21,727 matches
-
poeme (1990). La începutul anilor ’90 face parte, împreună cu Andrei Bodiu, Caius Dobrescu și Marius Oprea, din „grupul literar de la Brașov”, cunoscut și sub numele de „mișcarea mașscriistă”. A colaborat la „Dialog”, „Echinox”, „România literară”, „Contrapunct”, „Interval”, „Euphorion” ș.a. Este căsătorită cu scriitorul Ion Bogdan Lefter. În ciuda formulelor variate pe care P. le utilizează, cărțile ei par secvențe coextensive ale unui text unic, care își revendică un statut transgeneric. Poezia, proza și eseistica se coagulează în jurul acelorași nuclee semantice (refuzul literaturii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288943_a_290272]
-
Cu prima, recunosc rușinat, am avut o relație meta-teatrală. Din păcate nu mai este-n viață, deci nu comit o indiscreție, dezvăluind natura erotizată a prieteniei noastre... (mai ales că-n perioada aceea eram în divorț, iar ea nu era căsătorită, deci nu sfidam etica proletară). Vali era o actriță deja profesionistă: avea un cert talent și era interesantă, întrecînd-o pe interpreta de la Naționalul timișorean (afirmația aparține criticilor Kivu și Parhon). Păcat că n-a ajuns într-un teatru mai mare
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în istoria generației mele. Și merită, deci, un pic de atenție... Prin anii '70, cînd intram în viața literară și artistică, l-am cunoscut pe un quasi-conorășean, pre numele lui Adrian I. Scria bine, făcuse o facultate serioasă și se căsătorise cu o ieșeancă (pe care, ciudat, n-am mai întîlnit-o, de peste 25 de ani!); făcuse și un copil. Publica des, în cele mai bune reviste literare; avea și multe rubrici de specialitate la Radio București. Totul părea să-i meargă
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
aveam în fața ochilor pe Petrică, e momentul să povestesc una dintre întîmplările cvasi-amuzante ale teatrului românesc. Actorul (care, nu de mult, pe vremea proiectului Dracula Park al lui Agathon, apărea des la tv., în reclame cu băutorul de sînge) era căsătorit, prin anii '70-'80, cu o actriță mică, blondă și băiețoasă, Doina (nepoata actorului Făgădaru). Avînd rude-n Germania, Doina pleacă și ca orice amnezică... uită să se-ntoarcă. Petrică e chemat de directorul lui, care păzea vajnic morala proletară
[Corola-publishinghouse/Science/1463_a_2761]
-
în tăcere; dinaintea vetrei aprinse, pe care fierbea oala cu fasole, aceeași pe care Tommaso o știa de copil, vorbiră de câte-n lună și-n stele, de noii veniți pe lume, de cei ce muriseră, de cei ce se căsătoriseră, de cei plecați definitiv din sat. Tommaso se miră că nu uitase pe nimeni, nici chipurile nici numele, și nici faptele legate de unii dintre oameni; își aducea aminte până și timbrul glasului lor, felul de a se mișca, și
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
fi trebuit să fie de cât timp nu mai auzise sunetul unei voci gingașe! Păcat că doamna aceea se prezentase cu vălul pe față și rămăsese cu el doar câteva clipe! Dacă nu s-ar fi călugărit, s-ar fi căsătorit cu o fată din sat? Cu care anume? Geronimo cu siguranță avusese în minte pe cineva; plănuise totul matahala aceea, nu doar pentru sine, ci și pentru fiii săi. Dacă m-aș fi făcut catârgiu, aș fi descoperit o cu
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
la frați-surori și chiar la verișori de gradul I (familie numită „punalua”, vezi Damian, 1972, p. 21); din cauza extinderii restricțiilor sexuale și maritale la verii de gradele II, III și la alte rude, observă Morgan, numărul celor ce se puteau căsători între ei scade tot mai mult. Apare astfel familia pereche, configurația conjugală „un bărbat-o femeie”; familia pereche era extrem de fragilă și instabilă, despărțirile și recăsătoririle făcându-se cu ușurință. Pe măsura trecerii la subzistența bazată pe creșterea animalelor și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
specifică marilor aglomerări de populație legată de manufactură, comerț și alte ocupații. Pentru el, familia nucleară modernă era deci o variantă degradată a familiei. La Play clasifică formele de familie în trei mari tipuri: familia patriarhală, în care fiii se căsătoresc și se stabilesc în aceeași gospodărie, pivotul familiei lărgite constituindu-l tatăl; familia instabilă (modernă), în care copiii părăsesc familia după căsătorie și devin independenți; familia tulpină (souche), în care unul singur dintre copii rămâne cu părinții, coabitând cu ei
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
este de mirare, de exemplu, că în mediul rural - unde știm că, mai ales în trecut, căsătoriile se făceau, de regulă, prin aranjamentul părinților și al rudelor -, printr-o anchetă efectuată acum câteva decenii, la întrebarea adresată soților: „V-ați căsătorit din dragoste?”, s-au obținut peste 90% de răspunsuri „da”. Este destul de dificil de înlăturat sau micșorat efectul dezirabilității în asemenea situații. E oportună însă conștientizarea lui de către investigator și evitarea de la început a întrebărilor cu un grad mare de
