21,807 matches
-
Chișinău, apoi in anul 1999 Big Show este la Iași și Piatra-Neamț. Debutează cu traduceri din Pușchin și Krâlov, fiind menționat în 1835 ca traducător în revista moscovită „Teleskop”. În colaborare cu Constantin Negruzzi traduce și publică „Satire și alte poetice compuneri” de Antioh Cantemir, traduce poemul lui Pușkin „Țiganii” (scris de poetul rus după vizitarea Basarabiei), mai traduce „Torentele și oamenii” de Mihail Lermontov, „Tunsul” de Aleksandr Veltman și alte creații ale clasicilor literaturii universale. În anii 1840 și 1842
Alecu Donici () [Corola-website/Science/299280_a_300609]
-
multor interpretări, aducând ceea ce formația numește „un sentiment foarte vizual”. Recentul interes deosebit al lui Bono pentru ficțiune, filozofie și poezie l-a făcut să realizeze că responsabilitățile sale de textier—față de care până atunci fusese șovăitor—erau de natură poetică. Din cauza unui program de înregistrări încărcat, însă, Bono a simțit că unele cântece cum ar fi „Bad” și „Pride (In the Name of Love)” erau doar niște „schițe” incomplete. „Pride (In the Name of Love)”, un cântec despre Martin Luther
U2 () [Corola-website/Science/299743_a_301072]
-
sale. În Italia sunt publicate prime două cânturi din "Don Juan". În anul 1820 locuiește la Ravenna, în palatul Guiccioli. Continuă "Don Juan". Traduce primul Cânt din "Morgante Maggiore" și "Francesca da Rimini". Încheie "Profeția lui Dante" și scrie drama poetică "Marino Faliero, Doge al Veneției". Face o vizită familiei Gamba la Filetto și este implicat în mișcarea revoluționară a Carbonarilor, împotriva jugului austriac. În 1821 Mișcarea Carbonarilor este înfrântă, iar familia Gamba este exilată la Pisa. Izbucnește războiul de independență
George Gordon Byron () [Corola-website/Science/299813_a_301142]
-
lucruri se cunosc sau au fost bănuite despre viața sa, încât o glumă populară spune că poemele "nu au fost scrise de Homer, ci de o altă persoană cu același nume" și savantul clasic Richmond Lattimore, autor al unor traduceri poetice în engleză bine primite ale ambelor epopei, a scris o lucrare cu titlul: "Homer: Cine era Ea?". Samuel Butler a fost ceva mai direct, imaginând o tânără siciliană drept autoarea "Odiseei" (dar nu și a "Iliadei"), o idee speculată mai
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
a "Iliadei"), o idee speculată mai departe de către Robert Graves în romanul său "Fiicele lui Homer". În limba greacă numele său este "Homēros", care se traduce "ostatec". Există o teorie cum că numele său ar fi provenit dintr-o societate poetică numită Homeridae, care tradus literal înseamnă "fiii ostaticilor", respectiv descendenții prizonierilor de război. Cum acești oameni nu erau trimiși la război din pricina incertitudinii în privința loialității lor pe câmpul de luptă, ei nu puteau fi uciși în bătălie. Astfel, erau însărcinați
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
deranjat să le scrie. Decodarea Linearului B în anii 1950 de către Michael Ventris și alții, au convins savanții de existența unei continuități lingvistice între scrierile miceniene din secolul XIII î.Hr. și poemele atribuite lui Homer. Epopeile homerice instaurează majoritatea motivelor poetice, utilizate ulterior de literatura europeană. Prin poemul burlesc "Batrahomiomahia", lui Homer i s-a atribuit inventarea parodiei.
