20,940 matches
-
Marea Britanie postbelică, „Anglia”, „Britania” și „Imperiul Britanic” erau cvasisinonime. Hărțile geografice din școala primară ilustrau o lume Împestrițată de roșul imperial; cărțile de istorie examinau În detaliu istoria cuceririlor britanice, mai ales În India și Africa; jurnalele cinematografice, buletinele de știri de la radio, ziarele, revistele ilustrate, poveștile pentru copii, benzile desenate, Întrecerile sportive, cutiile de biscuiți, etichetele de pe conservele de fructe, vitrinele măcelarilor - totul reamintea de prezența crucială a Angliei În inima istorică și geografică a unui imperiu maritim. Pentru insulari
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
milioanelor de bărbați și femei până atunci izolați (și mai ales copiilor lor) o fereastră către o lume mult mai mare. Până În anii ’60, sursa principală de informare, opinie și distracție pentru europeni a fost radioul. De la radio oamenii aflau știrile, iar dacă a existat o cultură națională comună, ea era modelată În mai mare măsură de ceea ce oamenii auzeau decât de ce vedeau sau citeau. În fiecare țară europeană, În această perioadă, radioul era reglementat de stat (În Franța, rețeaua națională
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În 1961, francezii dețineau 2.250.000 de radiouri cu tranzistori. În 1968, când fiecare nouă din zece oameni În Franța avea un radio, două treimi din aparate erau modele portabile. Tinerii nu mai erau nevoiți să asculte În familie știri și piese radiofonice pe gustul adulților, programate la „orele de ascultare ale familiei”, de obicei după masa de seară. Acum aveau propriile lor programe - Salut les copains pe postul național francez, Pick of the Pops pe BBC etc. Radiourile individualizate
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
adaptare la o eră ce devenea preponderent vizuală. Pentru generația mai În vârstă, radioul a rămas o sursă esențială de informații, iluminare și divertisment. În statele comuniste, aparatul de radio era, de asemenea, singurul mijloc de acces, deși inadecvat, la știri și opinii necenzurate, de la „Europa Liberă”, Vocea Americii și mai ales BBC World Service. Dar tinerii de pretutindeni ascultau acum radioul În special pentru muzica ușoară. Pentru orice altceva, ei se orientau din ce În ce mai mult spre televiziune. Serviciul de televiziune a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Până la apariția televiziunii, politica de la Paris sau Bonn, Roma sau Londra era apanajul unei elite conduse de lideri Îndepărtați, cunoscuți doar prin vocile lor imateriale de la radio, fotografii fără viață din ziare sau apariții scurte, stilizate În secvențele standard de știri prezentate la cinema. Acum, În mai puțin de două decenii, liderii politici au trebuit să devină plăcuți În aparițiile televizate: capabili să transmită autoritate și Încredere, concomitent cu simularea confortului egalitar și a caldei familiarități În fața unei audiențe de masă
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
50 și orice călător din Franța mijlocului de secol cunoștea Îndemnurile pictate pe pereții fermelor de la țară și ai teraselor urbane de a bea St. Raphael sau Dubonnet. Jingle-urile comerciale, ca și fotografiile statice au Însoțit multă vreme jurnalele de știri și filmul care le urma În cinematografele din toată Europa. Dar această publicitate tradițională nu ținea cont de plasarea produsului către grupul-țintă sau segmentarea pieței după vârstă și preferințe. De la mijlocul anilor ’50, În schimb, alegerea pe care o face
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de gazare. Cum s-a dovedit după mulți ani, autoritățile scandinave nu abandonaseră complet interesul teoretic - și practic - pentru „igiena rasială”. Între 1934 și 1976, În Norvegia, Suedia și Danemarca au fost aplicate programe de sterilizare sub auspiciile și cu știrea guvernelor social-democrate. În acești ani, 6.000 de danezi, 40.000 de norvegieni și 60.000 de suedezi (90% femei) au fost sterilizați cu scopul „igienic” de a „ameliora populația”. Motorul intelectual al acestor programe, Institutul de Biologie Rasială de la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
el. Liderii polonez și est-german le-au făcut reproșuri similare colegilor sovietici la Întâlnirea din Dresda În aceeași lună (confruntându-se cu tulburări la el acasă, Gomu³ka era foarte enervat de criticile formulate public În Praga la adresa antisemitismului polonez). Fără știrea Pragăi, șeful KGB Iuri Andropov afirma deja că ar putea fi nevoie de „măsuri militare concrete”, iar În aprilie, ministrul sovietic al Apărării Andrei Gresko a fost autorizat discret să conceapă un plan de acțiune pentru operațiuni militare În Cehoslovacia
