22,374 matches
-
(în greacă: Μεγάλη Ιδέα, „Marea Idee”) a fost un concept iredentist al naționaliștilor greci, prin care era exprimat obiectivul fondării unui stat elen care să cuprindă între granițele sale toți etnicii eleni, dat fiind faptul că și după obținerea independenței numeroși greci locuiau în teritorii aflate sub stăpânirea Imperiului Otoman. Termenul a apărut prima oară în timpul discuțiilor premierului Greciei Ioannis Kolettis cu regele Otto, care au precedat promulgarea
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
al luptei grecilor împotriva dominației otomane. După ce Grecia și-a cucerit independența în 1821 s-a ajuns în situația în care noul stat suveran avea pe teritoriul național o populație egală cu cea a etnicilor eleni care trăiau în afara acestor granițe, în principal în Imperiul Otoman. Statul elen își datora granițele sprijinului Marilor Puteri, care nu avuseseră niciun interes în să accepte crearea unui stat mai mare în detrimentul Imperiului Otoman. Megali Idea reprezenta dorința de aducere a tuturor acestor grupuri etnice
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
cucerit independența în 1821 s-a ajuns în situația în care noul stat suveran avea pe teritoriul național o populație egală cu cea a etnicilor eleni care trăiau în afara acestor granițe, în principal în Imperiul Otoman. Statul elen își datora granițele sprijinului Marilor Puteri, care nu avuseseră niciun interes în să accepte crearea unui stat mai mare în detrimentul Imperiului Otoman. Megali Idea reprezenta dorința de aducere a tuturor acestor grupuri etnice elene în cadrul granițelor Grecie și prin aceasta să ducă la
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
în Imperiul Otoman. Statul elen își datora granițele sprijinului Marilor Puteri, care nu avuseseră niciun interes în să accepte crearea unui stat mai mare în detrimentul Imperiului Otoman. Megali Idea reprezenta dorința de aducere a tuturor acestor grupuri etnice elene în cadrul granițelor Grecie și prin aceasta să ducă la renașterea Imperiului Bizantin. Teritoriile vizate de naționaliștii eleni erau în principal Epirul, Tesalia, Macedonia, Tracia, insulele Mării Egee, Creta, Cipru, anumite regiuni din Anatolia, dar și orașul Constantinopol, care urma să înlocuiască Atena și
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
cea turcă să aducă întăriri pe insulă. Imperiul Otoman a reacționat la rebeliunea din Creta și la ajutorul dat de Grecia acesteia, mutându-și o bună parte a trupelor sale de uscat în Balcani, la nordul Tesaliei, nu departe de granița Greciei. La rândul ei, Grecia și-a înmulțit în mod semnificativ forțele de la frontiera din Tesalia. Forțele neregulate elene și susținătorii Marii Idei au acționat fără ordin oficial și au atacat avanposturile turce, ceea ce făcut ca Imperiul Otoman să declare
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
obligată să se retragă în cursul următoarelor câteva săptămâni. Marile Puteri au intervenit în acel moment, obligând părțile beligerante să semneze un armistițiu în mai 1897. La încheierea războiului, Grecia a fost obligată să cedeze unele teritorii de-a lungul graniței nordice a Tesaliei și să plătească o mare despăgubire de război, care avea să apese ca o grea povară pe umerii economiei elene. În același timp, „chestiunea cretană” a rămas nerezolvată. Marile Puteri (Regatul Unit, Franța, Imperiul Rus și Regatul
Megali Idea () [Corola-website/Science/320575_a_321904]
-
oameni cu hipertensiune arterială esențială (primară) stabilită, rezistența crescută la fluxul sangvin (rezistența periferică totală) conduce la tensiune arterială crescută, în timp ce volumul sangvin cardiac rămâne normal. Există dovezi că unele persoane mai tinere cu pre-hipertensiune sau cu „hipertensiune arterială de graniță (borderline)” au un debit cardiac crescut și rezistență periferică normală. Această stare se numește hipertensiune arterială hiperkinetică de graniță („borderline”). Acești indivizi dezvoltă caracteristici tipice ale hipertensiunii arteriale esențiale stabile în viața de adult, pe măsură ce debitul cardiac scade, iar rezistența
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
crescută, în timp ce volumul sangvin cardiac rămâne normal. Există dovezi că unele persoane mai tinere cu pre-hipertensiune sau cu „hipertensiune arterială de graniță (borderline)” au un debit cardiac crescut și rezistență periferică normală. Această stare se numește hipertensiune arterială hiperkinetică de graniță („borderline”). Acești indivizi dezvoltă caracteristici tipice ale hipertensiunii arteriale esențiale stabile în viața de adult, pe măsură ce debitul cardiac scade, iar rezistența periferică crește cu vârsta. Nu există o părere unanimă dacă acest model este tipic pentru toate persoanele care dezvoltă