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
că trebuie să distingem între un atare aranjament domestic și cel în care doi sau mai mulți frați locuiesc împreună, fiecare dintre ei având două sau mai multe neveste, dar și având băieți adulți care, la rândul lor, pot fi căsătoriți cu una sau mai multe femei. (O asemenea situație se întâlnește frecvent la unele populații din Africa.) În acest caz avem o familie extinsă poligamă. Mulți autori preferă să includă însă acest tip de conviețuire în grupul domestic (vezi 3
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
moștenită de un singur fiu (de obicei, cel mai mare), care aduce „în casă”, ca soție, o femeie „străină”. Celorlalți copii li se face o zestre (de regulă, în bani) și astfel devin excluși de la moștenire. Fiicele urmau să se căsătorească în alte „case”, fiii mai mici căutau fete moștenitoare, devenind gineri, iar cei ce rămâneau acasă, celibatarii, renunțau tacit la partea lor de moștenire. Așa încât, dacă fetele ajungeau „străine” într-un context patriarhal, patriliniar și patrilocal (vezi 3.3.3
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
exemplu mai spectaculos, care ridică întrebarea dacă mariajul este universal, îl constituie cazul Nayar, studiat de K. Gough (1952). În India, la o castă superioară din regiunea Nayar, fetele pubescente trec printr-o ceremonie de patru zile, în timpul căreia se „căsătoresc” cu un bărbat pe care Gough îl numește „soț de ritual”. Ceremonia este obligatorie pentru ca fetele să își înceapă cariera sexuală și de reproducere. După consumarea ritualului, ele sunt libere să aibă relații sexuale cu câți bărbați vor, cu condiția
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
soluție. 3.3.3. Tipuri de mariajtc " 3.3.3. Tipuri de mariaj" 3.3.3.1. Monogamie și poligamietc " 3.3.3.1. Monogamie și poligamie" Forma de mariaj monogamă în care pe un timp dat o persoană e căsătorită cu o singură altă persoană este cea mai răspândită în lume. Totuși, în multe societăți este permisă și căsătoria multiplă, poligamia, cu cele două forme ale sale: poliginia (un bărbat este căsătorit concomitent cu mai multe femei) și poliandria (o
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
care pe un timp dat o persoană e căsătorită cu o singură altă persoană este cea mai răspândită în lume. Totuși, în multe societăți este permisă și căsătoria multiplă, poligamia, cu cele două forme ale sale: poliginia (un bărbat este căsătorit concomitent cu mai multe femei) și poliandria (o femeie are în același timp mai mulți soți). Cazurile de poliandrie sunt rare - doar în câteva regiuni restrânse din India, Nepal, Oceanul Pacific și la unele populații din Africa Centrală. Poliginia este mult
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
din India, Nepal, Oceanul Pacific și la unele populații din Africa Centrală. Poliginia este mult mai frecventă, întâlnindu-se în țările islamice, la multe populații africane, la indigenii australieni și la unii indieni din SUA. Poliginia este sororală, atunci când bărbatul se căsătorește cu toate sau unele dintre surorile soției, șinonsororală, când această regulă nu este impusă. La fel, poliandria apare ca fraternală și nonfraternală. Distincția monogamă-poligamă are drept criteriu structura familială la un moment dat (sincronic). Dacă introducem dimensiunea diacronică, atunci se
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
pe secvențe diferite de timp, un individ având mai mulți parteneri conjugali. Ceea ce se întâmplă des în zilele noastre, dat fiind numărul mare de divorțuri și remariaje. Monogamia serială în societățile tradiționale ia câteodată forma sororatului (una dintre surori se căsătorește cu bărbatul surorii sale rămas văduv) sau a leviratului (fratele se căsătorește cu văduva fratelui său). Studiile de antropologie și etnografie arată că poligamia este puternic corelată cu factori economici și ecologici. De altfel se disociază între poligamia (poliginia, în
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
Ceea ce se întâmplă des în zilele noastre, dat fiind numărul mare de divorțuri și remariaje. Monogamia serială în societățile tradiționale ia câteodată forma sororatului (una dintre surori se căsătorește cu bărbatul surorii sale rămas văduv) sau a leviratului (fratele se căsătorește cu văduva fratelui său). Studiile de antropologie și etnografie arată că poligamia este puternic corelată cu factori economici și ecologici. De altfel se disociază între poligamia (poliginia, în fapt) elitistă și populară: prima este practicată de indivizi ce au resurse
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