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În parte pentru că manipulau simpatia locală pentru ideile radicale, ca și Facțiunea Armatei Roșii În Germania. Liderii comuniști au sesizat corect că aproprierea moștenirii revoluționare era atuul principal al teroriștilor și un pericol pentru credibilitatea stângii tradiționale. Paradoxal (și fără știrea comuniștilor), Brigăzile Roșii și RAF - precum și belgienele Cellules communistes combattantes, gruparea Action Directe În Franța și alte operațiuni mai mărunte, similare ca motivație, dar mai puțin eficiente - erau finanțate În parte de serviciile secrete sovietice. Acești bani nu se Înscriau
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
și Budapesta. Unii au reușit să treacă frontiera austro-ungară, care Încă era Închisă, Însă majoritatea au rămas În Ungaria. Până la Începutul lunii septembrie, În Ungaria se adunaseră 60.000 de cetățeni din RDG - În așteptare. Întrebat Într-un buletin de știri al televiziunii maghiare din 10 septembrie care va fi răspunsul guvernului dacă acești oameni Încep să se deplaseze spre vest, ministrul de Externe maghiar Gyula Horn a răspuns: „Îi vom lăsa să treacă fără multă tevatură și presupun că austriecii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
participanții au Început să strige sloganuri anticomuniste, poliția i-a atacat, Împrăștiind mulțimea și agresând victime izolate. Poliția Însăși a alimentat apoi zvonul că unul dintre studenți a fost omorât, ca o reeditare a asasinatului lui Opletal. Deși mai târziu știrea a fost dezmințită, la momentul respectiv ea a provocat, cum era de așteptat, furia studenților. În următoarele 48 de ore, zeci de mii de studenți s-au mobilizat, universitățile au fost ocupate și mulțimi imense au Început să se adune
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
instituțiile democratice ale societății” - și, până În vara anului 1989, nici nu avea motive să spere la mai mult. Un factor nou a fost rolul mass-media. Ungurii, cehii și mai ales germanii și-au văzut În fiecare seară propria revoluție la știrile televizate. Pentru populația Pragăi, reluările evenimentelor din 17 noiembrie pe micul ecran au constituit un soi de educație politică ad-hoc, inoculând un dublu mesaj: „n-au ce să ne facă” și „am Învins”. În consecință, comunismul și-a pierdut principalul
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
În Europa contemporană: ele nu se Întâlneau decât la musulmani, mai ales la europenii de origine arabă, ca rezultat direct al crizei din Orientul Mijlociu. Posturile de televiziune arabe, care puteau fi recepționate acum prin satelit În toată Europa, transmiteau regulat știri din Fâșia Gaza. Înfuriați de ce vedeau și auzeau și Împinși de autorități (arabe și israeliene deopotrivă) să pună semnul egal Între Israel și vecinii lor evrei, tinerii din suburbiile unor orașe ca Paris, Lyon sau Strasbourg s-au răzbunat pe
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
est-europeni. Posturile tradiționale ale televiziunii de stat, concurate acum atât de companiile comerciale terestre și de canalele recepționate prin satelit, și-au păstrat un procent de piață surprinzător de mare. Ele se conformaseră tendințelor din presa scrisă, reducând mult proporția știrilor externe. În consecință, televiziunea europeană prezenta la sfârșitul secolului XX un paradox curios. Programele de divertisment variau foarte puțin de la o țară la alta: constantele programului, de la un capăt la altul al continentului, erau comediile și filmele străine, „reality show
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
capăt la altul al continentului, erau comediile și filmele străine, „reality show-urile”, jocurile și concursurile. Diferea doar traducerea emisiunilor importate: dublate (În Italia), subtitrate sau difuzate În original (În statele mici sau multilingve). Stilul de prezentare - la jurnalele de știri, de exemplu - era remarcabil de similar, copiind În multe cazuri modelul știrilor locale din America 3. Totuși, televiziunea rămânea un mijloc de comunicare tipic național și chiar limitat. Televiziunea italiană era inconfundabil italiană: de la varietățile desuete și interviurile pompoase până la
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-urile”, jocurile și concursurile. Diferea doar traducerea emisiunilor importate: dublate (În Italia), subtitrate sau difuzate În original (În statele mici sau multilingve). Stilul de prezentare - la jurnalele de știri, de exemplu - era remarcabil de similar, copiind În multe cazuri modelul știrilor locale din America 3. Totuși, televiziunea rămânea un mijloc de comunicare tipic național și chiar limitat. Televiziunea italiană era inconfundabil italiană: de la varietățile desuete și interviurile pompoase până la frumusețea de pomină a prezentatoarelor și unghiurile insolite din care camera surprinde
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ei și, de obicei, nu se Întâlneau În afara terenului de joc: În 1957, atacantul galez John Charles a intrat În analele sportului transferându-se de la Leeds United la Juventus Torino pentru suma nemaiauzită de 67.000 de lire sterline, iar știrea a apărut pe prima pagină a ziarelor din ambele țări. La sfârșitul anilor ’60, era Încă extrem de neobișnuit ca un jucător de club să aibă un coechipier străin - cu excepția Italiei, unde inventivii șefi de cluburi Începuseră deja vânătoarea de talente