Hipertensiune arterială () [Corola-website/Science/320557_a_321886]
-
este o cădere de apă de pe râul Mekong în Laos în provincia Champasak lângă granița cu Cambodgia. Înălțimea totală a cascadei este de 21 de metri în unele segmente (sau praguri), se întinde pe 9,7 km din lungimea fluviului. Debitul cataractei este de aproape 11.000 m/s, pe de altă parte, cel mai
Cascada Khone () [Corola-website/Science/320630_a_321959]
-
dat operațiunii de aparare a bazei numele de cod "Operațiunea Scotland". Comandamentul american din Saigon credea la început că operațiunile din jurul Khe Sanh-ului din vara lui 1967 fac parte dintr-o simplă serie de ofensive nord-vietnameze minore în regiunile de graniță. Această apreciere a trebuit să fie revizuită, însă, când s-a descoperit că Armata Populară Vietnameză deplasa forțe majore în regiune în timpul toamnei și iernii. A avut loc o acumulare de forțe americane și acțiunile de la Khe Sanh au început
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
la aproximativ zece kilometri de frontiera cu Laos pe drumul național 9 din Vietnam, cel mai nordic drum transversal din Vietnamul de Sud. Acest drum grav deteriorat ducea din zona de coastă prin zona muntoasă din vest și apoi trecea granița în Laos. Baza de luptă și-a avut originea în construcția unui aerodrom de către Forțele Speciale ale Armatei SUA în august 1962 lângă sat la un vechi fort francez. Tabăra a devenit apoi un avanpost al programului "Civil Irregular Defense
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
august 1962 lângă sat la un vechi fort francez. Tabăra a devenit apoi un avanpost al programului "Civil Irregular Defense Groups (CIDG)" al Forțelor Speciale, al cărui scop era cel de a observa infiltrarea Armatei Populare Vietnameze de-a lungul graniței și de a proteja populația locală. În noiembrie 1964, Beretele Verzi și-au mutat tabăra pe Platoul Xom Cham, viitoarea poziție a Bazei Khe Sanh. În iarna lui 1964, Khe Sanh a devenit centrul lansării Grupului secret pentru Studiu și
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
întindea pe sub zona demilitarizată de la coastă, de-a lungul drumului 9, până la Khe Sanh. În 1966, Forțele Speciale regulate se retrăseseră de pe platou și construiseră o tabără mai mică pe drumul 9 la Lang Vei, la aproximativ jumătatea distanței până la granița cu Laos. În a doua jumătate a lui 1967, nord-vietnamezii au declanșat o serie de acțiuni în regiunile de frontieră ale Vietnamului de Sud. Toate aceste atacuri au fost efectuate de unități ale Armatei Populare Vietnameze (APV) sau ale Frontului
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
vreo logică în spatele ofensivelor susținute ale APV și FNE, alta decât provocarea de pierderi forțelor anticomuniste. Au reușit aceasta, dar pierderile suferite de nord-vietnamezi păreau să anuleze total orice câștig obținut de acestea în termeni de resurse umane. Luptele de la graniță au avut, însă, două importante consecințe care nu au fost identificate la acea vreme—au atras atenția comandamentului american asupra zonelor de graniță și au îndepărtat forțele americane și sud-vietnameze de orașe și de zonele de coastă. În zona Khe
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
nord-vietnamezi păreau să anuleze total orice câștig obținut de acestea în termeni de resurse umane. Luptele de la graniță au avut, însă, două importante consecințe care nu au fost identificate la acea vreme—au atras atenția comandamentului american asupra zonelor de graniță și au îndepărtat forțele americane și sud-vietnameze de orașe și de zonele de coastă. În zona Khe Sanh, situația a rămas liniștită tot anul 1966. Chiar și așa, generalul Westmoreland a insistat nu doar ca ea să fie ocupată de
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Minh. Ca rezultat al aflării acestor informații baza Khe Sanh a fost întărită la 13 decembrie cu Batalionul 1 din Regimentul 9 Marină. La pozițiile aflate la vest de Dealul 881 Sud și la nord de creasta Co Roc, dincolo de granița cu Laos, nord-vietnamezii au ocupat poziții de artilerie, rachete și mortiere de pe care să lanseze atacuri trăgând asupra bazei și oferind acoperire pentru operațiunile de pe teren. Acestea au profitat de vremea rea și de musonul de iarnă. În timpul nopții ploioase
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
Conform acestuia, APV ar fi cucerit Khe Sanh dacă ar fi putut, dar prețul pe care erau dispuși să-l plătească era limitat. Obiectivele lor principale erau uciderea a cât mai mulți soldați americani și izolarea lor în zonele de graniță. O altă teorie este că acțiunile din jurul Khe Sanh-ului (și celelalte bătălii din zona de graniță) erau o farsă cu scopul de a concentra atenția americanilor asupra graniței. Generalul și istoricul Dave Palmer acceptă acest raționament: „Generalul Giap nu avea
