21,644 matches
-
unor erori de copiere, fie ca rezultat al unui posibil sincretism. Ea este de asemenea numită Elat („Zeiță”, forma feminină a lui El; compară cu Allat) și Qodesh 'Sfințenie'. Athirat din textele acadiene apare ca Așratum (Antu), soția lui Anu, zeul cerului. Altfel, despre Aștart se crede că ar fi legată de zeița mesopotamică Iștar care este uneori descrisă ca fiind fiica lui Anu în timp ce în miturile ugaritice Aștart este una din fiicele lui El, corespondentul semitic din Vest al lui
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
fie sub control canaanit când a fost produs stâlpul, iar interpretările lui diferă. Dacă patrupedul de pe nivelul de sus este luat drept bovină, el poate fi identificat fie cu Iahveh fie cu Baal. Discul solar de deasupra patrupedului reprezintă fie zeul Soarelui fie cerul. Cei mai mulți autori sunt de acord că arborele sacru din al doilea registru trebuie identificat cu o așerah, deși arborele stilizat este adesea văzut drept obiect de cult mai degrabă decât imagine a unei zeițe. Figurile de tipul
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
în arabă: تيماء) din Arabia de Nord-Vest, despre care se consideră că provine din timpul retragerii acolo a lui Nabonidus în 549 î.e.n., poartă o inscripție în aramaică, inscripție care menționează alm din Maram și Șingala și Așira ca fiind zeii Temei. Această Așira ar putea fi Athirat/Așerah. Deoarece limba aramaică nu are nicio modalitate prin care să indice "th" din limba arabă, corespunzând lui "th" ugaritic (scris fonetic ca ""), dacă aceasta este aceeași zeitate nu este limpede dacă numele
Așerah () [Corola-website/Science/320888_a_322217]
-
Guyana, Africa de Sud, Trinidad, Regatul Unit, Statele Unite, Mauritius și Fiji. În statele indiene Bengalul de Vest și Orissa, este denumit Dolyatra (Doul Jatra) sau Basanta-Utsav („festivalul primăverii”). Cele mai semnificative sărbători sunt cele ținute în regiunea Braj, în zonele legate de zeul Krishna: Mathura, Vrindavan, Nandagaon și Barsana. Aceste locuri au devenit atracții turistice în timpul sezonului de Holi, care durează până la șaisprezece zile. Principala zi de Holi, denumită și "Dhuli Vandana" în sanscrită, precum și "Dhulheti", "Dhulandi" sau "Dhulendi", este sărbătorită de oameni
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
Holika Dahan (arderea de Holika) sau "Chhoti Holi" (micul Holi). Rugurile sunt aprinse în amintirea evadării miraculoase a tânărului Prahlad realizată când demona Holika, sora lui Hiranyakashipu, l-a dus prin foc. Holika a ars, dar Prahlad supus credincios al zeului Vishnu, a scăpat nevătămat din cauza credinței sale nestrămutate. Holika Dahan este denumit și "Kama Dahanam" în sudul Indiei. Holi este sărbătorit la sfârșitul iernii în ultima zi cu lună plină ("Purnima") a lunii Phalguna care cade de regulă în ultima
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
1 martie iar Holika Dahan pe 28 februarie. Rangapanchami are loc câteva zile mai târziu într-o zi de Panchami (a cincea zi de la luna nouă), marcând finalul festivalului culorilor. În teologia Vaishnava, Hiranyakashipu este regele demonilor, și, prin grația zeului Brahma, este aproape imposibil de omorât, aceasta datorită lungii sale penitențe, după care s-a rugat să nu poată fi omorât „nici ziua, nici noaptea; nici în casă, nici afară; nici pe pământ, nici pe cer; nici de un om
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
nici pe pământ, nici pe cer; nici de un om, nici de un animal; nici de astra, nici de shastra”. Din această cauză, a devenit arogant și a atacat Cerul și Pământul. A cerut ca oamenii să nu mai adore zeii și să înceapă să se roage la el. Propriul fiu al lui Hiranyakashipu, (Prahlada), era credincios zeului Vishnu. În amenințărilor lui Hiranyakashipu, Prahlada a continuat să se roage la Vishnu. El a fost otrăvit, dar otrava s-a prefăcut în
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
nici de shastra”. Din această cauză, a devenit arogant și a atacat Cerul și Pământul. A cerut ca oamenii să nu mai adore zeii și să înceapă să se roage la el. Propriul fiu al lui Hiranyakashipu, (Prahlada), era credincios zeului Vishnu. În amenințărilor lui Hiranyakashipu, Prahlada a continuat să se roage la Vishnu. El a fost otrăvit, dar otrava s-a prefăcut în nectar în gura lui. S-a poruncit călcarea lui de elefanți, dar a rămas neatins. A fost
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
întunecată și cea deschisă la culoare a lui Radha (Shakti sau energia care conduce lumea). Mama lui Krishna s-a hotărât să dea cu culoare pe fața lui Radha. O altă poveste despre originile sărbătorii Holi este despre Kamadeva, un zeu al dragostei. Trupul lui Kama a fost distrus când a tras cu arma în Shiva pentru a-i perturba meditația și a-l ajuta pe Parvati să se căsătorească cu Shiva. Shiva și-a deschis atunci al treilea ochi, a
