20,864 matches
-
Boierii consideră că, după 1749, „din vreme în vreme ștergându-se de istov numele vecinătății și rămâind și aceia ce s-au numit vecini în rândul celorlalți lăcuitori, au început unii dintr-înșii nici slujba cea orânduită pe an la stăpânii moșiilor a face, alții din stăpâni, iarăși, sălindu-i mai mult și peste putința lor”, motiv de numeroase „pricini și judecăți; și așa din an în an mergând această rânduială tot spre cădere”; invocând ei, boierii, că nu se îndeplinește pe
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vreme în vreme ștergându-se de istov numele vecinătății și rămâind și aceia ce s-au numit vecini în rândul celorlalți lăcuitori, au început unii dintr-înșii nici slujba cea orânduită pe an la stăpânii moșiilor a face, alții din stăpâni, iarăși, sălindu-i mai mult și peste putința lor”, motiv de numeroase „pricini și judecăți; și așa din an în an mergând această rânduială tot spre cădere”; invocând ei, boierii, că nu se îndeplinește pe „deplin adetul ce s-au zis
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
motiv de numeroase „pricini și judecăți; și așa din an în an mergând această rânduială tot spre cădere”; invocând ei, boierii, că nu se îndeplinește pe „deplin adetul ce s-au zis /de la/ cei ce se hrănesc pe moșii către stăpânii moșiilor” și rămânând boierii „pănă acum cu prea puțin folos și slujbă” de la locuitorii care produc, zic ei, „mai multă pagubă de vreme că numai cât calcă și lucrează moșiile, dar nici slujba lor o fac în pace (nesiliți, I.
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și precum se cade, nici dijma semănăturilor o dau după dreptate, ci, strângându-și ei mai înainte rodurile lor, lăsau pe țarină ceea ce ei voia/u/ pentru dijmă, care și aceea mai de multe ori acolo se prăpădește, neavând știre stăpânul moșiei [...] socotința noastră într-aceat chip este: de vreme că acum ne-am învrednicit a câștiga statornicia acea dorită a stării și a stăpânirei fără a fi îngrozite inimile lăcuitorilor de prefaceri și strămutări (era după războiul ruso-turc dintre anii 1768-1774
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
acum ne-am învrednicit a câștiga statornicia acea dorită a stării și a stăpânirei fără a fi îngrozite inimile lăcuitorilor de prefaceri și strămutări (era după războiul ruso-turc dintre anii 1768-1774) nu le va cădea cu greu ca să lucreze la stăpânii moșiilor, pe care se hrănesc și se chivernisesc, din zece zile una, dând și dijmă din rodurile /lor/ de a zecea, după obicei. Însă cu hotărâre ca să nu fie volnici a-și rădica nimenea de pe țarină până nu vor face
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care se hrănesc și se chivernisesc, din zece zile una, dând și dijmă din rodurile /lor/ de a zecea, după obicei. Însă cu hotărâre ca să nu fie volnici a-și rădica nimenea de pe țarină până nu vor face întăi știre stăpânului moșiei, ca să trimită să-și ia dijma” (subl. n.). Am văzut cum în actul din 1749 se menționa ca obligație slujba, obișnuită, ceea ce ar fi trebuit să însemne respectarea vechilor reglementări cutumiare. De fapt și de drept, acestea sunt acum
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
a stabili o anumită cantitate de muncă pentru fiecare din cele 24 zile pe an, fără a se fi precizat volumul lucrărilor în respectivul act juridic. Deci timpul și volumul de muncă impus țăranilor prin nart = normă, rămân la voia stăpânilor de moșii, ei singuri fiind în măsură și în drept să fixeze cât și când țăranii clăcași trebuie să lucreze, generând numeroasele abuzuri, pricini și judecăți, semnalate în Anaforaoa Divanului Domnesc din 1775, din care am reprodus pe larg mai
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din 1768-1774 să fi fost percepute de către lucrătorii pământului ca posibilitate și mijloc de emancipare, ceea ce nu s-a întâmplat. După 1774, consolidându-și pozițiile în toate domeniile vieții, boierimea urmărea să impună țăranilor clăcași reglementări mai riguroase în avantajul stăpânilor de moșii, inclusiv propunerea către domn ca să legifereze lucrul gratuit pentru stăpâni „din zece zile una”, prin urmare 36 de zile pe an, în loc de cele 24 stabilite în 1749. Numai că „Socotința Divanului” nu a fost acceptată de către domnitorul Grigore
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