Homer () [Corola-website/Science/299888_a_301217]
-
într-un ideal permanent de frumusețe. Înseamnă ordine obiectivă, perfecțiune formală (care va fi găsită în acele modele de frumusețe perfecte - modelele clasice), înseamnă superioritate a rațiunii asupra fanteziei și pasiunii. Printre reprezentanții de marcă amintim pe Nicolas Boileau (Arta poetică, tratat de poetică normativă clasică). P. Corneille (Cidul - tragedie), J. Racine (Fedra - tragedie), Moliere (Avarul - comedie), La Fontaine (Fabule) În contrast cu arta barocă, în secolul al XVII-lea, în Europa, se afirmă o artă bazată pe echilibru și rigoare: arta clasică
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
permanent de frumusețe. Înseamnă ordine obiectivă, perfecțiune formală (care va fi găsită în acele modele de frumusețe perfecte - modelele clasice), înseamnă superioritate a rațiunii asupra fanteziei și pasiunii. Printre reprezentanții de marcă amintim pe Nicolas Boileau (Arta poetică, tratat de poetică normativă clasică). P. Corneille (Cidul - tragedie), J. Racine (Fedra - tragedie), Moliere (Avarul - comedie), La Fontaine (Fabule) În contrast cu arta barocă, în secolul al XVII-lea, în Europa, se afirmă o artă bazată pe echilibru și rigoare: arta clasică. Regulile stricte vin
Clasicism () [Corola-website/Science/299932_a_301261]
-
apropie mult mai mult de ceea ce înseamnă elf. Acești elfi ai luminii guvernează una din cele 9 lumi ale cosmosului (Yggdrasil) și anume Alfheim-ul. ii întunericului trăiesc într-o lume total diferită, chiar antagonică, numită Nidavellir sau Svartalfheim. În "Edda poetică", se stabilește o asemănare între elfi și zeii Aesir, uneori aceste două categoriii chiar confundându-se. Câțiva cărturari, dimpotrivă, au asociat zeii Vanir cu elfii. Cu toate acestea, în the "Alvissmal", elfii sunt considerați distincți atât de Aesir, cât și
Elf () [Corola-website/Science/299947_a_301276]
-
în special legăturile între dezvoltarea gândirii și cea a cunoașterii imediate, nu numai prin analiza achiziției vorbirii și a expresivității corporale, dar ținând cont și de aspectele patologice, de exprimarea prin mijlocirea picturii, cinematografiei, folosirea literară a limbajului în operele poetice. Atenția acordată de Merleau-Ponty diverselor forme de exprimare artistică nu vizează teoretizarea frumosului estetic, nici nu este orientată spre stabilirea unor criterii normative în artă. Obiectivul său este de a analiza structurile care stau la baza expresiei artistice. Printre structurile
Maurice Merleau-Ponty () [Corola-website/Science/299291_a_300620]
-
Crimă și pedeapsă". În casele din « Zona Dostoievski » au fost plasate personaje precum Raskolnikov, Sonia Marmeladova, generalul Epancin, Rogojin etc. Dostoievski nu avea încredere în adaptări teatrale de orice gen, deoarece, conform lui, « fiecare artă corespunde unei serii de gânduri poetice, astfel încât o idee artistică nu poate fi exprimată într-o formă necorespunzătoare ». Din acest motiv nu s-a arătat încântat (deși nici nu s-a opus categoric) când prințesa Varvara Dmitrevna Obolenskaia i-a propus să pună în scenă romanul
Feodor Dostoievski () [Corola-website/Science/299191_a_300520]
-
președintelui statului, Elena Ceaușescu a fost la rându-i beneficiară a cultului personalității lui Nicolae Ceaușescu. Apelativul corect politic al Elenei Ceaușescu era "„Tovarășa academician doctor inginer Elena Ceaușescu”", la care se adăuga deseori "„savantă de renume mondial”". Cu licență poetică, era denumită de scriitorul Eugen Barbu: "Înalta Doamnă a Țării". Alte surse susțin că Ceaușeștii nu suportau să li se vorbească cu titlul „domnule” sau „doamnă”, considerând acest lucru un act de trădare. Articole biografice
Elena Ceaușescu () [Corola-website/Science/299354_a_300683]
-
