21,262 matches
-
om și natură. Lumea simbolică a ritualului reunește diferite nivele, punând În act: - Începutul unei lucrări anume (culesul recoltei); - autoritatea și ordinea (pater familias, familia); - incorporarea unei serii ordonate de acțiuni (actiones); - reflecția mimetică asupra unor elemente fundamentale ale societății romane (a oferi și a hrăni)1. Integrarea rituală care se realizează aici Înseamnă că (a) economia (producerea hranei și a animalelor), (b) religia (dăruirea acestor bunuri) și (c) hrana (masă) sunt reunite toate Într-o acțiune simbolică. c) Teologia sacrificiului
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a oferi și a hrăni)1. Integrarea rituală care se realizează aici Înseamnă că (a) economia (producerea hranei și a animalelor), (b) religia (dăruirea acestor bunuri) și (c) hrana (masă) sunt reunite toate Într-o acțiune simbolică. c) Teologia sacrificiului Romanii sacrificau animale și, din acest motiv aveau nevoie de ritualuri și de explicația lor. Tocmai de aceea, cred eu, nu au elaborat o teologie și o filozofie a sacrificiului 1. Doar arareori au folosit metaforele limbajului sacrifical În domeniul moralei
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a ruga” (cf. grecescul litè „rugăciune” și lìssomai, „a se ruga”). Lipsa unui jargon fascinant și a unor ornamente mitologice poate explica motivul pentru care teoriile cele mai recente despre originea și natura sacrificiului neglijează Într-o asemenea măsură religia romană. Civilizația romană este faimoasă pentru cunoscutul ei potențial de violență interioară și exterioară. Însă ucigând animalele, romanii au elaborat nu violența 3, ci mai curând niște realități simple, lipsite de spectaculozitate, dar esențiale pentru viață: faptul de a dărui, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cf. grecescul litè „rugăciune” și lìssomai, „a se ruga”). Lipsa unui jargon fascinant și a unor ornamente mitologice poate explica motivul pentru care teoriile cele mai recente despre originea și natura sacrificiului neglijează Într-o asemenea măsură religia romană. Civilizația romană este faimoasă pentru cunoscutul ei potențial de violență interioară și exterioară. Însă ucigând animalele, romanii au elaborat nu violența 3, ci mai curând niște realități simple, lipsite de spectaculozitate, dar esențiale pentru viață: faptul de a dărui, a hrăni, a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de violență interioară și exterioară. Însă ucigând animalele, romanii au elaborat nu violența 3, ci mai curând niște realități simple, lipsite de spectaculozitate, dar esențiale pentru viață: faptul de a dărui, a hrăni, a lua masa În comun. În sacrificiul roman, moartea animalului jertfit este un fapt, nu un factor (Yerkes, 1952, p. 5). 4. ISTORIA INTELECTUALĂ A RELIGIEI ROMANETC "4. ISTORIA INTELECTUALĂ A RELIGIEI ROMANE" 1. Mit („fabula”), literatură, artătc "1. Mit („fabula”), literatură, artă" a) Intenția Studiul „istoriei intelectuale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
pentru viață: faptul de a dărui, a hrăni, a lua masa În comun. În sacrificiul roman, moartea animalului jertfit este un fapt, nu un factor (Yerkes, 1952, p. 5). 4. ISTORIA INTELECTUALĂ A RELIGIEI ROMANETC "4. ISTORIA INTELECTUALĂ A RELIGIEI ROMANE" 1. Mit („fabula”), literatură, artătc "1. Mit („fabula”), literatură, artă" a) Intenția Studiul „istoriei intelectuale (Geistesgeschichte) a religiei romane” Înseamnă să mergem În căutarea aspectelor artistice și literare, filozofice și docte care caracterizează istoria religiei romane. Așadar obiectul unei astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
este un fapt, nu un factor (Yerkes, 1952, p. 5). 4. ISTORIA INTELECTUALĂ A RELIGIEI ROMANETC "4. ISTORIA INTELECTUALĂ A RELIGIEI ROMANE" 1. Mit („fabula”), literatură, artătc "1. Mit („fabula”), literatură, artă" a) Intenția Studiul „istoriei intelectuale (Geistesgeschichte) a religiei romane” Înseamnă să mergem În căutarea aspectelor artistice și literare, filozofice și docte care caracterizează istoria religiei romane. Așadar obiectul unei astfel de cercetări Îl constituie: religia artiștilor și a literaților, așa cum o descriu, o trăiesc și o imaginează ei; religia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
ISTORIA INTELECTUALĂ A RELIGIEI ROMANE" 1. Mit („fabula”), literatură, artătc "1. Mit („fabula”), literatură, artă" a) Intenția Studiul „istoriei intelectuale (Geistesgeschichte) a religiei romane” Înseamnă să mergem În căutarea aspectelor artistice și literare, filozofice și docte care caracterizează istoria religiei romane. Așadar obiectul unei astfel de cercetări Îl constituie: religia artiștilor și a literaților, așa cum o descriu, o trăiesc și o imaginează ei; religia filozofilor, a juriștilor, a pasionaților de antichități, a teologilor romani, așa cum aceștia o gândesc, o reconstruiesc și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
