25,611 matches
-
să-ți Însemn nimic. În sfârșit, o scrisoare a ta! Te văd Întreg și v-am văzut pe toți Într-Însa. M-am cutremurat de accentul vorbelor tale, eloquen tul meu Beldișor, care ți nesocotești Într-atât Însușirile! În corda rea mea s-a topit deodată și am simțit dulceața oboselii, sfâr șeala ceea care te-ar face să nchizi cu bucurie ochii pentru vecinicii. Dragul meu, noutatea e elementul care mă face să trăiesc cu atâta intensitate, să vibrez de
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
bănățeni cu cei doi bicheri de ochi ai mei și cred că, mai mult Încă decât recomandației Vieții Românești, lor le datoresc primirea ce mi s-a făcut pretutindeni...“ Câteva zile mai târziu, la 30 august 1922, din Lipova, călătoa rea Îi scria din nou dragului său de la redacție un fapt cen zurat de publiciști: „Beldișor, mă aflu Într-o zi istorică În cas telul din Lovrin, pe care-l paște ruina, Între chica democratică a lui Marx și peruca pudrată
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
care astăzi nu-și mai găsește justificarea. Ce-ai avut cu Beldie, domnule Petre Pascu? La 11 februarie 1924 dimineața, Cora Irineu se sinucide, cu un glonț de revolver, la vârsta de 34 de ani. Chiar În acea zi apă rea la Editura Cultura Națională volumul ei Scrisori bă nățene, pe care nu l-a văzut. Când, la 13 februarie 1924, trupul neînsuflețit al scriitoarei era coborât În mormântul de la Bellu, Constantin Beldie i-a așezat pe piept un exemplar. S-
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
calități literare ce nu pot fi ignorate. Desigur, experiența și învățătura lui în domeniul cercetării trecutului au un rol în reușita scrisului său, dar, la urma urmei, o colecție de date obiective poate fi transformată într-o carte bună sau rea, adresată unui public de specialitate sau unuia mult mai extins. Pariul lui Daniel Focșa mi se pare a fi pe varianta din urmă. Așa este și bine pentru că istoria, pentru a fi însușită, trebuie să fie, până la un prag desigur
Aviatori de altădată by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/895_a_2403]
-
nu mai e Însoțit de ploaie, ci de zăpadă sau, mai degrabă, de lapoviță. Am primit botezul și la centrală, În seara aceasta aprinzând eu focul, nu doar alimentându-l, cum am procedat altădată. Și, pentru că vântoasa asta prevestete vreme rea, ajutat de fratele Gheorghiță, meșterul care se ocupă acum de reabilitarea unor chilii mai vechi, am cărat mai multe roabe cu deșeuri lemnoase, utile tocmai la pregătirea patului de jar necesar aprinderii brichetelor. Fiind lumină, mi-am făcut și rugăciunile
Ultima sută by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91673_a_93187]
-
frații mei mai mari cum intră în cameră și se așază în pat. Îi aud apoi cum încep să respire regulat, semn că au adormit. Numai pe mine mă ocolește somnul, strâng din dinți și mă lupt cu starea aceasta rea. Acum toată durerea s-a mutat, s-a strâns într-un singur loc: mă doare capul, mă doare atât de tare încât sunt convins că o să-mi plesnească. Într-un târziu adorm totuși, dar dorm puțin, chinuit, întrerupt, agitat, bântuit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
băietul meu la Iași, la Putna? El să se ducă acolo, ce-mi trebuie mie să mă duc. Eu sunt bătrână, nu mai pot, unde să mă duc?... Poate a da bunul Dumnezeu, așa mă rog, să le înmoaie gândurile rele, să le deie cuget bun... De Paștele Blajinilor a venit fata de la Gherman, care a copt și ne-am dus la cimitir. Da, este greu de o babă bătrână, îi tare greu și să las așa grădina, tot, nu pot
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
ai fi stăpână— cu cătușile pe mână! și iar verde foaie lată, săracă țară bogată, săracă țară furată, mai și cânți, trasă pe roată... Nicolae DABIJA PENTRU TINE, DRAG ILIE doină Pentru tine, drag Ilie Două fiice și o soție Rău de jale se sfâșie Că n-au cum să te mângâie Că de-ai fost tu mângâiat Mi te-au pus la împușcat Un dușman ce ne-a spurcat și pământul ne-a călcat REFREN Pentru tine, drag Ilie Plânge
Dacă nu ai amintiri, nu ai dreptate! by Constantin Chirilă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/776_a_1536]
-