Holi () [Corola-website/Science/320917_a_322246]
-
o femeie deosebit de frumoasă și înalta care se da drept zeița Atena. Dar după puțin timp, tiranul desface alianța cu Alcmeonizii, refuzând să consume o căsătorie care, după cum pretindea el, i-ar fi adus urmași dintr-un neam blestemat de zei, și este din nou alungat. Mult îndelungatul exil îi permite să-și adune mijloacele bănești și alianțe mai importante; cu ajutorul acestor, angajează mercenari și debarcă la Marathon, unde este întâmpinat de o mulțime entuziastă. Și-a înfrânt adversarii la Pallene
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
program de prestigiu în construcțiile din Atena, precum lucrări de aductie a apei-fântână cu nouă guri-enneakrounos sau construcția mariilor sanctuare-Hekatompedon-templul de 100 de picioare de pe Acropole, sanctuarul lui Zeus, pe care abia împăratul Hadrian o va finisa, alături de cei 12 zei în agora, templul lui Dionisos lângă Acropole. Toate aceste construcții schimbau fața cetății și materializau o politică culturală pe care tiranii, proiectori ai artelor, apăreau că noi ctitori ai cetății, în același sens, organizarea marii sărbători a Panatheneelor, simbol al
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
protecția adulților cu care întrețineau relații homosexuale. În ecclesia sau la sfat, îi ascultau pe oratori. Serbările și ceremoniile religioase erau și ele un prilej de sociabilitate culturală, oferind întreceri, mapadeforii-procesiuni nocturne cu torțe, cortegii, întreceri corale. Poveștile legate de zeii sau eroii celebrați în comun, recitări ale marilor opere epice, în decorul viu colorat și extrem de bogat al operelor de artă care împodobeau în exterior și înconjurau sanctuarele, întregeau cultură comună de care atenienii erau mândri. Calitatea artistică remarcabilă a
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
prezidat de arhonte decidea asupra ordinii celor trei poeți: primul era câștigătorul, premiat și răsplătit cu o cununa de iederă, iar cel de pe locul 3 era înfrânt. Erau încununați și choregii, precum și corurile care interpretaseră dithyrambii, spectacole corale în cinstea zeilor. A două zi după festival, o reuniune a ecclesiei dezbătea organizarea și rezultatele, onorând sau sancționând pe magistrații și choregii care contribuiau la desfășurarea sărbătorii. La spectacole participau toți cetățenii, în frunte cu preoții și cei mai înalți funcționari publici
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
de primăvară. Și femeile erau printre spectatori. Spectacolul, cu centrul în orchestra, aria unde se desfășurau evoluțiile corului, și în mijlocul căreia se află un altar dedicat lui Dionisos ce marca sacralitatea unei serbări ce debuta prin sacrificii și rugi adresate zeului, fiind prilejul celebrării faptelor remarcabile ale celor onorați prin decrete care se citeau în deschiderea ceremoniei. Dramele erau interpretate de doi actori, exclusiv bărbați, care jucau mai multe roluri, convenția cerând prezența concomitentă în scenă a maximum doi-trei personaje. Fiecare
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
drame ale lui Sofocle, doar 19 opere ale lui Euripide și doar 11 comedii ale lui Aristofan au supraviețuit până în ziua de azi. Relația dintre teatru, care dezbătea în cheie tragică sau comică probleme fundamentale ale cetății în relație cu zeii, cu violență sau discordia, și maturizarea instituțiilor democratice, teatrul fiind el însuși una dintre aceste instituții, este determinată pentru înțelegerea sensului acestor opere. Teatrul tragic din secolul V i.en. nu surprindea prin subiect și acțiune, nu era centrat asupra
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
conceptele filosofiei politice se instalează cu autoritate în dezbaterea publică. Tragedia lui Oedip surprinde eroul care și-a ucis tatăl și s-a însurat cu propria mama, descoperind ceea ce publicul știa de la bun început, despre înțelegerea relației dintre om și zei. În Orestia lui Eschil, interesul se focalizează asupra modului în care justiția cetății poate pune capăt unui șir de violente care se transmit din generație în generație. În Antigona lui Sofocle, eroia își asumă absolută îndatorire față de cei de un
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
sau "Despre neființă", Gorgias pune ontologia lui Parmenide în contradicție cu ea însăși arătând că Ființă nu există. Protagoras vedea în senzație că întâia sursă a oricărei cunoașteri și refuză să facă cea mai neînsemnată judecată asupra existenței sau naturii zeilor: Omul este măsură tuturor lucrurilor. Moralismul sau, care vede în apariția rostului dreptății un miracol care a îngăduit cetăților să se mențină, va fi uitat, în vreme ce se va reține ideea că elocință îngăduie izbândă oricărei cauze. Deși scrierile luo Socrate