onirică, învăluită de un fundal monocromatic, simbolizând un moment final, apocaliptic, sens amplificat de al doilea vers: „Amurg de toamnă violet”, reluat cu insistență în toată poezia. Bacovia stabilește analogii profunde între elementele naturii și stările afective create de spațiul poetic. Corespondențe se creează între simboluri și natură. În „”, corespondențe sunt violetul obsedant și sfârșitul apropiat al lumii, generat de această „lume leneșă”, decadentă, cât și ideea de moarte și anotimpul simbolic al stingerii naturii, „toamna violetă”. Prima strofă ca și
Amurg violet () [Corola-website/Science/299384_a_300713]
-
în timp ce arta proprie constă tocmai în revelația „statică” a frumosului și a tragicului (mila sau groaza). Artistul este astfel cel care, într-un moment de grație ("epifanie"), descoperă un sens profund al lumii și reușește să îl exprime prin verbul poetic, redefinind, în același timp realitatea prin intermediul discursului. În capitolul "Proteu", Stephen Dedalus își continuă meditațiile despre artă pe plaja Sandymount. Pornind de la tratatele aristotelice "Despre simțuri și sensibile" ("Sense and Sensibilia") și "Despre suflet" ("De Anima"), care definesc cunoașterea umană
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
la barbari în general, nici la daci în particular (un argument care, în trecut, a fost adeseori folosit de naționaliștii români pentru a îl declara pe Niceta drept sfânt român); textele lui Paulin trebuie mai degrabă înțelese în contextul motivelor poetice pe care un poet latin clasic le folosea obligatoriu. Descrierea barbarilor și dacilor la Paulin este cu siguranță datorită operei lui Ovidiu, singurul poet care în Antichitate a descris regiunea daco-getică. Paulin spune despre Niceta: «Ne-a sosit din Dacia
Niceta de Remesiana () [Corola-website/Science/298763_a_300092]
-
și urmarea sa mai puțin reușită "Paradise Regained" (Paradisul regăsit, 1671) au fost scrise când a orbit și când se afla într-un oarecare pericol politic (după restaurarea lui Carol al II-lea), ca și "Samson Agonistes" 1671, o dramă poetică bazată pe modelul tragediei clasice grecești, dar cu subiect biblic, o piesă de teatru puternică, deși nespecifică genului. Poemul în versuri albe "Paradise Lost" (Paradisul pierdut) a apărut în 1667 în zece cărți; a doua ediție, în care Milton reorganiza
John Milton () [Corola-website/Science/298779_a_300108]
-
trei persoane a fost cu el în tot timpul spitalizării sale. După moartea lui Salieri în 1825, drama lui Aleksandr Pușkin, "Mozart și Salieri" (1831), precum și compunerea unei opere de Nikolai Andreievici Rimski-Korsakov (1898) au pornit o tradiție de licență poetică bazată pe presupusul asasinat. În perioada contemporană, această versiune este reluată și popularizată de piesa puternic ficțională a lui Peter Shaffer, intitulată "Amadeus" (1979), dar, mai ales, de filmul câștigător al Oscarului din 1984 al lui Milos Forman bazat pe
Antonio Salieri () [Corola-website/Science/298766_a_300095]
-
unii copiști au citit greșit cuvântul "stilla", picătură, și au scris "stella", stea. De aici provine titlul "Steaua Mării" și cântecul "Ave, maris stella", "Bucură-te, o, stea a mării". Eroarea nu trebuie regretată, deoarece a dat loc unei imagini poetice foarte frumoase. Unii savanți consideră, și nu fără motive, că "Maryam" nu este un cuvânt de origine ebraică, ci egipteană și datează din timpul captivității evreilor în pământul faraonilor. Conform acestei origini, cuvântul ar fi compus din două părți, dintre
Fecioara Maria () [Corola-website/Science/298897_a_300226]
-