filozofice și docte care caracterizează istoria religiei romane. Așadar obiectul unei astfel de cercetări Îl constituie: religia artiștilor și a literaților, așa cum o descriu, o trăiesc și o imaginează ei; religia filozofilor, a juriștilor, a pasionaților de antichități, a teologilor romani, așa cum aceștia o gândesc, o reconstruiesc și o organizează În sistem; religia funcționarilor cultuali și a oamenilor politici, așa cum o contemplă cu mintea, o proiectează și o postulează ei, Împreună cu reformele și utopiile lor. Această cercetare științifică intenționează să se
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reconstruiesc și o organizează În sistem; religia funcționarilor cultuali și a oamenilor politici, așa cum o contemplă cu mintea, o proiectează și o postulează ei, Împreună cu reformele și utopiile lor. Această cercetare științifică intenționează să se opună concepției conform căreia religia romană ar fi doar o „religie de cult” sau „o religie naturală”. Numai dacă ținem cont de filozofie și literatură, de Înțelepciunea și morala romană, de arta și de critica făcută religiei este cu putință să evaluăm cu precizie religia romană
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Împreună cu reformele și utopiile lor. Această cercetare științifică intenționează să se opună concepției conform căreia religia romană ar fi doar o „religie de cult” sau „o religie naturală”. Numai dacă ținem cont de filozofie și literatură, de Înțelepciunea și morala romană, de arta și de critica făcută religiei este cu putință să evaluăm cu precizie religia romană pe planul civilizației și al culturii și să o confruntăm adecvat cu iudaismul și creștinismul antichității, dar mai ales cu tradițiile lor etice și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
romană ar fi doar o „religie de cult” sau „o religie naturală”. Numai dacă ținem cont de filozofie și literatură, de Înțelepciunea și morala romană, de arta și de critica făcută religiei este cu putință să evaluăm cu precizie religia romană pe planul civilizației și al culturii și să o confruntăm adecvat cu iudaismul și creștinismul antichității, dar mai ales cu tradițiile lor etice și profetice (cf. subcapitolul 1.2d). La Roma, realitatea care se numește „religie” nu este monopolizată de
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
-o În cadrul unei „religii a cărții”, prevăzută cu un canon o doctrină teologică elaborată, o direcție centralizată, dar și susținută de filozofi și Învățați, a cărei existență este garantată de comunitatea religioasă. b) „Theologia fabularis” O descriere adecvată a religiei romane nu se poate limita la cult, divinație, calendar, drept sacru și la o listă a zeilor mai mult sau mai puțin Îmbogățită de elemente mitografice. O arată și „teologia tripartită” (theologia tripertita) pe care M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și iraționale ale concetățenilor săi și forța catarctică a orgiilor narative sau dramatice inspirate din mitopoiesisul afrodisiac al lui Ovidiu sau din Înspăimântătoarele tragedii ale lui Seneca. Dar el consideră că aceste mituri „grecești” Îi privesc și pe zeii săi „romani”, care sunt cunoscuți tuturor și deci trebuie să fie criticați prin prisma unei teologii iluminate 1. c) Mit și teatru 1. Diferitele intersectări ce au loc Între mit și cult (Hepding, 1903; Romanelli, 1964; Vermaseren, 1977-1989) pot fi ilustrate prin
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
scenice aveau loc Înaintea templului, chiar În fața Marii Mamexe "Mame" (Arnobius, 7, 33; Augustin, De civitate Dei, 2, 4). 2. La Roma se reprezentau tragedii, comedii sau farse și În timpul sărbătorilor celorlalți zei, În timpul jocurilor: ludi Apollinares, Cereales, Floreales, Megalenses, Romani și Plebei. Elementul specific este, În mod clar, legătura largă și variabilă Între cult și mit, dacă exista vreodată vreun mit de reprezentat. Prin pompa theatralis se stabilește un raport Între templu și teatru 1: ad scaenam a templis et
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morților și despre un mitic sacrificiu uman; Hercules Oetaeus vorbește despre suferința și urcarea la cer a fiului zeului. Aceste texte sunt mituri livrești ce se corelează cu religia practicată numai prin medieri multiple. După ce Împărații creștini au interzis cultul roman, În special a sacrificiului sângeros, și după ce marele interes pentru teatrul roman a fost demonizat și abolit definitiv În antichitatea târzie, aceste texte au supraviețuit ca un bun cultural, iar mai târziu s-au putut insera Într-un nou context
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
și urcarea la cer a fiului zeului. Aceste texte sunt mituri livrești ce se corelează cu religia practicată numai prin medieri multiple. După ce Împărații creștini au interzis cultul roman, În special a sacrificiului sângeros, și după ce marele interes pentru teatrul roman a fost demonizat și abolit definitiv În antichitatea târzie, aceste texte au supraviețuit ca un bun cultural, iar mai târziu s-au putut insera Într-un nou context istoric sub numele de „religia păturilor sociale culte” sau „religia paralelă”2