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
ei însăși. Epicur a fondat o școală în 306 i.en., scopul lui fiind să îi ofere individului un maximum de fericire pe parcursul vieții. Credea că rațiunea controla poftele și îi oferea omului să descopere liniștea sufletească-ataraxia, eliminând spaima de zei, preoți și moarte. Satsifacerea moderată a dorințelor individului și evitarea prudență a disensiunilor, făcea posibilă o viață fericită, fără conflicte. Pentru a-i combate învățăturile, Zenon din Kition a fondat stoicismul în 300 i.en., ținând prelegeri în Stoa Poikile
Grecia clasică () [Corola-website/Science/320929_a_322258]
-
Africa de Nord și America de Nord. Locul unde poate fi întâlnită cel mai frecvent este Europa. Din cauza penajului său caracteristic, alb cu negru, este ușor recunoscută chiar de cei care nu sunt foarte buni cunoscători de păsări. În mitologia germană, coțofana era solul zeilor, sau era considerată zeița morții „Hel”, iar în alte culturi europene fiind considerată pasărea care este solul ce aduce nenoroc. Din cauza faptului că fură mai ales lucrurile care lucesc era temută, fiind considerată în evul mediu pasărea vrăjitoarelor sau a
Coțofană () [Corola-website/Science/315278_a_316607]
-
auzit o lume întreagă", este demn de faima de care se bucură. Localnicii îl numesc Buddha-La, adică „Muntele lui Buddha". Supușii lui Dalai Lama au ridicat pe o colină naturală impunătoare un palat plin de splendoare, care a devenit reședința zeului reîncarnat, în timpul ceremoniilor diverse, acesta contempla mulțimile de credincioși care urcau prin vale, pentru a se înclina la poalele colinei sacre. Două alei minunate conduc din Lhasa către Muntele lui Buddha. „Zilnic, aici pot fi întâlniți pelerini veniți de departe
Lhasa () [Corola-website/Science/315299_a_316628]
-
stăpânirea din același timp asupra Egiptului antic de către hiksoși. Babilonia a pierdut imperiul său din Asia de Vest, marele preot Ashur autointitulându-se rege al Asiriei. Cele mai multe atribute divine atribuite regilor semiți din Babilon au dispărut în acest moment, titlul de Zeu nu a fost niciodată atribuit vreunui suveran din dinastia kasiților. Cu toate acestea, Babilonul a continuat să fie capitala regatului și să fie considerat orașul "sfânt" din vestul Asiei, unde preoții erau atotputernici și singurul loc în care dreptul la
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
id) și despre cucerirea Babiloniei de către Cirus cel Mare, există o mare cantitate de informații disponibile, cum ar fi tăblițele cronologice din analele lui Nabonidus, completate de o altă inscripție a regelui Nabonidus unde descrie restaurarea Templului de la Harran închinat Zeului Lunii. La aceste informații se adaugă cele din Cartea lui Daniel din biblia ebraică; și cele din proclamația lui Cirus eliberată la scurt timp după recunoașterea sa oficială ca rege al Babilonului. În 539 î.Hr. Cirus a invadat Babilonia. O
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
de șase zile, iar fiul regelui Cirus al II-lea cel Mare, Cambyses al II-lea a participat la înmormântare. În această situație, Cirus a pretins că este succesorul legitim al regilor antici babilonieni și trimisul lui Bel-Marduk, susținând că zeul este mânios datorită necredinței regelui Nabonidus, cel care poruncise distrugerea tuturor zeilor din vechile temple babiloniene. Nabonidus, de fapt, a atras un puternic sentiment împotriva lui deoarece încercase să centralizeze religia babiloniană în templul lui Merodach (Marduk). Fără îndoială, invazia
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
Cambyses al II-lea a participat la înmormântare. În această situație, Cirus a pretins că este succesorul legitim al regilor antici babilonieni și trimisul lui Bel-Marduk, susținând că zeul este mânios datorită necredinței regelui Nabonidus, cel care poruncise distrugerea tuturor zeilor din vechile temple babiloniene. Nabonidus, de fapt, a atras un puternic sentiment împotriva lui deoarece încercase să centralizeze religia babiloniană în templul lui Merodach (Marduk). Fără îndoială, invazia în Babilonia a fost facilitată de existența unei grupări nemulțumite în stat
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]
-
lor ca de exemplu evreii, care au fost așezați în mijlocul țării. În consecință, unul dintre primele gesturi ale lui Cirus a fost acela de a permite acestor exilați să se întoarcă la casele lor, permițând să ia cu ei imaginile zeului lor și vasele lor sacre. Toate acestea s-au făcut printr-o proclamație, prin care proaspătul cuceritor s-a străduit să justifice pretenția sa la tronul babilonian. Exista încă o credință puternică cum că niciun om nu avea dreptul să
Imperiul Babilonian () [Corola-website/Science/315344_a_316673]