21,072 matches
-
Și-a lăsat ca testament banii pentru abatele Herrera, pentru baronul Nucingen, pentru autorități în scopul construirii unui azil consacrat femeilor de stradă care vor să părăsească drumul viciului, pentru eliberarea persoanelor închise din cauza datoriilor, pentru ridicarea unui monument pe mormântul Estherei. Herrera este distrus din cauza morții lui Lucien de Rubempré de parvenirea căruia își legase ambițiile de reușită socială. Marguerite Duras Alexandre Dumas Fiul, Dama cu camelii Alexandre Dumas Fiul (1824-1895), autorul lucrărilor: Fiul natural, Problema banilor ș.a., a devenit
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
abatelui Prévost pe care Marguerite i-o dăruise cu dedicație, o amintire a acestei frumoase și triste secvențe de viață. A revăzut-o cu prilejul deshumării și transferării într-un alt cimitir, și-a readus-o în memorie, privindu-i mormântul acoperit cu camelii, florile ei preferate. Marion Delorme Victor Hugo, Marion Delorme Poetul, romancierul și dramaturgul Victor Hugo (1803-1885) este cel mai important scriitor romantic francez, un adevărat virtuoz al cuvântului. Dintre operele lui, amintim volumele de versuri: Orientalele, Legenda
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
trei volume de elegii. După disputele cu epicurianul Dorion, a mers la spectacolul în care Thaïs interpreta rolul Polixenei, fiica lui Priam și a Hecubei, sclava și iubita lui Ahile. După moartea eroului, fiul lui Ahile a sacrificat-o pe mormântul tatălui său. Ce se știa despre Thaïs? S-a născut din părinți liberi și săraci, închinători la idoli și aveau o tavernă unde poposeau marinarii. Ea se deprinsese să-i veselească pe clienții tavernei cu cântece naive și vulgare și
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
compania filosofilor, a citit cărți de filosofie pe care însă nu le înțelegea. După ce și-a pierdut părinții, a regretat că nu i-a iubit. În schimb, de câte ori se apropia de o biserică, își amintea de Ahmes și săruta lespedea mormântului lui. Pafnutie, starețul din Antinoia, a plecat în căutarea lui Thaïs, justificându-se în sinea sa: Pentru tine sufletul meu s-a tulburat, inima mea s-a deschis și din ea au țâșnit gânduri aidoma izvoarelor din care beau porumbeii
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
alta decât sângele incestuos! În timp ce ne unea pe noi același sân nenorocos, În pântecele mamei mele războaie intestine Stau, la a noastră despărțire, fatală origine. Ea apăru, știi bine, din leagănul de prunc, Ne va urma probabil până și în mormânt. S-ar zice că și cerul, printr-o funestă hotărâre, Pentru incestul părinților noștri a voit pedepsire, Iar prin sângele nostru a vrut să scoată la lumină Tot ceea ce ură nesfârșită și dragoste dezbină." (n.tr.) 58 Agnition în orig
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
somnu-i învelesc,/ Îmbălsămat pentru singurătate.// Pe cine am pierdut aici cândva?.../ Genuni tăcerea!... Lacrimă, luceafăr/ Gândului meu și azi neprihănit,/ În infinitul alb, adie teafăr.// Miresme de vestminte netrupești!/ Ninsoarea, revelată castitate,/ Nupții sub imnul necuvântător/ Intrărilor, de-un oaspe-nfiorate” (Mormânt al nimănui). În încercarea de a descifra realitatea ascunsă a lucrurilor și de a se apropia de tainele fundamentale, el plonjează în paradisul copilăriei, în lumea satului arhaic, încărcat de eresuri și mistere cețoase. Nume străvechi, Sumer, Azteca, Elada, Roma
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
însărcinarea Împăratului Hadrian, Arrian, guvernator al Bithyniei în secolul II e.n., efectuează și scrie un "Periplu al Pontului Euxin". O dată cu descrierea amănunțită a țărmurilor, dă și o pitorească prezentare a miticei insule Leuce - Insula Șerpilor, loc de naștere și de mormânt al tot atât de legendarului erou Ahile; insulă asupra căreia vom reveni. Tot în secolul II e.n., Ptolemeu dă în "Îndreptarul geografic" o primă cartografie în coordonate a Mării Negre, iar la finele secolului II - începutul secolului III, Claudius Aelianus descrie fauna Pontului
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
o pădure de foioase, iar numele turcesc actual Caraorman - Pădure Neagră - dacă nu este o traducere exactă a numelui antic, caracterizează totuși corect aspectul întunecat al unei păduri de conifere. Pe acest grind, arheologii au cercetat tumuli din antichitate cu morminte de incinerare 18. Cea mai veche știre despre insula Peuce o găsim în "Argonauticele" (IV.309-312) lui Apollonios din Rhodos (sec. I î.e.n.). Strabon, în "Geografia" (VII.306), arată că pe această insulă au locuit bastarnii din Basarabia, numiți și
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