lui Mishima includ și poezie "waka", după acestea tânărul publicând romane. A primit invitația să scrie la o prestigioasă revistă literară japoneză, "Bungei-Bunka" (文芸文化 "Cultură literară"), unde a trimis povestirea "Hanazakari no Mori" (花ざかりの森 "Pădurea înflorită"), "inspirată de străvechea Japonie poetică", scriere în care naratorul simte că strămoșii săi trăiesc încă, înăuntrul sufletului său. Povestirea, plină de metaforele și aforismele caracteristice stilului scriitorului, va fi publicată în 1944 sub forma unei cărți, cu un tiraj limitat (doar 4,000 de copii
Yukio Mishima () [Corola-website/Science/298874_a_300203]
-
nesomnul cuvintelor", apărut în 1966, în care, așa cum a observat criticul literar Nicolae Manolescu, autorul este deja un poet format, nu un începător, precum cei mai mulți debutanți din colecția "Luceafărul" a Editurii pentru Literatură. I s-a remarcat de la început cultura poetică, manifestată în exersările pe diverse modele de mare poezie, printre care și modelul greu de urmat al lui Ion Barbu, pe care și-l asuma ca tehnică și viziune, dar cu note clare de originalitate. Poetul refuză înscrierea tipologică, neacceptând
Mircea Ciobanu () [Corola-website/Science/298914_a_300243]
-
Ion Vinea a fost foarte amplu, de la poezia simbolistă elegantă și decorativă sau ironic-patetică, până la modernismul învecinat cu extremismul avangardiștilor, pe care totuși s-a ferit să-l adopte în practica literară. Capacitatea lui de a trece de la o formulă poetică la alta a fost singulară în literatura română, versurile lui putând aminti de Lucian Blaga dar și de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu. Ca și Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fără a slăbi însă niciodată
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
lui putând aminti de Lucian Blaga dar și de Tudor Arghezi sau Adrian Maniu. Ca și Ilarie Voronca, Ion Vinea este un mare creator de imagini, fără a slăbi însă niciodată controlul inteligenței artistice asupra fluxului imagistic. Față de creația sa poetică a dovedit nepăsare, risipindu-și versurile în paginile diverselor publicații la care colabora, fără preocuparea de a și le aduna într-un volum. O va face totuși în anul 1964, când la 26 iunie se dă "bun de tipar" volumului
Ion Vinea () [Corola-website/Science/297742_a_299071]
-
fi pusă pe muzică, la 8 mai 1850, de Anton Pann). 1828 - Scrie „Ruinurile Târgoviștei”, tipărită la 20 martie 1830, în aceeași gazetă, cu o prezentare a lui Heliade Rădulescu, care îi menea un strălucit viitor literar: „geniul său cel poetic făgăduiește mult pentru limba românească, cea atât de frumoasă subt pana lui.” 1828 - Scrie poezia „Rugăciune”, publicată postum (1839) de Heliade. 30 mai 1830 - Revista ieșeană "Albina românească" reproduce poezia „Ruinurile Târgoviștei”. Scrie poezia „Înserarea”, publicată în "Curierul Românesc", la
Vasile Cârlova () [Corola-website/Science/297751_a_299080]
-
că a cam trecut. Pe plan mondial lumea începe să acorde textului mai mare importanță. Să lăsăm textul să vorbească. Cred că o mare problemă în lumea științifică de azi este aceea de a lăsa firea lucrurilor să spună, creația poetică fiind ea însăși un fruct natural al firii omului.”(, Patria, Poetul, Eminescu, Blaga“, interviu de C. Coroiu, (în) „Convorbiri literare”, Iași, 1974, nr. 12, p. 3) În paralel (aproape în clandestinitate, „în podul Universității”) făcea cu studenții, care doreau acest
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]
-
București volumul „Vămile Pustiei“, cu dedicația: „Mamei“. La Freiburg adâncește studiul filosofiei. „De jumătate de an sunt aici în casa asta în Pădurea Neagră, într-o singurătate minunată, înconjurat de cărți alese, tot ce-i esențial din cultura filosofică și poetică a lumii până azi. Când trebuie să ies pentru 2-3 ore până la Universitate îmi vine foarte greu.[...] Lectură din Nietzsche până după miezul nopții.[...] Singur în sihăstria mea am dat de firul gândirii lui Nietzsche prin Heidegger.[...] Am citit pe
Ioan Alexandru (scriitor) () [Corola-website/Science/297731_a_299060]