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până atunci starurilor de cinema și personajelor de viță regală. Când David Beckham (jucător englez cu virtuți tehnice moderate, dar imbatabil la autopromovare) s-a transferat de la Manchester United la Real Madrid În 2003, acesta a fost subiectul principal al știrilor televizate din toate statele Uniunii Europene. Evoluția jenantă a lui Beckham În Campionatul European din Portugalia În anul următor (căpitanul Angliei a ratat două penalty-uri, grăbind eliminarea umilitoare a echipei) nu a reușit să domolească entuziasmul fanilor. și mai grăitor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ar fi fost un eveniment public major: un manifest și o chemare la arme care ar fi zguduit comunitatea politică și culturală. Dar inițiativa Habermas-Derrida, deși articula sentimente Împărtășite de mulți europeni, a trecut practic neobservată. Nu a devenit o știre În sine și nu a fost citată de simpatizanți. Nimeni nu i-a implorat pe autori să pună mâna pe condei și să arate drumul. Guvernele multor state europene, printre care Franța, Germania, Belgia și mai târziu Spania, Împărtășeau, fără
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
Așa cum pentru francezi lagărul tipic era Buchenwald, cu comitetele lui bine organizate de prizonieri politici comuniști, În Anglia postbelică prototipul lagărului nazist nu era Auschwitz, ci Bergen-Belsen (eliberat de trupele britanice), iar supraviețuitorii scheletici filmați și vizionați În cadrul buletinelor de știri difuzate În cinematografe la sfârșitul războiului nu erau de obicei identificați ca evrei 4. și acolo, evreii au preferat să treacă neobservați după război și să nu Își povestească experiențele. Evocându-și copilăria În Anglia, Jeremy Adler, fiul unor supraviețuitori
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
până la 8 octombrie 1944, când poartă subtitlul „Organ național-bisericesc săptămânal”, revenind apoi la Cluj între 1945 și 1950. În prima perioadă are ca redactori pe Sebastian Stanca, apoi pe I. Mateiu, iar a doua perioadă director este P.N. Vasiu. Pe lângă știri și informații legate de situația preoțimii ardelene, revista este preocupată să aducă în fața cititorilor momente din istoria vieții religioase a românilor din Transilvania, să evoce personalități istorice, mari figuri ale culturii, crâmpeie de viață religioasă sau monahală și să promoveze
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289173_a_290502]
-
din Întâmplare o urmă inexplicabilă. Pentru aceasta, fiecare adversar al său aplică o strategie greu de descoperit. Dacă Aglae e stăpână absolută pe tot ceea ce se Întâmplă În casa lui moș Costache, Încât nu se mișcă În ea nimic fără știrea ei, Stănică Rațiu acționează ca un detectiv experimentat și Îl urmărește pas cu pas pe bătrân. Așa află tot ce se poate despre afacerile ținute de el În secret și chiar tranzacțiile financiare. E de-a dreptul surprinzător ce știe
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Bărăgan, unde se pare că lucrurile se lămuresc. Moșierul se arată a fi un apărător al dragostei dintre cei doi tineri orfani. Reluarea relației Otilia - Pascalopol oferă Însă și surprize neașteptate. Otilia, la invitația lui Pascalopol, pleacă la Paris, fără știrea lui Felix, Înștiințat de Stănică Rațiu că moșierul s-a căsătorit cu fata. Lui Felix nu-i mai rămâne decât să trăiască o banală aventură cu Georgeta, Întreținuta unui general, aflată și ea sub supravegherea aceluiași Stănică Rațiu, nelipsit o
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
1942. Nota nr. 220.660 înaintată de Secția II-a Informații din Marele Stat Major Cabinetului Civil-Militar pentru Administrarea Basarabiei, Bucovinei și Transnistriei din cadrul Președinției Consiliului de Miniștri, privind măsurile ce trebuiesc adoptate de către Guvernământul Transnistriei în vederea prevenirii schimbului de știri nepermise pe calea corespondenței între evreii din țară și cei aflați în Transnistria. 313. 4 septembrie 1942. Nota nr. 96.443 înaintată de Secția I-a Organizare-Mobilizare din Marele Stat Major Președinției Consiliului de Miniștri, Cabinetul Militar, referitoare la măsurile
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]
-
fotograf 130, toți evrei, care locuesc la aceiaș adresă, nu le scapă prilejul în nici o discuțiune ca să nu comenteze mersul evenimentelor având toată convingerea de reușită a Angliei și Rusiei Sovietice. În cercuri restrânse printre locatari provoacă discuțiuni și răspândesc știri despre unele pretinse victorii engleze contra puterilor Axei și că odată cu această victorie li se va schimba și soarta lor destul de tragică ce o au în prezent zic ei sub regimul "Antonescu". Caută să convingă pe toți acei cu care
"Chestiunea evreiască" în documente militare române. 1941-1944 by Ottmar Traşcă [Corola-publishinghouse/Science/913_a_2421]