se spune acum Insula Șerpilor, în Evul mediu, pe portulanul lui Marino Sanudo cel Bătrân - Fidonisi - ceea ce înseamnă același lucru, iar în antichitate, pentru corăbierii din Milet, Achillea sau Leuke - Alba. Pentru greci era o insulă sfântă, adăpostind templul și mormântul eroului Ahile, un loc de pelerinaj cu virtuți tămăduitoare. De fapt este o stâncă fără vegetație, de câteva hectare, atingând deasupra nivelului mării înălțimea de 40 m în mijlocul ei. În pofida numelui antic, roca are o culoare cenușie. Este înconjurată de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
lui Mathias Cinthius (1567), Mercator (1594) și Hulsius Lavinius (1630), găsim marcat în Oltenia Jiul sub numele de Zul și Târgul Jiului ca Zula41. Nici aici nu figurează Craiova, deși avem o primă atestare documentară a ei prin inscripția de pe mormântul lui Vladislav al II-lea, mort în 1456 și o a doua din iunie 1475, prin hrisovul lui Laiotă Basarab, referitor la Neagoe ot Craiova 42. Și tot cam de pe atunci, din ultimele decenii ale secolului al XV-lea, datează
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]
-
putea ajunge la următoarea schemă: a) alegerea locurilor și a amplasării ambientale; b) obiecte rituale și liturgice; c) simboluri sau statui ale unor forțe sau ființe supraomenești („divinități”); d) structuri care să corespundă unor scopuri cel puțin parțial sacre: 1. mormintele și accesoriile acestora; 2. „sanctuarele”: locuri modificate, edificii, centre; 3. monumente: singurele obiecte evidente; e) semne, reprezentări, compoziții și proto-texte. Desigur, trebuie să fim precauți: nu orice comportament ritual este religios și nu orice act neobișnuit și „non-utilitar” este ritual
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Perlès (În LeroiGourhan, 1988, p. 907) avertizează pe bună dreptate că, În cazul preistoriei, se tinde prea des să se considere ritual orice fenomen care nu poate fi Încadrat În gesturile vieții cotidiene: prezența argilei sau a vetrelor În preajma unui mormânt, lespezi scrijelite sau arse, asocieri neobișnuite de resturi etc.; sau este considerat „ritual” tot ceea ce este În sine excepțional: o mulțime de pietre colorate, un mormânt deosebit de bogat etc. Dar Întrucât ritul este prin definiție repetitiv, nu i se poate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
poate fi Încadrat În gesturile vieții cotidiene: prezența argilei sau a vetrelor În preajma unui mormânt, lespezi scrijelite sau arse, asocieri neobișnuite de resturi etc.; sau este considerat „ritual” tot ceea ce este În sine excepțional: o mulțime de pietre colorate, un mormânt deosebit de bogat etc. Dar Întrucât ritul este prin definiție repetitiv, nu i se poate afirma existența decât prin eliminarea oricărei ipoteze ( Întâmplare, scop utilitar, modă) și apoi prin demonstrarea naturii sale repetitive În spațiul unui context cultural clar. A fost
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de fir al Ariadnei lipsește. Una dintre problemele de nerezolvat este relația dintre religie și practicile funerare. Dacă se merge Înapoi pe firul evoluției culturale, aproape toți cercetătorii vor fi de acord că primele urme ale religiei coincid cu primele morminte făcute cu intenție: dar este corect? Existența mormintelor dovedește existența religiei? Acest lucru nu este verosimil din moment ce etnologia și exemplele istorice tind să indice o evoluție a practicilor funerare independentă de cea a credințelor religioase. De fapt, debarasarea de morți
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de nerezolvat este relația dintre religie și practicile funerare. Dacă se merge Înapoi pe firul evoluției culturale, aproape toți cercetătorii vor fi de acord că primele urme ale religiei coincid cu primele morminte făcute cu intenție: dar este corect? Existența mormintelor dovedește existența religiei? Acest lucru nu este verosimil din moment ce etnologia și exemplele istorice tind să indice o evoluție a practicilor funerare independentă de cea a credințelor religioase. De fapt, debarasarea de morți este o acțiune mai ales igienică, funcțională, generată
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Însoțit aceste acțiuni nu a lăsat urme care să poată fi etichetate ca religioase. Un câmp de cercetare mai sugestiv este oferit de trei categorii de date arheologice care Își fac simultan apariția aproximativ acum 100 000 de ani: morminte, coloranți și podoabe. Sau, cu alte cuvinte: atitudinea față de morți și curiozitatea vădită pentru anumite ciudățenii ale lumii. Am avertizat Împotriva identificării simpliste a actului funerar cu religia. Comportamentul religios nu se leagă imediat de apariția mormintelor, ci doar de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