Nu știu ce-o să mă fac!“ Ultima mătușă moartă mi-a lăsat un loc de veci la Străulești plin cu mătuși. Dacă mai pleacă încă una departe, într-o lume mai bună, cum a precizat preotul referindu-se la lumea rea, care lipsise de la cimitir, dar la pomana mortului venise, trebuie s-o îngrop în picioare. Preotul nu știa că mătușa mea nu ar fi trebuit să se grăbească, fiindcă lumea mai bună se găsea și dincolo de gard, în vila pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
deloc, un analist politic. Acesta apare mereu la televizor și are păreri despre orice. Logic ar fi ca, atunci când nu-ți place o emisiune, să nu te uiți. Tot logic însă e să te uiți și să-ți faci sânge rău. Faptele au și o logică negativă. Ar mai fi și singurătatea, care are logica ei. Domnul despre care vorbesc locuiește singur într-o garsonieră. Copiii i-au plecat, iar soția i-a murit. Unica sa plăcere e să se uite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
preot căruia îi puneam o seamă de întrebări grele în ceea ce-i privea pe ai mei mi-a spus să nu mă substitui niciodată Celui de Sus. Mă controlez cât pot, și totuși nu reușesc să-mi stăpânesc toate umorile rele. Zilele trecute, un anticar mi-a oferit cartea din 1951 a femeii plecate dintre cei vii în floarea vârstei. Nici n-am putut s-o ating. Am ridicat mâinile ca la un pericol de ciumă și-n gând mi-am
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de educație ostășească“, dar, în esență, cu asta se ocupa: îi învăța pe ostași că oamenii sunt de două feluri, ai noștri și ai lor, și că ai noștri sunt din start mai buni, deoarece ai lor sunt întotdeauna mai răi. Când venea cazul să ne explice în ce chip a fost înfrânt fascismul de Armata Roșie, mintea locotenentului educator suferea brusc o bifurcație. Probabil că așa ar și trebui să i se spună prostiei de acest gen: bifurcația la literă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fost numai cinci, treacă-meargă. Ar fi conchis că a căzut în eroare. Și zece erau acceptabili. După treizeci însă, eroarea începea să însemne altceva. Că, bunăoară, mai existau și alte situații, în care una crezuse, și alta fusese treaba. Mai rea ca o eroare de câteva decenii n-ar fi fost decât una de-o viață. Câți suntem în stare să conchidem că, pentru tot ce am gândit și am trăit aiurea jumătate din viață, vina e la noi, nu la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
or fi fost schintrele astea, că nici ieftine nu erau! Îi trebuiau ei schintre, ca să fac eu infarct acum?“ Toată noaptea domnul Arvinte n-a visat decât mese pline cu schintre mari, negricioase și alunecoase, iar spre dimineață, de inimă rea, a făcut un infarct mititel, din categoria celor care-ți asigură un al doilea suportabil, dar nu și pe-al treilea. „E de la schintrele Ginei!“, i-a zis bâlbâind ușor domnul Arvinte doctorului, care, deși se știe ce urât scriu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
turcu’ și l-ai furat pe frate-t’.“ „Vorbești prostii“, spune Mitică. „Simt eu că acum e un sezon bun la iertări. Nu-i înghesuială și are și Ăl Bătrân vreme să vadă personal balanța cu fapte bune și fapte rele.“ „Atunci - spune Costică - ne-am înțeles, lăsăm câte o mie fiecare?“ Mitică însă își dă pe față caracterul: „Șapte sute e tocmai bine. Ce păcate să avem noi? Ce, suntem parlamentari, miniștri, șefi de partide? Niște pârliți. Nici măcar amantă nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
mai adunau noaptea hingherii, iar haitele se formau și se risipeau ca partidele, după ce se termina lătrătura electorală. „Al dracu’ ce colțos e Băsescu ăsta al tău - i-a zis domnul Gabor lui Spirescu -, de toți se ia. Mic și rău.“ Atât le-a trebuit bătrâneilor. Până s-a spart grupul de la mesele de șah, pe la unsprezece noaptea, toate javrele din parc aveau nume. Și, bineînțeles, grupuri de simpatizanți. Ce-i ciudat e că nici până atunci nu fusese zi de la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
și chiar o încasase de la un securist cu lămpaș, devenea dintr-odată o fiară, dacă se lega cineva de Boc. De câine sau de președintele democraților, nu conta de care dintre ei. Nu lătra, firește, că doar nu era câine rău, dar avea un soi de bombănit amenințător, înjurăturile lui Ioțu erau niște figuri de stil. De altfel, situația în parc - așa cum zic și polițiștii când habar n-au care-i situația - era sub control: șahiștii cu jocul și cu pensiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