mijloc de emancipare, ceea ce nu s-a întâmplat. După 1774, consolidându-și pozițiile în toate domeniile vieții, boierimea urmărea să impună țăranilor clăcași reglementări mai riguroase în avantajul stăpânilor de moșii, inclusiv propunerea către domn ca să legifereze lucrul gratuit pentru stăpâni „din zece zile una”, prin urmare 36 de zile pe an, în loc de cele 24 stabilite în 1749. Numai că „Socotința Divanului” nu a fost acceptată de către domnitorul Grigore al III-lea Ghica, el nedând curs favorabil Anaforalei. Asta nu înseamnă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în documentele timpului boierescul sau ponturile boierești. Un document în acest sens a fost emis pe timpul domnului Alexandru Moruzi (1792; 1802-1806). În el observăm prevederi care agravează situația țăranilor clăcași față de perioada precedentă. Deoarece obligația de „a face întâi știre stăpânului moșiei ca să trimită să-și ia dijma” este transformată în datoria sătenilor de „a o strânge și a o căra la arie și coșarele stăpânului moșiei, și nimene să nu cuteze a rădica de pe țarine rodurile sămănăturilor sale înainte de a
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
care agravează situația țăranilor clăcași față de perioada precedentă. Deoarece obligația de „a face întâi știre stăpânului moșiei ca să trimită să-și ia dijma” este transformată în datoria sătenilor de „a o strânge și a o căra la arie și coșarele stăpânului moșiei, și nimene să nu cuteze a rădica de pe țarine rodurile sămănăturilor sale înainte de a veni vechilul moșiei să măsoare dijma”. Agravarea sarcinilor puse pe umerii țăranilor clăcași este evidentă, comparativ cu perioada precedentă. Trecuse demult vremea când era în
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cuteze a rădica de pe țarine rodurile sămănăturilor sale înainte de a veni vechilul moșiei să măsoare dijma”. Agravarea sarcinilor puse pe umerii țăranilor clăcași este evidentă, comparativ cu perioada precedentă. Trecuse demult vremea când era în practică strânsul dijmei de către însuși stăpânul moșiei ori de către un vechil al său. Iată ce aflăm, bunăoară, în această chestiune, dintr-o mărturie consemnată într-o carte domnească din 12 august 1752, dar cu trimitere în urmă, mărturie dată de un bătrân, spre a se constata
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
din capitili bucăților, precum esti obiceiul”, motiv pentru care au fost bătuți, cerând acum să li se facă dreptate. Abuzurile erau mai vechi, dar ele iau amploare și devin frecvente datorită și generalizării, aproape, a fenomenului arendășiei, datul moșiilor de către stăpâni „pe posesie”, cum erau Torceștii și Umbrăreștii în vremea din urmă. Iar arendașii aveau interesul ca, în termen cât mai scurt, să obțină maximum de câștig. În acest scop, ei recurg la încălcarea reglementărilor precizate prin ponturile boierești, ceea ce fusese
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
urmă. Iar arendașii aveau interesul ca, în termen cât mai scurt, să obțină maximum de câștig. În acest scop, ei recurg la încălcarea reglementărilor precizate prin ponturile boierești, ceea ce fusese înainte slujba obicinuită devenise acum caducă în concepția atât a stăpânilor, cât și a arendașilor, ei mărind numărul de zile și volumul muncilor pe moșie. Documente din care se vede încălcarea reglementărilor din numitele așezăminte fiind destul de numeroase. Avem un exemplu de acest fel petrecut în anul 1819. Acum, „locuitorii așezați
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
erau implicați țăranii clăcași și care converg spre concluzia că viața lor de zi cu zi se deteriorează, nu atât sub aspectul stării materiale, cât sub acela al poverii sarcinilor ce le sunt aruncate în spate prin înmulțirea obligațiilor față de stăpânii de moșii, convertiți în proprietarii lor, a moșiilor, prin prevederi ale Regulamentului Organic din 1832, cu creșterea concomitentă și a dărilor către stat, toate agravate de insecuritatea lor și a bunurilor agonisite cu greu, urmare a deselor conflicte militare străine
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
umanitar, cât mai ales din punct de vedere al dreptului istoric. Acum, după ce am parcurs documentar traseul istoric urmat de satele umbrăreștene până aici, văzând cum au ajuns ele din obști sătești libere în sate aservite intereselor materiale ale unor stăpâni, avem posibilitatea să constatăm că stăpânirile boierești nu s-au întemeiat, în cazul satelor noastre, cel puțin, nici pe dreptul natural, firesc, nici pe cel istoric, ci a fost consecința unor împrejurări social-economice și politice favorabile acelora ce dețineau pârghiile
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
în 1805. Ea se referă la moșiile cu suprafețe mici, ce nu puteau acoperi părțile convenite prin vechea și noua reglementare: „atuncea acea moșie să se facă în trei părți, afară de pădurea ce va fi pe dânsa, carele rămâne a stăpânului, din care părți, duoă să se dea locuitorilor acei moșii, iar a treia parte să rămână pentru trebuința stăpânului; și lăcuitorii le vor împărți /pe cele două/ între dânșii după analogie”, adică divizate proporțional pe categorii și număr de animale