000 de ani: morminte, coloranți și podoabe. Sau, cu alte cuvinte: atitudinea față de morți și curiozitatea vădită pentru anumite ciudățenii ale lumii. Am avertizat Împotriva identificării simpliste a actului funerar cu religia. Comportamentul religios nu se leagă imediat de apariția mormintelor, ci doar de momentul În care apar morminte cu elemente străine, cu obiecte funerare sau, mai mult, cu elemente legate de acte funerare speciale, „superflue”, extra-igienice. Dar, odată lansat acest avertisment, nu putem decât să Împărtășim atenția care, În cercetarea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu alte cuvinte: atitudinea față de morți și curiozitatea vădită pentru anumite ciudățenii ale lumii. Am avertizat Împotriva identificării simpliste a actului funerar cu religia. Comportamentul religios nu se leagă imediat de apariția mormintelor, ci doar de momentul În care apar morminte cu elemente străine, cu obiecte funerare sau, mai mult, cu elemente legate de acte funerare speciale, „superflue”, extra-igienice. Dar, odată lansat acest avertisment, nu putem decât să Împărtășim atenția care, În cercetarea primelor urme ale religiei, a fost dedicată mereu
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cu elemente străine, cu obiecte funerare sau, mai mult, cu elemente legate de acte funerare speciale, „superflue”, extra-igienice. Dar, odată lansat acest avertisment, nu putem decât să Împărtășim atenția care, În cercetarea primelor urme ale religiei, a fost dedicată mereu mormintelor. Existența practicilor funerare poate fi Într-adevăr un indiciu legitim În ceea ce privește credințele și riturile funerare, credințe și rituri care, prin subiectul și prin starea emoțională pe care le presupun - morții, moartea - pot să fi avut legătură cu apariția sacrului. Îngrijirea
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a se reuni, de a se informa și de se Întâlni cu ceilalți. Fără asemenea situații, vânătorii, o populație cu densitate scăzută, reușesc să se adune În grupuri mai mari de zece, douăsprezece persoane de foarte puține ori pe an. Mormintele apar În două sau trei locuri În lume, aproximativ acum 100 000 de ani, deși există un exemplu anterior, scheletul incomplet de la Kibish-1 (Etiopia), vechi de 130 000 de ani. De aici Încolo, arheologia consemnează un fapt nou: numărul de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
accentuate pentru „natură”. Exemple de acum 100 000 de ani sunt cele câteva gropi descoperite În Israel, unde intenția Îngropării nu lăsa loc la Îndoieli și datarea derivă din rezultatele concordante ale mai multor metode radiometrice (Bar-Yosef, Vandermeersch, 1993). Un mormânt de la Qafzeh este o săpătură făcută Într-o rocă de tip corosiv. Acolo a fost găsit un băiat depus pe spate, cu palmele În sus, având pe piept și pe brațe coarne de cerb: acestea au scăpat de atacul hienelor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
corosiv. Acolo a fost găsit un băiat depus pe spate, cu palmele În sus, având pe piept și pe brațe coarne de cerb: acestea au scăpat de atacul hienelor, deci Înmormântarea a fost intenționată. Și mai elocvent este un alt mormânt, care seamănă cu o groapă săpată În pământ. Este o depunere dublă: o femeie tânără așezată pe o parte are la picioare, transversal, trupul unui copil de trei ani. Mamă și fiu? Dar cum au murit În același timp? Marile
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
picioare, transversal, trupul unui copil de trei ani. Mamă și fiu? Dar cum au murit În același timp? Marile peșteri de pe muntele Carmel au fost locuite de om vreme de zeci de milenii, iar uneori au adăpostit și morți. Printre mormintele sumare există la Tabun un mormânt al unei femei neanderthaliene, care ar putea fi cel mai vechi mormânt cunoscut (110 000 de ani). Dar, În ceea ce privește finalitatea „religioasă”, frapează două morminte săpate ale unor bărbați: Într-unul din ele, acum 100
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
trei ani. Mamă și fiu? Dar cum au murit În același timp? Marile peșteri de pe muntele Carmel au fost locuite de om vreme de zeci de milenii, iar uneori au adăpostit și morți. Printre mormintele sumare există la Tabun un mormânt al unei femei neanderthaliene, care ar putea fi cel mai vechi mormânt cunoscut (110 000 de ani). Dar, În ceea ce privește finalitatea „religioasă”, frapează două morminte săpate ale unor bărbați: Într-unul din ele, acum 100 000 de ani, rudele au pus
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Marile peșteri de pe muntele Carmel au fost locuite de om vreme de zeci de milenii, iar uneori au adăpostit și morți. Printre mormintele sumare există la Tabun un mormânt al unei femei neanderthaliene, care ar putea fi cel mai vechi mormânt cunoscut (110 000 de ani). Dar, În ceea ce privește finalitatea „religioasă”, frapează două morminte săpate ale unor bărbați: Într-unul din ele, acum 100 000 de ani, rudele au pus În mâna bărbatului o mandibulă de porc mistreț (Es-Skhul). În celălalt (Kebara
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]