soluția absolută. Problema a ajuns la fabrica de borduri, unde patronul a venit cu o rezolvare de bun-simț: decât să pună poliția pe drumuri, mai simplu e să-i vândă primăriei un alt rând de borduri. Ideea nu era deloc rea. Proverbul cu cine fură azi un ou mâine fură un bou e valabil la fermele de păsări și în șeptel, dar proverbe cu borduri nu există. Fură omul o dată, fură de două ori și obosește. Sau începe să-i fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
fost tăiat în diagonală pe burtă și când lucra în Justiție, certificate de handicapați. Iar juriul ce poate să facă? Dacă hârtiile sunt în regulă, aprobă. Cum e să te simți bine Un anturaj de lichele nu-i cel mai rău lucru care ți se poate întâmpla. De asta și-a dat seama foarte repede și Andrei C., un tânăr crescut de niște părinți exagerat de religioși, care-l preveniseră să se ferească de indivizii simpatici, fiindcă orice persoană care nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
cu niște amărâte de puști și baionete.“ În mașină suntem patru bărbați. Unul susține că Răcăciuni a fost declarat oraș. „Ce fel de oraș să fie, dacă n-a auzit nimeni de el?“, se întreabă doctorul scuturat de o presimțire rea. Și tot el își răspunde: „Au ridicat câteva blocuri și, gata, răcăciunenii s-au trezit orășeni. Oare cum și-or fi zicând? Răcăciuneni? Iar femeile răcăciunence? Despre unele târguri de la noi nu-i bine nici măcar să pomenești. Localnicii știu că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
el, dacă a apucat să se adune? „Ieri a apărut și-n Pantelimon“, spune o babă făcându-și mai multe rânduri de cruci. „Cine a apărut?“, întreabă un gură-cască. „Sfânta cu Pruncul, maică - spune baba -, că s-a făcut lumea rea.“ Pe una dintre ferestrele de la etajul opt e o pată mare. Când se înnorează, e maro, când iese soarele, e verde. Din această cauză, unii sunt de părere că Sfânta cu Pruncul e verde, alții maro. „În Pantelimon - oftează baba
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
în spate partidul sau gașca, sunt inoportuni, oriunde ar merge și oricât de spăsit ar căuta reconcilierea. Au ceva din niște vinovați cărora li s-a pierdut pricina. Și, cum n-are rost să ne batem capul cu un lucru rău care a fost, cât a fost, dar s-a dus, e mai bine să nu-i avem în preajmă, să stea mai departe. Celui care, odată ajuns la putere, se poartă de parcă ar fi însăși veșnicia, îi uiți neroziile, nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
am dat stomacul peste cap. Dar știți cum e, poți să te prefaci că ești îndrăgostit, nu și că ești alcoolic. Apoi m-am ținut deoparte, am lucrat, mi-am trăit viața de unul singur. N-a fost o opțiune rea. Uite, cărțile mele, câte apar, sunt semnate cu numele meu. Ai văzut în toată literatura lumii un roman semnat de o generație? Oamenii nu citesc generații, citesc cărți.“ Săracu’, e ăla care scrie! Aș vrea să pot asculta gândurile oamenilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
culturală a acestei țări. Menționată de Ion Neculce în Letopisețul Țării Moldovei (1662-1743), această familie a adus importante servicii românismului. Încă de la început ea a fost în fruntea culturii bucovinene, a luptat cu stăruință în zile bune și în zile rele pentru păstrarea naționalității române și dezvoltarea individualității acestei țări, rămânând în același timp credincioasă casei împărătești de Austria. Humuzăkeștii fac parte din pleiada luptătorilor care au apărat românismul în Bucovina și au întreținut totdeauna vie flacăra mișcării de eliberare națională
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
plăcea și că-l veți putea Însoți În călătoria sa. Dacă veți avea vreodată ocazia să-i urmați cu adevărat pașii, veți constata cu amărăciune că multe lucruri au rămas neschimbate sau se găsesc Într-o stare Încă și mai rea, iar aceasta este o provocare pentru aceia dintre noi - precum acest tînăr care peste ani avea să devină Che -sensibili la datele realității care Îi nedreptățește pe cei mai vrednici de plîns dintre noi, pentru aceia care și-au luat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]