21,099 matches
-
liniuțele din interiorul scutului oval reprezintă culorile steagului românesc (roșu și galben pe fond albastru). Deasupra se află coroana domnească închisă, iar în părți - grifoni încolăciți în spirale. În scut: acvila valahă cu crucea în pliscul întors spre dreapta. Sub aripi, în stânga Luna, iar în dreapta Soarele. În colțul din stânga jos se află trecute, în greacă și latină, data și locul imprimării: (Padova 1700). Deasupra acestora, într-un pătrat, sunt trecute (în greacă și latină) denumirile regiunilor (zonelor) viticole. În partea dreaptă
Harta Țării Românești - Constantin Cantacuzino () [Corola-website/Science/332582_a_333911]
-
și Zagłębie Lubin. Hertha Berlin a fost atrasă de perofrmanțele sale și l-a transferat prompt, totuși împrumutându-l imediat la Zagłębie Lubin. Cu Zagłębie, el a câștigat Ekstraklasa în sezonul 2006-2007. La Lubin, a jucat preponderent pe postul de aripă în formația 4-3-3, deși el a fost folosit în general ca atacant retras, marcând 11 goluri în acest sezon. În vara anului 2007, Hertha l-a chemat înapoi la Berlin. Piszczek a marcar primul său gol în Bundesliga pe 26
Łukasz Piszczek () [Corola-website/Science/332657_a_333986]
-
parte a sezonului 2008-2009 din cauza unei accidentări grave. El a reînceput antrenamentul în februarie 2009, dar a jucat din nou în Bundesliga abia din luna aprilie din cauza altei accidentări. La Hertha, Piszczek a jucat inițial ca mijlocaș ofensiv sau pe aripă stângă, dar din al doilea sezon a devenit fundaș dreapta, după accidentarea lui Arne Friedrich. După ce Friedrich și-a revenit, Piszczek și-a pierdut locul de titular, dar l-a recuperat în sezonul 2009-2010. Pe 19 mai 2010, Piszczek s-
Łukasz Piszczek () [Corola-website/Science/332657_a_333986]
-
1849. La Țigănești a fost montată la 1 decembrie 1973 o placă comemorativă cu următorul text: „În conacul care a fost pe acest loc a trăit logofătul Costache Conachi (1778-1849), precursor al poeziei moderne românești". După 1912 se construiesc două aripi laterale. După cutremurul din 1940, reparații în 1942. Conacul și partea de moșie de pe partea stângă a Bârladului a lui Costache Conachi va fi vândută, la 1881, lui Tache Anastasiu, personaj politic important, prefect al județului Tecuci, apoi deputat sau
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
anul 1900, Academia Română a înființat Fundația „Dimitrie Tache Anastasiu”, prin care la conacul de la Țigănești se deschide Școala de Agricultură a Academiei. Până în 1912, conacul nu va mai cunoaște modificări esențiale. Academia Româna a construit în acest an cele două aripi laterale, modificând totodată și fațada. După cutremurul din 1940, clădirea a fost afectată, însă Academia o va repara în 1942. Școala de Agricultură a Academiei intră sub tutela Ministerului Agriculturii, din 1967, devenind “Centrul Școlar Agricol”, transformat ulterior în Liceul
Conacul poetului Costache Conachi () [Corola-website/Science/332678_a_334007]
-
-se reciproc pentru respingerea inamicilor. În plus, un atac din lateral ar fi exploatat una dintre punctele slabe ale acelor tipuri de bombardiere și anume lipsa sistemelor de închidere automată a rezervoarelor. Aceasta însemna că, dacă germanii ar fi țintit aripile bombardierelor (unde se aflau rezervoarele), acestea puteau fi ușor incendiate. Cum încă nu fuseseră încă atacați de "Luftwaffe", secțiunea comandantului Harris al Escadrilei 149 a fost singura care a reușit să lanseze bombele împotriva vaselor din portul Wilhelmshaven. Au fost
Bătălia din Golful Helgoland (1939) () [Corola-website/Science/332658_a_333987]
