KorAP: Find »[drukola/base=mormânt & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...833 834 835 ...843 >

21,072 matches

Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330

zeci de milenii, iar uneori au adăpostit și morți. Printre mormintele sumare există la Tabun un mormânt al unei femei neanderthaliene, care ar putea fi cel mai vechi mormânt cunoscut (110 000 de ani). Dar, În ceea ce privește finalitatea „religioasă”, frapează două morminte săpate ale unor bărbați: Într-unul din ele, acum 100 000 de ani, rudele au pus În mâna bărbatului o mandibulă de porc mistreț (Es-Skhul). În celălalt (Kebara, acum 60 000 de ani), cineva s-a Întors pentru a lua

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
o regulă; altfel, am avea mai mult de o sută de corpuri. Pe de altă parte, ocuparea frecventă a grotelor și peșterilor este un lucru destul de nou În istoria evoluției umane, foarte rar acum 150 000 de ani. Înhumarea În morminte pregătite este dovedită În Orientul Mijlociu și În Europa, unde culturile acestei epoci sunt numite musteriene și sunt asociate nu doar cu tipul fizic de Neanderthal, ci și - În Orientul Mijlociu - cu oameni cu un aspect foarte asemănător cu al nostru, adică

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
foarte asemănător cu al nostru, adică cu al unui homo sapiens „modern”. S-a presupus existența unei caracteristici culturale a acestei regiuni, dar un exemplu sud-african din aceeași perioadă, chiar dacă izolat, arată că nu este așa. Există ceva ce apropie mormintele musteriene? Posibil. Unele gesturi funerare Încep să manifeste un caracter repetitiv și, așa cum s-a spus, repetiția, conformarea la regulă sunt caracteristici ale ritului. Se face referire la frecventa Încovoiere a corpului (cel puțin În Europa) și la depunerea de

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
din lumea musteriană a trezit cele mai fervente pasiuni și a făcut să curgă multă cerneală, nerezistându-i-se nici după ce s-a demonstrat În repetate rânduri că nu există nici o dovadă sigură În acest sens (Leroi-Gourhan, 1964; 1976). Printre mormintele musteriene, vestigiile de la Kebara ne constrâng să discutăm despre descărnare și, prin ricoșeu, despre „cultul craniilor” sau al capetelor, despre necrofagie și canibalism, teme foarte dragi, Însă evazive și dificile, ale discursurilor despre religia preistorică. Aceste acțiuni umane trebuie mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
nevoile celor vii. Stropirea cadavrelor cu argilă roșie ar putea avea sau nu valoare sacrală (restituirea sângelui); argila servește, de fapt, scopurilor practice, cum ar fi degresarea pieilor și dezinfectarea, și este folosită mai mult În zonele locuite decât În morminte. Pe de altă parte, cine s-ar putea Îndoi că argila comunică un mesaj simbolic, de vreme ce aceasta este rezervată capului sau, mai mult (la Balzi Rossi În Liguria), acoperă o fâșie de 18 centimetri care „iese” din gura mortului. Chiar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
rezervată capului sau, mai mult (la Balzi Rossi În Liguria), acoperă o fâșie de 18 centimetri care „iese” din gura mortului. Chiar și Îngroparea morților În locul În care au trăit, poziționarea pe spate sau pe o parte, acoperirea frecventă a mormintelor cu lespezi grele (pietre, omoplați de mamut), gesturi neregulate, precum punerea unui cuțit În mâna mortului sau Înconjurarea trupului de crengi care ard, trebuie să fi avut o semnificație religioasă. Omul nu a inventat atât „lumea de dincolo”, cât, mai

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este Îngropat În casă ca și cum s-ar dori ca el să participe În continuare la acțiunile celor vii. La fel se Întâmplă și În satele de pescari de la Porțile de Fier, pe cursul mijlociu al Dunării, unde, alături de cămin, deasupra mormântului sanctuar, se ridică sculpturi extraordinare În bolovani de râu; iar rituri de acest fel se găsesc În multe alte părți. Mai mult, Începe să apară mistuirea cadavrelor cu ajutorul focului (incinerare). 11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICETC "11. CREȘTEREA NUMĂRULUI RELIGIILOR NEOLITICE

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și „aveau grijă de mame, dar nu și de tați”. Mărturiile religioase devin clare odată cu apariția culturii Longshan, În mileniul IV-V, perioadă În care, Într-o societate ierarhizată, cultul strămoșilor și al genealogiei devine instituțional, apar specialiști ai ceremoniilor, mormintele dobândesc o relevanță simbolică evidentă, fie din motive religioase, fie pentru marcarea statutului social, și, mai ales, ia naștere practica divinatorie a scapulomanției (practică ce consta În răspunderea la Întrebări prin citirea În crăpăturile cauzate de foc În craniile animalelor