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
noua reglementare: „atuncea acea moșie să se facă în trei părți, afară de pădurea ce va fi pe dânsa, carele rămâne a stăpânului, din care părți, duoă să se dea locuitorilor acei moșii, iar a treia parte să rămână pentru trebuința stăpânului; și lăcuitorii le vor împărți /pe cele două/ între dânșii după analogie”, adică divizate proporțional pe categorii și număr de animale. Este ceea ce învățatul H. H. Stahl a definit a fi fost „Tiersajul ca mod de reglementare a relațiilor barate
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
cea mai importantă prin consecințele sale sociale, a fost cea de la art. 10 prin care „Se desființează odată pentru totdeauna și în toată întinderea României, claca (boierescul), dijma, podvezile, zilele de meremet, carele de lemne, și alte asemenea sarcine, datorite stăpânilor de moșii sau în natură sau în bani...”, în schimbul unei despăgubiri după cum urmează: - 133 lei cel cu 4 boi și o vacă; - 100 lei și 24 parale cel cu 2 boi și o vacă; - 71 lei și 20 parale cel
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
al muncii, pe care cei cel lucrau îl aveau, ci ei au cumpărat o cotă din vânzările rezultate din munca sătenilor și alte avantaje ce decurgeau din dreptul cutumiar, dar transformate, cu timpul în obligații și cote mai substanțiale, transferate stăpânilor individuali în schimbul unei sume de bani sau prin danie, prin care să-și asigure un protector cu putere juridică și militară. Pământul fără lucrători productivi pe el nu constituia o valoare în perioada înstrăinărilor pe bază de zapise și cărți
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
țăranilor în urma aplicării Legii rurale din anul 1864, o stare de mare izbândă și entuziasm. Numai că, prin reforma agrară din timpul domniei lui Cuza Vodă, nu toți țăranii au fost aduși în situația de a trăi bucuria omului devenit stăpân pe munca lui și pe destinul familiei sale. După cum se știe, mulți locuitori umbrăreșteni din satele de clăcași, precum și cei din satele răzesești, mulți la număr fără pământ sau cu pământ puțin, au rămas în afara prevederilor de bază ale Legii
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
și rolul avut în ansamblul societății au căpătat diverse explicații și nuanțe definitorii de la un autor la altul. Constantă rămâne caracteristica de bază, aceea de a fi considerați oameni liberi de servituți personale, locuitori ce nu depind de un anume stăpân. Dimitrie Cantemir, în Descrierea Moldovei, include pe răzeși la capitolul Despre boierimea moldovenească, starea a treia a acesteia, din ea recrutându-se călărașii, dar pe care - scrie el - „i-am putea mai bine numi țărani slobozi decât boieri”. Controverse referitoare
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
decât boieri”. Controverse referitoare la originea răzeșilor întâlnim în destule lucrări de profil, cea mai greu de acceptat părându-ni-se a fi aceea care o pune pe seama „unui autor comun - întemeietor al satului”, ori urmași ai unui „autor comun stăpân cândva al hotarului întreg”. Alți preopinenți le stabilesc originea în cadrul obștilor țărănești primitive, ceea ce pare mai verosimil. Unele controverse se datoresc și faptului că autorii și-au conceput și emis teoriile sub influența ideologiilor de moment, pre- și postpașoptistă, poporanistă
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
vechii boierimi moldovene. Ultima teză vine în contradicție cu punctul de vedere exprimat de istoricul P. P. Panaitescu, dar și cu realitatea istorică, care prin hrisov vede „un privilegiu de proprietate dat cu pecetie domnească”, deci o așezare aservită unui stăpân (boier sau mănăstire) creație a domniei. Stăpânirile anterioare sunt definite prin expresiile ocină, adică moșie de la părinți, și dedină, moșie din străbuni, „a căror origine nu se indică niciodată, desigur pentru că este necunoscută și se pierde în negura timpului”. De
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
la cerere, partea cuvenită, fixându-i-se terenul la una din marginile moșiei ori la unul din cele două capete ale ei, în care anterior fusese copărtaș. În felul acesta, din răzeș, deci părtaș la venit, el devine megieș și stăpân individual pe partea rezervată lui. Repetăm, dat fiind că partea de loc atribuită lui, cu toate sursele aducătoare de venituri și obligații, rămâne alături de locul răzeșilor rămași încă devălmași, cel separat devine megieș al lor, vecin de moșie și nimic
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]