și între națiuni) duc la micșorarea drastică a numărului de bărbați, infanticidul direct (suprimarea deliberată a vieții copilului) sau indirect (neglijarea în alimentație, îmbrăcăminte, boli) este de regulă în defavoarea femeilor. Disproporția bărbați-femei este dată și de împrejurarea că bărbații se căsătoresc la vârste mai înaintate, la un moment dat pe „piața maritală” cumulându-se astfel efectul disparității reale cu cel al disparității relative. În societățile complexe din lumea contemporană, problema raportului dintre disproporția reală și cea relativă e mult mai complicată
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
au fost puse în legătură cu cele două feluri de războaie din societățile simple, iliterate, și anume interne și externe. Primul tip se referă la atacurile dintre triburi (clanuri) vecine care vorbesc aceeași limbă. În acest caz, este important ca băieții, chiar căsătorindu-se, să fie păstrați în familia consangvină, pentru a putea fi gata oricând de luptă cuvecinii agresori în apărarea grupului domestic și a bunurilor sale. Cuplul nou format se va stabili deci la rezidența mirelui. Dacă războiul este extern, el
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
socioeconomic), distincția interior-exterior este mult mai vagă. De aceea, binomul conceptual „endogamie-exogamie” a fost înlocuit cu unul mai flexibil, „homogamie-heterogamie” (vezi 6.2.). Expresia „reguli de căsătorie” acoperă mai multe realități detectabile în toate culturile umane: cu cine să te căsătorești (începând de la „aranjamente”, unde se desemnează și persoana concretă, și trecând prin restricții de principiu, precum tabuul incestului, exogamia și endogamia); când (la ce vârstă, cu ce statut socioeconomic, în ce anotimp etc.) și cum (ce ritualuri, cu ce înțelegeri
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
sora mirelui se duce în familia miresei; schimbul de daruri are loc între familiile mirelui și miresei, de obicei prin intermediul unei a treia părți. Schimbul se petrece în mai multe etape, începând de la intenția declarată a tinerilor de a se căsători până la încheierea procesului prin ceremonial și unirea celor două grupe de rude. Valoarea bunurilor schimbate trebuie să fie cam de aceeași valoare, altfel negocierea se întrerupe; zestrea dată fetei de către familia acesteia s-a practicat substanțial în Evul Mediu și
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
dintre copiii unchiului în cruce (7, 8) și copiii ego-ului (7, 8) este în legătură cu matriliniaritatea comună a ego-ului și fratele mamei sale - unchiul în cruce (4) -, ceea ce înseamnă că există o mare probabilitate ca ei (Ego și 4) să se căsătorească cu femei din aceeași matriliniaritate. Și întrucât criteriul dominant este matriliniaritatea, este firesc ca urmașii lor să se numească la fel. Importanța descendenței matriliniare și a diferitelor strategii maritale de alianță este sugerată comparând figura 9, în care ego-ul este
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
cea pasională, invocată prin sindromul dragostei romantice, frecventă este și iubirea companională, mai potolită, dar și ea cu puternice sentimente (vezi, pe larg, Iluț, 2000, 2003), important rămâne faptul că, în ultimă instanță, cei doi îndrăgostiți se hotărăsc dacă se căsătoresc sau nu. Desigur, ei sunt influențați, dar nu li se impune. Analiștii comportamentului uman, în particular antropologii culturali, se întreabă dacă dragostea romantică este un fenomen panuman și, dacă da, în ce măsură este ea un bun predictor pentru căsătorie. Răspunsul la
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
la oraș, cu daruri în bani. De altfel, imaginea asupra căsătoriilor „aranjate” la multe populații ale lumii, unde deși există dragoste romantică, ea nu funcționează ca un criteriu în alegerea partenerului - la un trib din nordul Iranului, cei ce se căsătoresc din dragoste sunt ridiculizați -, trebuie serios amendată. Cercetări interculturale mai recente arată că și în societăți foarte tradiționale, cum sunt cele ale aborigenilor din Australia, în ciuda opoziției bătrânilor, tot mai multe fete nu se căsătoresc cu cel pe care l-
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]
-
nordul Iranului, cei ce se căsătoresc din dragoste sunt ridiculizați -, trebuie serios amendată. Cercetări interculturale mai recente arată că și în societăți foarte tradiționale, cum sunt cele ale aborigenilor din Australia, în ciuda opoziției bătrânilor, tot mai multe fete nu se căsătoresc cu cel pe care l-a desemnat familia încă de timpuriu, ci cu „alesul inimii” (Kottak, 2002). 5.2. Determinațiile sociodemografice ale alegerii partenerului. Homogamie și heterogamietc "5.2. Determinațiile sociodemografice ale alegerii partenerului. Homogamie și heterogamie" Libera alegere a
[Corola-publishinghouse/Science/2359_a_3684]