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
pe mituri cosmologice și pe angajante rituri de oferire, de exemplificare și ilustrare. Putem presupune că existau rituri pentru transformarea morților În „strămoși” (ca În Africa). Chiar și astronomia devine parte esențială a cultului. Monumentele megalitice erau În același timp morminte comune, marcare ancestrală a teritoriului, observatoare a cerului și anotimpurilor. Dacă aceste mari case ale morților aveau partea interioară ascunsă (Încăperi În care aveau acces doar câteva persoane, locuri retrase și reprezentări „vizibile” numai pentru defuncți), ele aveau, În general

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
Împodobite; În fiecare an, În cea mai scurtă zi a anului, soarele luminează o clipă locul În care a fost pusă cenușa. Newgrange este o colină artificială cu diametrul de 80 de metri, construită pentru reîntâlnirea cu anumiți strămoși; alte morminte, judecând după poziție, au avut parte de un serviciu funerar mai „democratic”. După 3 000 Î.Hr. (vezi subcapitolul 12), experiența construcțiilor megalitice se răspândește Într-o mare parte a Europei, În funcție de diferite ideologii religioase și politice. Chiar și În

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și doar În unele cazuri se poate observa o concepție tripartită. În plus, În Europa, această tradiție rituală a fuzionat cu fapte și simboluri moștenite din tradiția megalitică atlantică. Știm, desigur, că monumentele calcolitice sunt monoliți cultuali, asociați adesea cu morminte, adunate În centre mari și mici, folosite pentru celebrări, rămase În uz vreme de secole; și chiar În siturile cele mai mici au Început să se descopere urme ale unor rituri neclare (Fedele, 1990). Însăși ipoteza invaziei kurgàn nu este

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
EPOCA ARHAICĂ" Singura mărturie din epoca străveche este reprezentată de vestigiile arheologice, dacă nu se dorește - oarecum arbitrar - să se descopere În acea perioadă unele concepte și mituri cunoscute În vremuri mai târzii. Este vorba În special despre obiectele din morminte care pun În evidență credințe funerare destul de semnificative: proviziile puse În morminte demonstrează credința Într-o formă de supraviețuire; poziția ghemuită a corpului se pretează la diferite interpretări (de la cea mai simplă - economisirea spațiului - la una naturalistă - reprezentarea somnului - sau

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dacă nu se dorește - oarecum arbitrar - să se descopere În acea perioadă unele concepte și mituri cunoscute În vremuri mai târzii. Este vorba În special despre obiectele din morminte care pun În evidență credințe funerare destul de semnificative: proviziile puse În morminte demonstrează credința Într-o formă de supraviețuire; poziția ghemuită a corpului se pretează la diferite interpretări (de la cea mai simplă - economisirea spațiului - la una naturalistă - reprezentarea somnului - sau mistică - aluzie la embrionul ce Își așteaptă renașterea În sânul pământului); orientarea

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
așteaptă renașterea În sânul pământului); orientarea după mersul soarelui nu este cu siguranță Întâmplătoare și pare a fi anterioară concepțiilor care, În Egiptul antic, pun lumea de dincolo În relație cu călătoria nocturnă a zeului solar. Dar chiar și din afara mormintelor ne-au parvenit elemente care fac să se Întrevadă zei și culte caracteristice. Este vorba despre reprezentările edificiilor templiere și, În epoca istorică, despre imaginile legate În mod regulat de anumite figuri divine ale edificiilor, care devin aproape simboluri ale

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
În forma lor explicită abia mai târziu. Celxe "Cel" mai important monument al acestei epoci este piramida cu trepte a lui Djeser de la Saqqara. În istoria Egiptului, aceasta marchează atât Încheierea unei epoci, cât și Începutul epocii următoare: modifică structura mormântului regal (construit din piatră În loc de cărămizi nearse) care se Încarcă cu simboluri și semnificații. Este vorba despre o mare incintă, toată din calcar, o reproducere clară a „Zidului Alb”, numele oficial al Memphisului (care, În epoca greacă, se numea Leukon

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
despre o mare incintă, toată din calcar, o reproducere clară a „Zidului Alb”, numele oficial al Memphisului (care, În epoca greacă, se numea Leukon Teikhos). În interiorul acestei construcții, care este un transfer simbolic al structurii urbane a capitalei, se află mormântul regal propriu-zis, care constă dintr-un apartament subteran multiplu - și, În antichitate, plin de ofrande - unde se află un tumul care Îl domină și care a suferit modificări În timpul construcției, până când a ajuns să aibă aspectul unei scări imense Îngustate

