23,608 matches
-
telefon de la secretariatul liceului, îmi deslușește mama enigma, zâmbind și ea la fel de veselă. Ne bucu răm mult pentru tine. Uite, ți-am luat un cadou! Vine spre mine, mă sărută cu afecțiune și-mi întinde o punguță frumos ambalată. Le zâmbesc și eu. Sunt nedumerită, nu-s obișnuită să mi se dea atâta atenție și să primesc cadouri în afara zilei mele de naștere, dar mă bucur de surpriza pe care mi-o fac. Poate că, la urma urmelor, le pasă și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
continuat să vorbesc cu tata, în timp ce glasul ușor cântat al mamei vibra în încăpere, râzând cu doamna aceea la telefon. Nu știu de ce, mi s-a părut că tata se încruntă, dar imediat s-a uitat la mine și a zâmbit. De mult nu-l mai văzusem atât de zâmbitor. — De-abia aștept să-ți serbăm majoratul! mi-a declarat el, pe neașteptate. E o zi mare, crede mă! O zi importantă. La 18 ani începi să privești lumea cu alți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pripeală. Eu am avut prima discuție ca de la adult la adult cu tata când am împlinit 18 ani. — Să înțeleg că după ziua mea voi avea și eu cu voi prima discuție ca de la adult la adult? l am întrebat, zâmbind și eu. Tata s-a uitat în altă parte și mi-a răspuns, încurcat: — N-am vrut să sune chiar așa... Dar, în esență, cam astea-s, de regulă, așteptările părinților de la copiii lor, când ating vârsta majoratului... Am dat
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
albe de nori răsfirate ici și colo. Vântul șopotea printre crengi, trudindu se să le trezească dintr-un somn letargic. Georgiana mi s-a părut destul de palidă. — Să nu-mi spui că ai luat răceala de la mine! am glumit eu, zâmbindu-i. — Sper că nu, mi-a răspuns ea, șoptit. E doar ches tia aia lunară... Lasă asta! Vreau să-ți spun ceva. Am tăcut amândouă conspirativ și am intrat în hol. în timp ce urcam scările, Georgiana mi-a spus, tot șoptit
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
hidoasă. Eram foarte bătrână - așa, la vreo treizeci de ani. Aranjată, dichisită, rece, calculată... Nu dădeam doi bani pe nimeni. Poate doar un ban, acolo, pe mine. Toți vorbeau tare și urât și eu îmi pusesem vată în urechi și zâmbeam cu nepăsare. Asta pentru că nu mai auzeam nimic. Deodată mi se pare că aud un zgomot și tresar, cu ochii larg deschiși. Nu, nu mi se pare. S-a deschis ușa la mine și a intrat mama, care mă fixează
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întrebe de Eduard și despre ce mai simt pentru el acum. Dar așa e, trebuie să le povestesc despre minunata petrecere de ziua mea! îndrug voios tot ceea ce-mi închipui că și-ar dori să audă de la mine. Povestesc zâmbind, în timp ce mintea mea zbârnâie în continuare și gândurile mi se ciocnesc dureros în creștet. Când, în sfârșit, consider că le-am potolit curiozitatea, cer voie să mă retrag. Atunci mama își pune mâna ei catifelată peste mâna mea, într-un
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
i se oferise cu o prefăcută umilință, ispitindu-l feciorelnic să o cucerească pas cu pas, până la capăt. Fusese de-ajuns însă o clipă doar de delăsare, atunci când se apropiase de vârf, o clipă când întorsese capul în jos și zâmbise trufaș, pentru a fi imortalizat pe aparatul de fotografiat de colegii care se aflau dedesubt. O clipă doar. Clipa fatidică din urmă cu o lună, când se rostogolise nevolnic, într-un grotesc zbor în jos... Eduard se ridică în capul
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cuprinde într-un desen. De data asta însă, nu mai era cu o tipă de genul Andei, cu picioare până la gât și țâțe mari. Era cu o fată normală. Foarte plăcută. O fată cu ochelari, genul intelectuală. Nu i-a zâmbit batjocoritor, ca Anda. Nu l-a luat peste picior, ca atâtea altele, și nici nu s-a apucat să-l mângâie pe obraz ca pe un retardat, cum a făcut una, mai demult, de-i venise s-o strângă de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