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În antichitate - În pofida unor Încercări În iudaismul elenist -, nu exista nici un teatru creștin. 2. Teologia filozofilortc "2. Teologia filozofilor" a) Scopul 1. Filozofii nu au reușit niciodată să Întemeieze la Roma o școală permanentă. Nu există filozofi „profesioniști” de origine romană, nici nu se poate presupune o filozofie specific romană; există doar o filozofie greacă În limba latină și cu variantele datorate condiționării publicului roman. Influența acestei filozofii asupra concepțiilor religioase, asupra imaginilor divine și asupra așteptărilor de fericire și mântuire
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
exista nici un teatru creștin. 2. Teologia filozofilortc "2. Teologia filozofilor" a) Scopul 1. Filozofii nu au reușit niciodată să Întemeieze la Roma o școală permanentă. Nu există filozofi „profesioniști” de origine romană, nici nu se poate presupune o filozofie specific romană; există doar o filozofie greacă În limba latină și cu variantele datorate condiționării publicului roman. Influența acestei filozofii asupra concepțiilor religioase, asupra imaginilor divine și asupra așteptărilor de fericire și mântuire a fost Însemnată și chiar contradictorie, dar nu „În
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
În schimb, o perspectivă filozofică poate purifica religia, o poate reforma și poate facilita pentru noile pături sociale legătura cu cultele tradiționale, În măsura În care raționalizează, critică miturile, practică alegoreza, spiritualizează termenii de cult și conduce la o interiorizare etică 2. Autorii romani, tragicii, Începând cu Ennius, satiricii, de la Lucilius la Persius, și „Înțelepții” au transmis fără Îndoială argumentele iluminismului grec. Așa cum făcuse deja Înainte Xenofan, ei critică imaginile antropomorfe ale divinității și pluralitatea zeilor. Zeii care au percepție și sunt supuși emoțiilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a mulțumit cineva fiindcă este un om bun din punct de vedere moral, drept, Înțelept. Rămâne de subliniat că temele căsătoriei și ale erosului („morala sexuală”) ocupă un loc fix, dar nu dominant, atât În filozofia, cât și În religia romană. Multe din subiectele pe care le-am tratat aici nu au fost Încă studiate Îndeajuns 1. Puținele referiri la opera „filozofilor” și „teologilor” romani, pe care i-am expus aici cu restrângerea de rigoare, dovedesc cât de necesară și promițătoare
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
morala sexuală”) ocupă un loc fix, dar nu dominant, atât În filozofia, cât și În religia romană. Multe din subiectele pe care le-am tratat aici nu au fost Încă studiate Îndeajuns 1. Puținele referiri la opera „filozofilor” și „teologilor” romani, pe care i-am expus aici cu restrângerea de rigoare, dovedesc cât de necesară și promițătoare este această cercetare. b) M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr.) 1. Genul a) Autorii romani care tratează despre filozofie și teologie În limba latină
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Îndeajuns 1. Puținele referiri la opera „filozofilor” și „teologilor” romani, pe care i-am expus aici cu restrângerea de rigoare, dovedesc cât de necesară și promițătoare este această cercetare. b) M. Terentius Varro (116-27 Î.Hr.) 1. Genul a) Autorii romani care tratează despre filozofie și teologie În limba latină se disting pe baza liniei filozofice particulare („școală”) căreia Îi aparțin și a semnificației pe care a căpătat-o religia pentru opera și persoana lor. În opera lui Apuleius din Madaura
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Terentius Varro provine de la Reate (Rieti), din Sabina, și deci este predestinat pentru teologie deja prin originea lui: Într-adevăr, pentru Varro, sabini derivă din sebesthai - a venera (Varro, În Festus, s.v. Sabini). Explicația numelor și derivarea genetică a tradiției romane din cea greacă se numără printre principiile fundamentale ale gândirii lui Varro, a cărui viață se Întinde pe toată perioada republicii târzii. Teama că vechea lui Romă va cădea acum În uitare și că se vor stinge ultimele urme (vestigia
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
feriae, ludi circensis, ludi scaenici cărțile 11-13 de rebus consecrationes, sacra privata, sacra publica cărțile 14-16 de dis di certi, di incerti, di selecti Împreună cu cele douăzeci și cinci de cărți ale lucrării Antiquitates rerum humanarum, Antichitățile lui Varro Îmbrățișează Întreaga civilizație romană. Ele oferă o imagine a lumii, a omului și a istoriei, imagine amplă și abundentă, În același timp raționalistă și speculativă, foarte morală, oarecum melancolică. Teologia sa cuprindea Întreaga „teologie politică” (theologia civilis) a Romei (vezi subcapitolul 4.1b), așadar
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]