-
la mijlocul anului 1944. Nou formata "Sturmgruppen" dotată cu Fw 190A-8/R2 "Sturmbock" a intrat în serviciu alături de "Jadgeschwader", care era deja alocată apărării României. Avionul A-8/R2 era dotat cu două tunuri de 30mm MK 108, unul sub fiecare aripă. Aceste tunuri erau capabile să distrugă un bombardier B-17 cu trei lovituri și să doboare un bombardier B-24 cu o singură lovitură. Avionul Fw 190A-8/R2 avea blindaj și era aproape invulnerabil la focul defensiv al bombardierelor. Pe de altă
Apărarea Reichului () [Corola-website/Science/332608_a_333937]
-
din etape diferite, inițial existând o construcție în forma literei U, ante 1909 a fost inchisă latura liberă printr-o nouă în stil neoromânesc de unde a rezultat o curte interioară. Post 1909 a fost adosată laturii de sud o altă aripă. Întrare principală ets printr-un rezalit cu gang carosabil terminat în arc de cerc cu cărămidpă așezată pe cant. Clădiurea este din cărămidă, ancadramentele sunt din piatră cu baghete gotice intersectate la ferestrele etajului. Ferestrele parterului sunt terminate în arc
Seminarul teologic „Sf. Gheorghe” () [Corola-website/Science/332705_a_334034]
-
este un monument istoric aflat pe teritoriul municipiului Galați. Clădirea este formată dintr-un corp principal și două aripi secundare ce închid între ele o curte interioară. Compoziția arhitectonică este alcătuită din două registre: primul cuprinde încăperile parterului și mezzaninului, iar al doilea, etajul, cu sălile de recepție, sala de consiliu și cabinetele oficiale. Fațada principală, lipsită de perspectivă
Palatul Administrativ Galați () [Corola-website/Science/332703_a_334032]
-
ponei este singurul căreia îi place să citească, de asemeni ea este singurul ponei prințesă din „cele 6”, prințesa prieteniei. Aceasta are două animale, Spike și Owlicios. Spike este un pui de dragon, iar Owlicios e o bufniță. Aceasta are aripi, corn și este mai mare față de celelalte. Este un licorn de culoarea mov, părul său având culoarea albastru închis, mov și roz. În filmul Rainbow Rock ea este pe scurt vocea principală a trupei Rainbows. Voci: Rarity este unul dintre
Lista personajelor din Micul meu ponei: Prietenia este magică () [Corola-website/Science/332718_a_334047]
-
foarte mari. Există însă și specii de talie mică ca și microchiropterele, în general. Calongul sau câinele-zburător ("Pteropus vampyrus"), răspândit în insulele Iava, Sumatra, Banda și Timor, este cel mai mare liliac; atinge o lungime de 40 cm, iar anvergura aripilor este de 1,5 m. le au scoica urechii externe simplă ca un cornet, iar pielea din jurul nărilor nu formează cute. Lipsite de facultatea de ecolocație, megachiropterele (cu excepția speciilor genului "Rousettus") au văzul și mirosul foarte bine dezvoltate. La membrele
Megachiroptere () [Corola-website/Science/332804_a_334133]
-
prima companie aeriană transcontinentală, a fost fondată în 1920, cu zboruri pe rutele Paris - Strasbourg - Praga - Viena - Budapesta - București - Constantinopol (azi Istanbul). Urmașele de azi ale acestei companii aeriene sunt Air France și TAROM. Cea mai veche companie aeriană cu aripi fixe a fost cu aeronave de transport și de turism, formată de către George Holt Thomas în 1916. Folosind o flotă de foste avioane militare DH.4 A biplane, care au fost modificate de către Royal Air Force pentru a transporta doi pasageri
Companie aeriană () [Corola-website/Science/332813_a_334142]
-
