22,633 matches
-
cu două arme disponiobile: pasiunea intelectuală (Michel) sau sexualitatea (Bruno). Prelevarea morții dintr-o perspectivă emfatică, metafizică și așezarea ei sub lentila microscopului din laboratorul de biologie este unul dintre vaccinurile administrate de literatura contemporană cititorilor săi. Pagina 51, de pildă, descrie rece, tehnic, descompunerea cadavrului omenesc, În cele trei etape ale sale, până la reziduurile uscate. Cât despre reprezentarea contemporană a lui Dumnezeu, Sorin Gherguț ar fi desigur invidios (glumesc) pe următorul poem al lui Bruno scris de acesta În cadrul unuia
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
un depresiv Îndrăgostit, În timp ce un depresiv patriot pare la drept vorbind de neînchipuit.” (p. 281). Intresantă În construcția personajelor este tehnica de a imprima tuturor digresiunilor paradiegetice personalitatea unuia dintre cele două personaje principale. Dacă un capitol se ocupă de pildă de Bruno, atunci toate reflecțiile ideologic atribuibile În mod normal naratorului poartă amprenta personalității personajului. Romanul glisează practic neîncetat de la un limbaj asimilabil lui Bruno (dezabuzat + obsesiv, melodramatic - “eul este o nevroză intermitentă” p. 292) la cel propriu lui Michel
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
foarte simplu: dacă literatura va supraviețui ca savoir, nu o va face decît În măsura În care pune probleme, În care invită la reflecție. La o reflecție autentică, nu la una care decurge din deprinderea cu un anumit discurs despre literatură deconstrucționismul, de pildă. În România, vîrful de lance al literaturii Mircea Cărtărescu aparține unei paradigme literare istoricizate, și era imposibil să se fi Întîmplat altfel cu cineva care s-a născut poet. Pentru a supraviețui În societate, literatura trebuie să-și privească vîrsta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
scriitorul francez nu-l interesează tradiția literaturii moderne, autotelică și hiperconștientă de propria sa ființă. Dacă adăugăm la acest refuz oribil În cazul unui scriitor francez, cel puțin un explicit prozelitism, avem dintr-o dată motivul pentru care, anul acesta, de pildă, Houellebecq a pierdut, la scor strîns ce-i drept, premiul Goncourt, deși este singurul romancier francez din ultimele decenii poate chiar primul după Sartre, sau măcar după Robbe-Grillet despre care, În viață fiind, au apărut În aceeași toamnă cinci cărți
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
o brutalitate Înca și mai mare" opinează un personaj al romanului, artist plastic iar enunțul poate constitui deja moto-ul "generației 2000" din România. Așadar, cronicile au fost În general reținute. Au fost și articole acrimonioase la adresa cărții, ca de pildă cel semnat de Michel Onfray În Magazine littéraire, filozoful supărîndu-se pentru modul În care Houellebecq Îl face să apară În roman ("grafoman indigent", p. 53) Au fost și cronicari care cred că se află În fața celui mai bun roman al
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
registre diferite. Ambii sînt niște "observatori acerbi ai realității contemporane" (p. 21) Daniel 1 cîștigă foarte bine din spectacole scandaloase În care atacă toate tabuurile etice și politice ale epocii, așa cum face mereu scriitorul. Titlurile sînt șarjate, teribiliste, ca de pildă: Preferăm tîrfele palestiniene" sau "Paște-mi fîșia Gaza!" Cinic și totuși depresiv, consumator a vreo cinci feluri de anxiolitice, de la Xanax la Tranxene, obsedat sexual și totuși patetic, materialist și totuși străbătut de Întrebari metafizice, Daniel 1 este un bărbat
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
față de ele, doctrina seculară asimilează și Încurajeaza cercetarea științifică În ocurență genetica, prin care se va ajunge la reîncarnarea individului pe baza replicării de ADN. Houellebecq nu este un romancier foarte convigător atunci cînd intră pe tărîmul științelor tari (de pildă ortografiază incorect numele celei mai importante reviste europene academice de știință, Elsevier), dar ceea ce-l interesează aici este argumentarul cu ajutorul căruia poate valida continuarea metanarațiunii umaniste (povestea omului, aflată În pericol de a lua sfîrșit, un foarte unhappy end). Secta
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dat al carierei lor, ai lui Philippe Sollers. Frédéric Beigbeder. Memoriile unui jackass. Memoriile unui tînăr țicnit este primul roman al lui Beigbeder, apărut În 1990. Puțini critici vorbesc Însă de performanțele lui estetice. Pierre Jourde le consideră nule, de pildă, În La Littérature sans estomac, dar ratează miza literaturii lui. Odată cu Beigbeder, proza literară a primit două lovituri aplicate de același pumn În același loc: În primul rînd, a devenit o anexă a retoricii publicitare - mai degrabă decît să și-
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