închiriez vara asta, chiar dacă ne mai restrângem, îl avertizase ea. Nu pot să-i expediez pe toți clienții care mă caută! Dacă mâine-poimâine mă pomenesc că ți se nă zare să te cari? Risc să-mi stric toate relațiile! Eduard zâmbise ironic, dar tăcuse. Simțise în glasul ei aspru grija de a se proteja de supărarea pe care i-ar fi pricinuit-o el dacă ar fi plecat acum, după ce de-abia se obișnuiseră unul cu celălalt. Dar el nu se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ca un nabab sau poți, dacă ai chef, să faci niște cursuri de specialitate și să-ți duci veacul cu mine aci, la balneo. Se câștigă binișor, iar la tine s-ar îmbulzi tot cuconetul local să se recupereze! Eduard zâmbise, spunând că n-ar fi o idee rea, și dăduse și el paharul de bere peste cap. în sinea lui, mai întâi respinsese ideea cu amuzament, dar apoi începuse să-i surâdă: și dacă ar face așa cum îi propune mama
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Ai un frate grozav, zău așa! îi spusese Georgiana mai de mult, când venise la ei și-l așteptau amândoi pe Edi. Trebuie să fii tare mândru de el! E plin de calități! Și ce mișto desenează! Da, Georgiana îi zâmbea de-a dreptul ironic de pe perete, cu chipul ei pistruiat. De fapt, toate portretele atârnate pe pereți îl priveau parcă în zeflemea. Bobo simți cum îl cuprinde exasperarea. Se năpusti asupra pereților, dând jos toate portretele care îi împânzeau. Le
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ceea ce știa. Se trezi brusc, transpirat și cu o durere cruntă de cap. Tot corpul i se strânsese în cădere, simțise efectiv căderea, prăbușirea în gol, corpul devenit un biet ghemotoc de carne. Ființa care cu câteva secunde mai devreme zâmbise cu o înfumurare de cuceritor se aneantizase în cădere. „Ființa aia s-a dus naibii de când am căzut“, își spuse Eduard, ridicându-se în capul oaselor. „Nu mai dau de ea oricât o caut. Iar cu asta în pielea căreia
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și că sunt urmărite. Eduard se încruntă, îngrijorat, și începu să strige. Zări atunci un cap de fată întorcându-se înspre el, cu o privire mirată. — Ești prea departe! îi strigă el. Ești prea departe! Vino înapoi! Dar ea îi zâmbi, liniștitor, fluturând o mână albă, și se avân tă mai departe în larg, înotând din ce în ce mai repede, cu miș cări ample de bras, și dispărând la orizont. Marea agitată de brațele ei subțiri și albe își potoli dintr odată freamătul și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
întrebarea. Cum a fost? Când te-am văzut la spital, aveai o moacă de invalid care sigur nu știa pe ce lume e. Dar acum știi! Ai stat și-ai întors-o pe toate fețele, știu eu! Zi-mi! Eduard zâmbi larg și o trase cu nerăbdare pe pat, acoperind-o de sărutări. — Cum a fost? Hai, spune-mi tot! îl interoga ea cu ochii strălucind, în timp ce-l ajuta s-o dezbrace și să se dezbrace, aproa pe sfâșiindu și hainele
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
îi declara că își dorea mult să petreacă o noapte albă cu el, la el acasă. Se înroșise toată, iar pistruii îi deveniseră imenși și sângerii. Eduard o măsură mirat. — Te-a pus Anda, nu-i așa? o întrebă el, zâmbind. S-a plictisit în două zile de amorul cu mine și te-a pus pe tine să-i ții de urât convalescentului! Iar tu, ca o prietenă devotată ce ești, ai acceptat! Nu vrei să petrecem o noapte albă mergând
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
te rog să-i spui că Rick Wake man e pe mâini bune și că țin neapărat să o văd. Să-i spui să ia legătura cu Bobo. El va ști întotdeauna de mine. Georgiana dădu din umeri și îi zâmbi. Pistruii îi reveniseră la culoarea lor obișnuită, rozalie. Scoase din geantă caseta și i-o dădu, sărutându-l și ea pe obraz, cu un elan stângaci. — Bine c-am scăpat de-o grijă! Dacă, totuși, te răzgândești în privința acestei nopți
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
peste rumoarea din cameră. Probabil vă roade curiozitatea să aflați ce sărbătoresc eu azi! Ei bine, v-am chemat să vă anunț că am acceptat cererea în căsătorie a lui Paul! îl strânse de braț pe blondul mătăhălos, care încuviință zâmbind și rosti cu un glas plin de importanță: — Așa e, azi ne-am logodit! Să curgă șampania! Să petrecem până-n zori! Eduard rămase în colțul lui în timp ce toată lumea se ducea să-i felicite pe logodnici. în cele din urmă, se