Rața moțată ("Aythya fuligula") este o specie de rață scufundătoare de mărime medie. Lungimea ratei moțate este de 40-47 cm, anvergura aripilor de 65-75 cm iar greutatea de 0,5 - 1 kg. Este o pasăre migratoare ce cuibărește în Europa și Asia, și care iernează în jurul Mediteranei, din Africa până în Etiopia, China, India și Filipine. În România, mai ales în Dobrogea, este
Rață moțată () [Corola-website/Science/332861_a_334190]
-
leul înaripat, simbol al Sf. Marcu, care este începând din anul 862 sfânt patron și simbol al orașului și al statului venețian. Este o sculptura de bronz foarte veche, probabil inițial o himera, căreia i s-au adăugat mai tarziu aripi. Pe partea dinspre bibliotecă se află statuia Sf. Teodor, sfânt bizantin și războinic, primul protector al orașului, reprezentat în marmură în timp ce ucidea un balaur. Sculptură este o copie a originalului expus la intrarea în Palatul Ducal. La baza ambelor coloane
Coloanele sfinților Marcu și Teodor () [Corola-website/Science/333564_a_334893]
-
în ) este un grup de clădiri impunătoare din Veneția, situat în sestiere Sân Marco și care mărginesc pe trei laturi Piața Sân Marco. Ele poartă aceste nume pentru că aici își aveau sediile procuratorii din Sân Marco. sunt împărțite în trei aripi care delimitează aproape în întregime partea din față Bazilicii Sân Marco: Procurațiile Vechi (Procurație Vecchie) la nord, Aripa napoleoniana (Ăla Napoleonica) la vest și Procurațiile Noi (Procurație Nuove) la sud. Procurațiile Vechi se întind pe o lungime de 152 de
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
trei laturi Piața Sân Marco. Ele poartă aceste nume pentru că aici își aveau sediile procuratorii din Sân Marco. sunt împărțite în trei aripi care delimitează aproape în întregime partea din față Bazilicii Sân Marco: Procurațiile Vechi (Procurație Vecchie) la nord, Aripa napoleoniana (Ăla Napoleonica) la vest și Procurațiile Noi (Procurație Nuove) la sud. Procurațiile Vechi se întind pe o lungime de 152 de metri de la Turnul cu ceas către Aripa napoleoniana, având un portic cu 50 de arcade cărora le corespund
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
din față Bazilicii Sân Marco: Procurațiile Vechi (Procurație Vecchie) la nord, Aripa napoleoniana (Ăla Napoleonica) la vest și Procurațiile Noi (Procurație Nuove) la sud. Procurațiile Vechi se întind pe o lungime de 152 de metri de la Turnul cu ceas către Aripa napoleoniana, având un portic cu 50 de arcade cărora le corespund cele 100 de ferestre de la cele două superioare. Deși terminate în arc central, luminozitatea deschiderilor amintesc de stilul venețiano-bizantin al primei procurații, construită în secolul al XII-lea, în timpul
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
De asemenea, aici se află renumită Caffè Florian ce datează din secolul al XVIII-lea. Procurațiile au dobândit formă de potcoava după ce Napoleon Bonaparte a demolat Biserică Sân Geminiano (și extensiile Procurațiilor către această) pentru a construi ceea ce se numeste "Aripa napoleoniana" (sau "Procurație Nuovissime" sau "Fabbrica Nuova"). Biserică Sân Geminiano, una dintre cele mai vechi din Veneția, atestata încă din secolul al VI-lea, fusese renovată de Sansovino în 1557; artistul, mândru de acest lucru, a ales chiar o capelă
Procurațiile () [Corola-website/Science/333567_a_334896]
-
podului Rialto, are loc în timpul dogelui Sebastiano Ziani, fiind însoțită de o reorganizare generală a zonei monumentale a pieței Sân Marco în perioada 1173-1177 cu scopul de a construi un sediu pentru difertele procurații. Lucrarea a constat probabil în construcția aripii cu vedere la rio di Palazzo pe terenurile achiziționate de la maicile de la Sân Zaccaria și în extinderea zonelor marginale ale clădirii, determinând o reducere substanțială a digului (molo). La încheierea lucrărilor, papa Alexandru al III-lea și Frederic Barbarossa, care