figură. Scriitorul lucrează cu figuri dar nu pregetă să recunoască statutul de figură a poveștilor pe care le inventează. Dacă arta modernă efectuează, În spirit kantian, sublimul, prin orice mijloace atîta vreme cît nu-i Încalcă limitele (Înspre politică, de pildă), la sfârșitul modernității artistul se denunță el Însuși ca mic zeu al propriei creații. La drept vorbind, spune scriitorul cititorului, eu nu creez, ci semnific, după care semnez. Povestea de iubire a lui Jauffret e Înainte de toate o poveste inventată
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
cea urîtă, aceea unde pactul romanesc (deci nu autobiografic, cele două funcționează diferit, deși cu rezultate vizate comune) ar fi fost Încheiat cu cititorul de un autor În același timp narator și personaj homodiegetic, În virtutea omonimiei (“protocolul nominal”: vezi de pildă cazul lui Marcel Proust). Posibilitatea ca autobiografia să se cupleze cu ficțiunea i s-a părut lui Lejeune contra naturii. Protocolul modal romanesc l-ar exclude pe cel nominal autobiografic. Decizia prohibitivă a lui Lejeune, cartezian În spirit și-n
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
dimensiune.”. Acest diagnostic pus “literaturii postmoderne” este Însă departe de a da seamă de diversitatea formelor ei și, astfel exprimat, Își ratează obiectul: conținutul conceptelor de valoare și adevăr se modifică (adevărul nu se mai confundă, platonician, cu frumosul, de pildă, valoarea nu se mai cuantifică În termeni de conformitate normativă etică și estetică), Însă nu putem postula dispariția lor dintre scopurile literaturii - În nici un caz - și tocmai permanența lor Între finalitățile actului scriptural Îi conferă literaturii bruma de notorietate de
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
sugrumată de cea a specialiștilor sau a vedetelor media. De aceea salvarea lui nu mai vine din elocvența calității artistice intrinsece producției lui, care oricum nu-i mai asigură nici un fel de prestigiu social. Atare scriitor (un Pierre Michon de pildă, stilist desăvîrșit, căruia i se consacră deja colocvii universitare) nu va fi luat În seamă dacă oferă doar atît. Scriitorul se află dintoteauna În fața unei Încercări capitale: nu-i ajunge să confecționeze o formă “după chipul și asemănarea sa”, mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
autobiografiei Începute. Este revelația reapariției spațiului: În vreme ce citea, cititorul a ajuns dincolo. Acest salt Într-un spațiu ireal reintroduce ca Într-o anamneză miza estetică, fără să anuleze totuși pactul autentificator, și inserează textul În seria celor literare (sinteza). De pildă descrierea femeii devenită scroafă, sau, de ce nu, transpunerea eroului din Matrix. Protagonistul continuă să fie naratorul, două dintre mărcile sale identificatorii rămîn: numele și cele care țin de enunțare: ritmul, tonul, sintaxa și lexicul nu se modifică - vocea povestitoare este
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
norma chiar dacă noi Înca habar n-avem, dar Începem să mirosim ce va să zică așa ceva. Acțiunea politică și socială este și ea supusă eticii dihotomice bine-rău, două titluri de rubrică sub care intră din ce În ce mai multă realitate. E rău să militezi, de pildă, pentru fumat; nu numai că e rău, dar e interzis. E rău să militezi pentru legalizarea prostituției. Dar nu numai că e rău, e absolut imposibil să lupți, cu violență, pentru orice. Războiul a devenit o ficțiune, nimic nu mai
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Benveniste, care opune axa discursului axei povestirii și, mai departe, În filozofia carteziană a eului, acolo unde, printr-un salt transgresiv, eul devine identic cu cuvintele care le proferează. Este un salt echivalent cu cel al materializării simbolice, de la, de pildă incipitul epic "credeam că" cînd eul se Împarte În instanța enunțătoare și personajul din timpul povestirii și "Mă Îndoiesc, deci gîndesc", cînd cele două eu-ri s-au identificat unul cu celălalt, identice În cele patru cuvinte enunțate. Acesta este momentul
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
neîncrederea nominalistă cu care este Întîmpinata noțiunea, dă seamă mai Întîi de perspectiva strict literară din care este ea interpretată. Atunci cînd concede autoficțiunii dreptul la existență, criticul român o instrumentează ca gen literar. Astfel, autobiografismul optzecist ar fi, de pildă, autoficțiune, iar Simona Popescu ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ea interpretată. Atunci cînd concede autoficțiunii dreptul la existență, criticul român o instrumentează ca gen literar. Astfel, autobiografismul optzecist ar fi, de pildă, autoficțiune, iar Simona Popescu ar fi o autoficționară. Or, aici, ca și la Cezar Paul Bădescu, de pildă, avem de-a face cu exuvii, cu bildung. Nici Radu Cosașu nu scrie autoficțiune, pentru că nici literatura lui nu respectă explicit nici criteriul fenomenologic, nici criteriul pragmatic. Eul cosașian are ceva din vacuitatea eului autoficțional, dar și din aceea a