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
bogăția acestor valori În lumea de atunci. 3. PIRAMIDELETC "3. PIRAMIDELE" Prima noastră experiență directă cu lumea religioasă egipteană este constituită de așa-zisele Texte ale Piramidelor 1. Este vorba despre un ansamblu de formule rituale, sculptate pe pereți În interiorul mormintelor ultimului rege din dinastia a V-a, ale regilor din dinastia a VI-a și ale unor regine care au trăit Între 2 350-2 100 Î.Hr. Ne aflăm În fața unor culegeri mereu reînnoite În funcție de nevoi, și nu În fața unui

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
este semnificația lui akh, „strălucitor” - se pare că acesta este mortul care a ajuns să aibă natură celestă; ba, care este tradus aproximativ prin „suflet”, este reprezentat ca o pasăre având cap de om, aspect sub care defunctul poate părăsi mormântul pentru a frecventa din nou lumea celor vii, Într-o formă diferită; și, În sfârșit, ka, tradus adesea prin „dublul”, este un element al omului, care reprezintă mai mult sau mai puțin capacitatea acestuia de a fi el Însuși și

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
a transmis succesiv de la un grup la altul; acestea sunt modele de claritate și precizie, iar limbajul și forma lor ar putea fi folosite și astăzi. Însă din această epoca nu ne-au parvenit doar acte regale. Adevărate orașe cu morminte monumentale, aflate În jurul piramidelor sau În provincie, dau mărturie de existența și a altor culte funerare. Mormântul tipic al epocii este mastaba, un bloc paralelipipedic construit pe pământ, deasupra unui puț În fundul căruia se află depus trupul. Pe peretele estic

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
și forma lor ar putea fi folosite și astăzi. Însă din această epoca nu ne-au parvenit doar acte regale. Adevărate orașe cu morminte monumentale, aflate În jurul piramidelor sau În provincie, dau mărturie de existența și a altor culte funerare. Mormântul tipic al epocii este mastaba, un bloc paralelipipedic construit pe pământ, deasupra unui puț În fundul căruia se află depus trupul. Pe peretele estic al construcției sunt reprezentate două porți, care simbolizează intrarea În locuința veșnică, iar În fața acestora se află

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
porți ajunge să fie poziționată din ce În ce mai spre interiorul nucleului construit: astfel, se formează zone ai căror pereți sunt decorați cu reprezentări ale scenelor legate de producerea bunurilor de orice natură, bunuri de care, se consideră, cel care se află În mormânt va avea nevoie și după moarte; acestea sunt Înșirate și pe o listă specifică, iar unele se află pe mesele pentru ofrande 2. Este evident că toate acestea presupun credința În viața de după moarte, afirmată, În ceea ce privește ritualul, În formulele din

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
dar nu s-a putut dovedi clar acest lucru, așa Încât nu vom vorbi despre el aici. Vitalitatea care supraviețuiește defunctului se manifestă și prin alte aspecte. Înainte de toate, În importanța dată reprezentării statuare 5, așezată Într-un loc inaccesibil al mormântului, legată de exterior prin niște conexiuni subtile care permit statuii „să vadă” fără „să fie văzută”. Statuia, căreia i se indică exact numele, este de fapt un substitut al trupului alcătuit dintr-un material mai durabil decât cel organic, cu

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
personalitate. Drepturile sale, adică ofrandele de care are nevoie, sunt garantate de un sistem contractual În care cealaltă parte este reprezentată de „un slujitor al lui ka” (un preot funerar) care obține o recompensă stabilită. Dacă liniștea și respectul datorate mormântului sunt tulburate de zgomote sau fapte nepotrivite și profanatoare, acestea vor face subiectul unui adevărat proces penal, desfășurat În fața zeului, Între defunct și profanator, Încheiat cu prevestirea unei pedepse exemplare pentru acesta din urmă1. Iar, În ceea ce privește păstrarea personalității, trebuie amintită

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
asumarea funcției de preot principal al zeității locale, În Înființarea de necropole independente de cea regală; aceasta poate avea un aspect propriu și abandonează adesea structura acelei mastaba - atât de adaptate unei organizări urbane amplasate În jurul piramidelor -, pentru a săpa mormintele subterane ale funcționarilor mai ales În pereții stâncoși care separă valea de planul deșertic mai Înalt. Prin Îndepărtarea de ierarhia centralizată, templele locale dobândesc o sarcină specială, devenind punct de sprijin al autorității civile care, după cum am mai spus, preia

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
centrale, care, de altfel, este reprezentată chiar de aceștia - fie și sub controlul unui inspector general. Pe lângă această sustragere legată de temple, o altă posibilitate de sustragere de sub puterea centrală regală este oferită de așezările funerare. Pentru Întreținerea ofrandelor din morminte, suveranii (pentru ei Înșiși, dar și În folosul unor anumite persoane) cedează uzufructul ereditar provenit de la pământ preoților funerari care vor trebui să-l transmită fiului lor mai mare, sustrăgându-l astfel de sub autoritatea administrației. Cultul templier și cel funerar

[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]