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
în Sala Senatului. În 1309, imediat după aceasta restructurare ai cărei autori ar fi putut fi Pietro Basejo sau arhitectul Montagnana, citat de Sansovino și de Temanza sală s-a dovedit prea mică și s-a deschis un șantier în aripa de sud, care a fost imediat demolată și apoi restaurată în 1340. Prosperitatea economică din timpul dogelui Giovanni Soranzo a dat un mare impuls lucrărilor de construcție coordonate de Pietro Basejo, cu ajutorul lui Filippo Calendario. De asemenea, ca parte a
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
fost introduse fântâni în curtea interioară. Un document privind realizarea unui leu marcian sugerează că accesul monumental în palat în această perioadă era asemănător cu cel din prezent. În 1340 s-a dispus finalizarea celui de-al doilea etaj al aripii de sud, în care, sub conducerea lui Calendario și Basejo, după o altă extindere de mici dimensiuni, s-a lucrat de-a lungul fațadei interioare a Sălii del Maggior Consiglio, prin construirea unei scări și a unei uși. Din cauza participării
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
unora dintre lucrările din Sală del Maggior Consiglio, distruse de infiltrații: lucrările, care au durat până în 1495, au cuprins printre altele opere de Giovanni și Gentile Bellini, Giorgione, Tiziano, Tintoretto și Paolo Veronese. După ce un incendiu a devastat în 1483 aripa de est, lucrările de reconstrucție au fost încredințate lui Antonio Rizzo, care a ordonat dărâmarea zonelor afectate de incendiu, construirea porticului și reconstrucția Scală dei Giganți pentru a da clădirii un aspect uniform. Șantierul a fost redeschis în 1493, dar
Palatul Dogilor din Veneția () [Corola-website/Science/333578_a_334907]
-
îi amortizeze căderea. În urma lansării, a suferit răni minore, dar, pentru această încercare, a fost considerat creatorul primei parașute. O a doua încercare de zbor are loc în anul 880, la vârsta de 70 de ani, când a construit două aripi mobile din lemn, acoperite cu mătase și pene. Pornește tot din vârful unui turn, dar de această dată, zborul a fost un succes, reușind să plutească în aer timp de câteva minute, timp în care era urmărit de o mulțime
Abbas ibn Firnas () [Corola-website/Science/333588_a_334917]
-
potcoavă. Blana formată din păr scurt și moale are o culoarea cenușie-brun-deschisă pe spate. În urma urechilor, pe umeri și în regiunea bazinului culoarea este mai deschisă, ca și pe părțile lateroventrale. În perioada de repaus își învelește corpul cu propriile aripi. Se întâlnește în zona de dealuri și coline, lipsind de la munte. Este locuitor al peșterilor, minelor abandonate, pivnițelor, podurilor clădirilor. S-a adaptat și la viața în apropierea așezărilor omenești. Excepțional poate fi găsit și în scorburile arborilor. Vara formează
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]
-
răcoroase, iar iarna se adună în grupuri mai mici, la adăpost, prin podurile locuințelor și în peșteri. Hibernează din septembrie până în mai, la temperaturi cuprinse între -4°C și 10°C. Zborul este rapid și neregulat, cu bătăi dese din aripi. În timpul zborului ține gura închisă emițând ultrasunet prin nări cu care detectează obiectele, își găsește drumul, hrana sau evită obstacolele. Iese târziu din peșteră și zboară toată noaptea vânând insecte cu care se hrănește. Se reproduce toamna, iarna sau primăvara
Liliac mic cu potcoavă () [Corola-website/Science/333723_a_335052]