Da...da...fiul tău!... mult sânge!... multă glorie!... pururi fericit! Neam de împărat." În privința mamei, care visa să-și vadă fiul arhiepiscop, ea aude de la un bătrân în rasă de șiac, ce seamănă cu un pustnic, aceste cuvinte profetice: "Bucură-te, mamă! Fiul tău va fi un sfânt!". Astfel, chiar
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
creează, în ciuda fericirii de a primi un oaspete, o tensiune psihologică care face prezența sa, oricât de luminoasă ar fi ea, într-un anume fel grea și obositoare. Nu este vorba numai de "dezordinile" aduse de către prezența oaspetelui, acest intrus fericit care obligă la modificarea unor anumite atitudini și rituri cotidiene comune, începând, de exemplu, cu ora de masă care se poate întâmpla să se schimbe sau de dispunerea materială a spațiului de primire, casă sau apartament, cu această ființă în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
o responsabilitate, o grijă care este specificul însuși al ospitalității. Aceste dependențe și obligații sunt, de altfel reciproce. Invitatul, oricât de bine primit ar fi, nu este acasă și chiar dacă se face totul pentru ca șederea lui să fie cât mai fericită și mai armonioasă, el rămâne, cu toate acestea un străin, cineva care este în vizită într-o casă care nu e a lui. O anumită stinghereală subzistă și cum aceasta e reciprocă, ele nu întârzie să se hrănească și să
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
camera de culcare a părinților, camera lui Franz fiind situată între cele două: "Camera mea este o trecere, sau mai bine zis o cale de comunicare între sala comună și dormitorul părinților."500 De aceea el ar fi "incomparabil mai fericit într-un deșert, o pădure, pe o insulă decât sunt aici în camera mea între dormitorul și camera de zi a părinților mei"501. Camera de zi, mai mult decât orice altă cameră este focarul de rezonanță al casei, locul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
el atât de obosit, aici unde nimeni nu era obosit sau mai degrabă unde fiecare era mereu obosit, fără ca aceasta să-l împiedice la lucru, ci dimpotrivă, îl ajuta. Trebuia să accepte că era, pesemne, oboseala din timpul unei munci fericite, ceva care, văzut din exterior semăna cu munca, dar care era de fapt un calm indestructibil, o pace indestructibilă. Când ești un pic obosit la prânz, asta face parte din desfășurarea firească și fericită a zilei. Pentru domni. Aici, e
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
pesemne, oboseala din timpul unei munci fericite, ceva care, văzut din exterior semăna cu munca, dar care era de fapt un calm indestructibil, o pace indestructibilă. Când ești un pic obosit la prânz, asta face parte din desfășurarea firească și fericită a zilei. Pentru domni. Aici, e tot timpul prânz, spuse K. (329)". Există așadar la personaje o oboseală care nu este oboseală, o seninătate și un mare calm. Oboseala zeilor este insondabilă. "Iată-l pe zeul tău grec! Trage-l
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
care nu se poate face decât prin semne segmentate. Numeroși sunt copii care vor să cânte muzică fără să aibă nici cea mai mică educație muzicală. Astfel, în Descrierea unei lupte, piosul vrea să cânte la pian pentru că se simte fericit. Or nu numai că nu știe să cânte, dar nu cântă, însă este transportat și legănat în cadență de câtre doi domni care fluieră o mică arie. Nici Karl Rossmann nu știe să cânte, el cântă fie prea repede, fie
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
excelent fotoliu aproape de cămin, unde ardea un foc bun". El a luat toate măsurile pentru a petrece acasă o seară liniștită, alungând orice preocupare mondenă, "corpul relaxat, nimic care sa-l incomodeze" în largul lui în haine moi și plăcute, fericit și destins, după ce a luat o masă de o savantă simplitate, cu mintea înviorată de "două sau trei pahare de vin de Bordeaux plimbat prin Indii" și simțind "un fel de beatitudine fizică, rezultat al acordului perfect al organelor", condiție
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
este primirea unui text într-o altă limbă și o altă cultură, după cum transpoziția este primirea unui gen într-un alt gen, uneori chiar într-o altă artă. La acestea am putea adăuga pastișa în care se contopesc în mod fericit invitația acasă și darul de sine și totodată darul total și conjuncția amoroasă, banchetul dat de culegere, antologie, florilegiu sau neospitalitatea parodiei. Imitația și continuarea pot fi privite ca un dar de sine, ca o primire vecină cu adopția, în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]