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
povestește și eul despre care povestește (faptul nu trebuie să scape psihanalizei: această identificare Între un eu-pacient și un eu-doctor este tocmai pericolul pe care scriitura lui Cosașu o evită cu toată puterea). Dar să luăm alte exemple. Fie, de pildă, următoarele fragmente citate, cu mențiunea că frazele sînt culese din diferite pagini ale celor două cărți citate : "Nu există confesiune la tine, niciodată, nu există nimic Împărtășit, niciodată, la tine nu există depoziție. Niciodată. Tu nu te mărturisești. Niciodată: tu
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
1960 de inginerul chimist, matematicianul și șahistul Franșois Le Lionnais și de scriitorul Raymond Queneau, mult mai puțin activă astăzi ca În anii ei de glorie - 1970 - ai cărei membri produc texte literare comandate - formal - de anumite constrîngeri. Este de pildă celebră Dispariția lui Georges Perec (1969), o lipogramă, text din care lipsește cu desăvîrșire litera e (de unde titlul). Sau, chiar În anul apariției OULIPO, volumul lui Queneau O sută de mii de miliarde de poeme. Scriitorii oulipieni scriu așadar impunîndu-și
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
decît cel comun al ficțiunii feminine franceze la modă poate fi exprimată În termeni oarecum bergsonieni: placarea mecanicului - constrîngerea formală citată - pe viu - povestea de dragoste nefericită. Dincolo de bulversarea „gramaticii de gen”, narațiunea este traversată de aluzii intertextuale. Există de pildă investiții de imaginar din marea poezie franceză: personajul (ea/el) cu pielea neagră, cinic, cosmopolit, showgirl/man este un clin d’oeil către biografia lui Baudelaire, așa cum Însăși lipsa mărcii de gen și deci posibilitatea iubirii homosexuale trimite cititorul la
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Bataille, În care o floare este descrisă În termeni paradoxali, cu atributele degenerescenței, la momentul ofilirii. Atunci floarea se arată, În sfîrșit, privirii analitice, lucide, cu „sinceritate”, despuiată de seducția cromatică și cochetăriile odoriferante. După cum există cuvinte denotative, ca de pildă „macara”, pe care literatura le dăruiește cu un „sens mai pur”, există, sugerează Bataille, alte cuvinte Înmormîntate definitiv În metaforă - iar vorbitorii ar trebui să Încerce dislocarea cutumelor lingvistice și-ntr-un sens, și-n celălalt. Proiectului publicistic al lui
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
țină seama de Încă prea puțin teoretizatele raporturi ale femeii cu scrisul. SÎnt raporturi În care femeia reușește prea puțin - și tocmai de aceea nici nu ține foarte mult - să se deghizeze, dacă acceptăm că „minimalismul” sau „realismul magic” de pildă nu reprezintă decît măștile pe care scriitorul, potrivindu-și-le perfect pe figură, le folosește ca arme În lupta cu morfeicul limbaj. Pugnacitatea unei anume literaturi feminine, de exemplu, nu rezultă decît din manifestarea imediată și evidentă a autorului În
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Blanckeman). Epoché-ul la care visa realismul fenomenologic al Noilor Romancieri și-a pierdut din radicalitate pînă la a ajunge, din nou, o atitudine stoică - și pudică În același timp - care face ca Între eticheta omului clasic reprezentat În limbaj de pildă În romanele Doamnei de Lafayette și eticheta de limbaj a personajului sau naratorului minimalist să poată fi recunoscut un aer de familie. Există un „vertuism” al prozei minimaliste care poate fi pus În balanță cu libertinajul literaturii despre care am
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
limpede, rolul literaturii nu era acela de a educa. Literatura nu trebuie supraestimată. S-a dovedit că puțini scriitori au fost În stare să anticipeze dinamici societare și metamorfoze mentale majore. și chiar dacă au reușit, ca Dostoievski În Demonii, de pildă, ideologia s-a dovedit o armă mai puternică. Literatura s-a mulțumit să Însoțească și să Îmbogățească un imaginar, colectiv și individual, fără să-i schimbe structura și originea. Unde se putea manifesta mai pregnant morala eroică a „generației etice
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În vîrstă decît Barthes căruia autorul Gradului zero al scriiturii pare să-i fie, prin ton, frate mai mare. Barthes admira la Blanchot reușita de a-și vedea eșecurile realizate, pe vremea cînd ultimul lucra la efemera revistă Arguments de pildă, sau la Revue internationale, dar admirația lui nu se oprea de bunăseamă aici. Putem acuza la Blanchot o maturizare lentă, care l-a făcut să studieze filosofia la Strasbourg, să se apuce de medicină la 22 de ani la Paris
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]