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
erau dispuși să-l plătească era limitat. Obiectivele lor principale erau uciderea a cât mai mulți soldați americani și izolarea lor în zonele de graniță. O altă teorie este că acțiunile din jurul Khe Sanh-ului (și celelalte bătălii din zona de graniță) erau o farsă cu scopul de a concentra atenția americanilor asupra graniței. Generalul și istoricul Dave Palmer acceptă acest raționament: „Generalul Giap nu avea nicio intenție să captureze Khe Sanh ... a fost un efort simulat, diversionist. Și își îndeplinise scopul
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
a cât mai mulți soldați americani și izolarea lor în zonele de graniță. O altă teorie este că acțiunile din jurul Khe Sanh-ului (și celelalte bătălii din zona de graniță) erau o farsă cu scopul de a concentra atenția americanilor asupra graniței. Generalul și istoricul Dave Palmer acceptă acest raționament: „Generalul Giap nu avea nicio intenție să captureze Khe Sanh ... a fost un efort simulat, diversionist. Și își îndeplinise scopul magnific de bine.” Generalul de marină Rathvon M. Tompkins, comandantul Diviziei 3
Bătălia de la Khe Sanh () [Corola-website/Science/320576_a_321905]
-
lucrările apărute în 2008, cât și la lucrarea "Interdisciplinaritatea - noua paradigmă în cercetarea și reformarea administrației publice," apărută la Editura Academiei Române, București 2010, - a înțeles că judecățile filosofice sau mai bine zis analiza filosofică, pot aduce lumină în zonele de graniță relativ obscure ale cunoașterii juridice. Evitând cu dibăcie o abordare ideologică, semnalează faptul că, în condițiile în care mulți teoreticieni s-au instalat "”într-un confort intelectual tipic faimosului postmodernism, care tinde să ne facă să credem că nu ni
Ioan Alexandru (jurist) () [Corola-website/Science/320648_a_321977]
-
iar Divizia a 6-a a avut nevoie de o lungă perioadă pentru reconstrucție înainte de a fi din nou capabilă de combat. Germanii și italienii au pornit o ofensivă în Africa de Nord la sfârșitul lui martie împingând armatele Commonwealthului până spre granița cu Egiptul. Divizia a 9-a și Brigada a 7-a australiene s-au aflat sub asediu la Tobruk și au apărat cu succes portul cheie până la înlocuirea lor cu trupe britanice în octombrie. Pe timpul lunii iunie, corpul principal al
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
înrolați pe parcursul războiului, 557.000 servind peste ocean. Pierderile numără 39.767 morți și 66.553 de soldați răniți iar 20 de decorații Crucea Victoria au fost acordate militarilor australieni. La 25 iunie 1950, armata nord coreeană a a traversat granița Coreei de Sud și a avansat spre capitala Seoul care a căzut în mai puțin de o săptămână. Forțele Coreei de Nord au continuat ofensiva înaintând spre portul din Pusan iar două zile mai târziu Statele Unite iși ofereau sprijinul Coreei de Sud. În răspuns
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
Din nou, contactele militare au fost rare dar 3 RAR a înregistrat un succes mai mare decât predecesorul său. La sfârșitul anului 1959, operațiunile împotriva MCP se găseau în etapa finală, majoritatea comuniștilor fiind împinși de pe pozițiile strategice sau peste granița thailandeză. 3 RAR a părăsit Malaezia în octombrie 1959 fiind înlocuită de 1 RAR care a reluat misiunile de patrulare, de data aceasta la granița cu Thailanda dar contactele cu insurgenții au lipsit aproape total. În octombrie 1960 a fost
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
MCP se găseau în etapa finală, majoritatea comuniștilor fiind împinși de pe pozițiile strategice sau peste granița thailandeză. 3 RAR a părăsit Malaezia în octombrie 1959 fiind înlocuită de 1 RAR care a reluat misiunile de patrulare, de data aceasta la granița cu Thailanda dar contactele cu insurgenții au lipsit aproape total. În octombrie 1960 a fost din nou înlocuită cu 2 RAR care avea să rămână în Malaezia până în august 1963. Urgența Malayană s-a încheiat oficial la 31 iulie 1960
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
și Pontian, din septembrie și octombrie 1964. După aceste raiduri, guvernul a dat curs solicitărilor britanice și malaeziene și a desfășurat un batalion de infanterie în Borneo. Pe timpul fazelor timpurii, trupele britanice și malaeziene au încercat doar să obțină controlul graniței dintre Malaezia și Indonezia și să protejeze centrele populate. Totuși, pe când batalionul era desfășurat în Borneo, guvernul britanic a decis să adopte acțiuni mai agresive traversând granița pentru culegerea de informații și cu scopul obligării trupelor indoneziene la adoptarea de
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]