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
închise ochii, ascultând vuietul și lăsându-se pătruns de aerul pe care îl simțea de o consistență nefirească, de mătase. Ae rul îl atingea ca o epidermă răcoroasă și vuietul neștiut, care se suprapunea peste zvâcnetul mării, îi încânta auzul. Zâmbi și deschise ochii. Privirea lui cenușie se opri mirată asupra unei pietre albe și ovale care părea să îl aștepte jos, chiar lângă talpa piciorului beteag. Eduard se aplecă și luă în palmă piatra netedă și ovală, mângâind-o cu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cap, privind-o amuțit. Nu se aștepta s-o mai vadă vreodată pe Anda. Ce cauți aici? repetă el, siderat. Nu mă așteptam să te revăd. Abia ai plecat! Am plecat cu o mașină și m-am întors cu alta! zâmbi Anda, dezvelindu-și dinții albi în întuneric. Tăntălăul meu de regizor a făcut pană și nu-și mai găsea roata de rezervă. El zicea că i-a spart cineva portbagajul ca să-i ia rezerva, îmi tot arăta nu știu ce scrijelituri de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
foarte rar și cu destulă neplăcere la trecut. Era o bucată de timp amorfă, neșle fuită, rămasă undeva în ceață și ei nu-i plăcea ceața. îi plăcea să fie totul clar și fără echivoc. Domnul Ionescu o măsurase atent, zâmbise cu înțelepciune și o aprobase plin de elan: — Ai dreptate, și eu cred la fel! Mai bine e să trăiești în pre zent, normal! Trecutu-i o sclifoseală fără sens, o inactualitate care ne complică inutil traiul! Un chix! Mă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
și slobodă la gură. Nu o interesau oamenii, ar fi făcut ori ce să nu se atingă de ei. Acum însă, da, era bine ales momentul, după sărbători magazinele sunt pustii, își putea permite să umble în voie pe la raioane, zâmbindu-le vag și îndepărtat vânzătoarelor care se grăbeau să o salute și trecând mai departe, și mai departe... La raionul de pantofi se trezi însă că este interpelată grosolan de vânzătoare. — Clara! Clara Martin! strigă vânzătoarea, voioasă și familiară. Nu
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
grosolan de vânzătoare. — Clara! Clara Martin! strigă vânzătoarea, voioasă și familiară. Nu mă recunoști? Sunt Leni! Am fost colege de liceu! Doamna Ionescu se opri locului, stânjenită de vociferarea stri dentă care-i scrijelise auzul. Apoi își recompuse mina; îi zâmbi larg vânzătoarei joviale și o sărută pe obraji, pentru a-și camufla totala siderare. Pe ascuns, în timp ce-și aranja buclele brune, îi studie prin ochelari ecusonul. Da, o chema Leni. Nu-și amintea deloc, absolut deloc, de ea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Cluj, s-a mutat acolo după al doilea soț. Am fost și eu pe la ei. S-au aranjat bine, au o casă cochețică, cu grădină de zarzavaturi, floricele, au copilași, le e bine, au tot ce le trebuie! Doamna Ionescu zâmbi din nou, înfrânându-și politicos ener varea. își amintise de Leni de când o auzise vorbind cu dimi nutive - un nărav care îi oripila dintotdeauna auzul Clarei. își aminti atunci mai limpede și despre Georgiana și pistruii ei care-și schimbau
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
mai auzi niște bârfe, dar în rest... Mulți văd, puțini pricep, comentase ea. Mai bine du-te tu, Clara, cu bărbatu-meu când ai chef, că tu ești mai stilată! Eu una am fost o dată și mi-a ajuns! Clara zâmbise politicos și îi propusese soțului ei să-l însoțeas că într-o seară amândoi pe domnul Neacșu la Operă. Dar Ion, deși era în general receptiv la sugestiile ei, mai ales după câteva pahare de vin roșu, nu se entuziasmase
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
promise, purtată de un elan care o surprinse și pe ea, că va merge bucuroasă cu el la operă cât de curând. I-ar fi promis că merge și pe lună cu el, doar să-i redea bucătăria. El îi zâmbi complice, asigurând-o din nou că Ion nu va observa și nu va afla nimic, și sublinierea acestei afirmații banale, dar ambigue, ca o invitație la clandestinitate, o neliniști dintr-odată pe Clara. își trase pe ea jacheta roz de
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]